388 matches
-
o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a fugit nimeni doar apa țiuie nebăgată În seamă“ Și gîndul meu fixînd deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
până la iubitul ei, tot soldații au dus-o, câteva luni mai târziu, cu camionul. Mi se părea doar că e acolo. Dar nu m-a potolit, atât de mult țineam la aceste rămășițe. După o jumătate de oră, când obuzele țiuiau deja peste tot, Edit a ieșit în curte după apă. Și n-am reușit să-mi dau seama nici până în ziua de azi dacă a fost o întâmplare sau știa cu precizie ce face. Apoi s-a lăsat o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un apus de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate. Nu eram zdruncinați. Asta însemna că nu aveam nevoie să mergem la spital. Nici măcar nu ne-am sinchisit să vorbim despre poliție. Eu nu voiam și din fericire nici Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută să se ridice în picioare trăgându-l după el. No
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru auzea războiul dar nu era cu adevărat prins în el. Toți bărbații lucrau la Uzină. Era nevoie de ei. Un ordin veni de sus. Unul bun, de data asta, ceea ce era așa de rar: prin derogarea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îți spărgeau dinții și te forțau să le faci sex oral, Îți spărgeau din senin capul cu o sticlă de whisky, nu te mai opreai din tremurat din cauza frigului și a foamei și nu-ți mai puteai controla vezica, Îți țiuiau urechile și Începeai să auzi voci Încontinuu. Toate acestea par Înspăimântătoare numai când te gândești la ele, când ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși ca un vagabond dispare atunci când deja ai ajuns În stadiul acela. Spaima că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la UNIVAX, numai râsul inuman, metalic al roboților nu-l putea suporta. Chițcăitul lor îl călca pe cei câțiva nervi pe care avea permisiunea să-i mai poarte. Bătu cu o rocă marțiană în masă. Roca, trezindu-se, începu să țiuie de durere. — Liniște! spuse autoritar Corodan. Apoi, întorcându-se spre robot: Răspunde-mi la întrebare, tovarășe Felix! — Tovarășa Smaranda lucrează pe satelit la noi, la circuite închise, spuse Felix S 23. — Nu la asta m-am referit, preciză Corodan. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cinste. Se uită la notă, se scotoci prin poșetă și scoase o monedă de uraniu pe care o înmână chelnerului. — Un moment, zise acesta și băgă mâna în buzunar, dând la iveală un minidetector. Apropie de el moneda și detectorul țiui tare. — Uraniu veritabil, spuse el cu admirație. Citi cifrele indicate pe scala detectorului și adăugă: Trebuie să vă dau și rest. — Păstrează restul, zise Getta 2. — Eu degeaba-l păstrez, că mă iradiază, răspunse trist chelnerul. Aici e toată nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
depene în fața preacinstitului său interlocutor povestea rușinoasei trădări a Florindei și îndoielile care l-au stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi își învinse frica și vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă concentrat, cu fața rămasă impasibilă și mușchii trupului nemișcați, ca o statuie vie. Doar ochii îi scânteiau, ochii aceia care văzuseră mulțime de oameni copleșiți de necazuri, învinși în lupta vieții, păcăliți, nedreptățiți, la
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Autorului să nu-ți pară rău, maica mea țară, de la anul te părăsesc, mă duc și eu, mă duc în lumea largă. era un cântec pe vremuri (când mă jucam cu puța prin țărnă) al cărui refren, abia acum, îmi țiuie în urechi: ”din cocoș nu faci găină, nici din curvă gospodină!” ce să mă fac, eu, cu tine?! de când mă știu, m-ai făcut de rușine, la istanbul, la moscova, la berlin, la budapesta, la londra, la madrid, la roma
SĂ NU-ŢI PARĂ RĂU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363305_a_364634]
-
lămpi, însă era ascultat cu venerație. I se cunoștea cruzimea, și aceasta una tradițională. - Oooo, dragul mieuuuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc hlana noastlă, avem la dlogati de nu
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
serioase probleme de navigație și stabilitate, chiar și pe un timp aparent liniștit ca acesta. Cele mai multe sunt cu pânze, iole și catamarane dar și cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul de deasupra și ne țiuie prelung în urechi, se dau de ceasul morții pentru a înainta printre ceilalți “liliputani” nautici, două-trei viteziste sunt ale pazei de coastă cu sirenele flamboaiante căutând cine știe ce nelegiuiți ai apelor, toate sunt albe de parcă zici că sunt stoluri de cocori
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de dincolo și de la noi,/ de oriunde unde nu suntem iubiți/ politica defăimării lui Paganini!/... Haifa sub bombe... necontinuare, absurdul.../ Miroși aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat/ De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/ Urechile-mi țiuie de fiecare dată/ Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/ abis” (Transmisie directă) Se întunecă partea idilică a locului și putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri dureroase? Ar fi
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
viermele care se zvârcolea în calea mea? Nici nu-l mai vreau, nu-mi trebuie, am claviatura calculatorului. Uneori întârzii în fața ecranului, vizitez blogurile. Ce e un blog? O mică carte de vizită, dovada că exiști, un sunet cât un țiuit de trompetă, să te faci auzit, o autoamăgire, o cochetărie cu tine însuți, o risipă de ore, un exercițiu de antrenament al spiritului să nu amorțească, să nu piardă vitalitatea, teama să nu ne ajungă bătrânețile, un joc al modernității
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
TÂMPLĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Serafice muzici vibrează pe trup; În mine se-nchide o rană mai veche. Zbor către limanul din care-o să rup Eternul ce-mi țiuie azi în ureche. Din neguri, vise răzbat adormite; Culori se trezesc din apusuri de vară. Surâsuri pe buze, ieri, otrăvite, Sărută icoane ca sfântă povară. Îmi înflorește un deget la tâmplă; Aș vrea să dansez, să mă ridic și să
ÎMI ÎNFLOREŞTE UN DEGET LA TÂMPLĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365569_a_366898]
-
Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile-ți feciorelnice Pădurile se-adună sa-ți cânte Din foi subțiri de mesteacăn și-alun Brândușe violete te-așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare, mă-ntind pe câmpul
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
poetul schimbând total registrul. Poemele sale nu sunt pasteluri, sunt trecute discret prin anotimpuri, ele își caută sensul, drumul, lumina, credința, echilibrul și toate acestea pe pământ, în om, nu în aer.Dragostea pentru poet”e o pasăre vie”/îi țiuie urechile/Aici jos, prinsă în piedici/De către noi, cei care ne hrănim comoditățile/ Cu urzici și ștevie”... dar sunt pline și de întrebări. Cât de pământean și puternic este omul când își caută drumul, menirea în viață, acesta întreabă talpa
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
zburau razant cu pământul și făceau „terenul viran” mitraliind tot ce vedeau că mișca pe pământ. Și eu, fiind ceva mișcător pe pământ aveam toată șansa să fiu găurit de un glonte din mitralierele harnicilor aviatori americani. Și acum îmi țiuie în urechi felul cum „ronțăiau” acestea foc peste noi nenorociții ce fugeam și nu aveam unde să ne ascundem. Iarăși m-a tras Dumnezeu de păr, ajutându-mă să sar într-un șanț așa cum învățasem în armată că trebuie să
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
să râdă cu o poftă, dar se întrerupse brusc. O arătare de om, sau mai degrabă o umbră de om și-a făcut apariția din chiler, ținându-se de brațul femeii. Au rămas cu gura căscată. O liniște profundă le țiuia în urechi. Numai în lagărele morții, la Auschwitz-Birkenau mai văzuseră ei asemenea schelete, dar în poze și filme! Nea Ghiță nu s-a putut abține să nu-și facă o cruce. Femeia văzându-l a trecut-o lacrimile. Doctorașul s-
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
câteva specialități, folosesc pâinea de brutărie. Și mai au o specialitate de larg consum: pizza! Italia este renumită în vinuri foarte bune. Dar cel mai mult italienii consumă cafea la machinetă, puțină în ceșcuță, fierbinte și foarte tare de-ți țiuie urechile până te înveți cu ea. În general italienii mănâncă mult mai sănătos ca noi. Italienii nu sunt ospitalieri ca românii. Când ești invitat în casă te servesc cu brioșe, cafea și un pahar de suc sau apă și doar
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
producția de salam. De-atâta veselie crăpau bocancii, Pescuiam prin râpi și prin văgăuni francii, Împodobeam cu sărbători calendarul, „Portrete” înălțau voioase paharul. Producția de fontă sporea an de an, Toți „îndărătnicii” capitulau „spontan”, Dispăreau alcătuirile vechile, De vesele îți țiuiau urechile. Ne întrebam: „Mai este ceva de făcut, Sau dărâmăm și o luăm de la-nceput?” De acum ar merge lucrurile strună, Nimic nu se scade, nimic nu se adună. Vom face altă gazetă de perete, Vom purta în spate alte
VESELIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350894_a_352223]
-
de aer”. Eu alergam „din urmă / cu mine” (Rătăcind). Până și durerea se bifurca, dând piept în piept cu necunoscutul. Nu poate fi povestită singurătatea decât cu buricele degetelor pe pielea iubitului. Nu poate fi deslușit gândul decât cu timpanele țiuind, când iarna își ține abia răsuflarea. Poezia este cântecul îngânat de mâinile copiilor surdo-muți. Ea ajunge la noi despletită, desculță, golașă. Ar trebui s-o înveșmântăm doar cu lumini sufletești drapate pe piept și pe umeri sau „cu o geană
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
să trec dintr-o zi-ntr-alta Că schimbarea de la Malta Când o vezi pe îndelete, Ne-a adus ea libertatea: Neputința și tăcerea Lăsând altora averea Care-au invadat cetatea! Sub același așternut Cu aceleași gânduri vechi Noaptea-mi țiuie-n urechi Hulpav căpcăunul slut. Referință Bibliografică: Gânduri, gânduri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GÂNDURI, GÂNDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350964_a_352293]