655 matches
-
horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Mi-e dor de chipul tatii istovit de-atâta
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
netoarse. Sau copiii, unși pe fata cu negreala, mergeau să le îndemne la lucru pe fețele de măritat și să primească ouă pentru încondeiat de Paste, zicând: „Cății / Mații / Toarse câlții; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate țolul să ți-l vaz! / Și de-l ai, / Să te - nduri și să ne dai / Cele ouă - ncondeiate / De acolo din covate”. Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. Acum se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
maramureșeană este posibilitatea inegalabilă de a reda frumusețea Maramureșului nu numai prin cuvinte, ci și prin artă. De a arăta lumii competența țărăncii din această parte de lume și harul ei de a lăsa tot ce este frumos urmașilor. Pe țoluri sau covoare, cum numim noi aici aceste țesături, regăsim simboluri care reprezintă obiecte și ființe cu care ne întâlnim în viață: din biserică, din casă, din natură, stilizate astfel încât să capete un rost în covor. Se poate vorbi, pe bună
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
pietrele bolții, puse la foc ceaunul cel mare și negru să facă o zamă de galiță și curechi. Gătejele ardeau tare și fumul ieșea hojma pe hogeag, de ziceai că-i pară-n curtea ei. Dintr-o latură, de pe un țol, se ridică și muma a bătrână care, cu o cățuie într-o mână și cu lumină în alta, se plecă asupra pruncului și-i ursi să ajungă dănac. După o vreme, după fiertul zămii, luă melesteul și bătu făina de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
cunoscut de publicul din România datorită concertelor și colaborărilor pe care le derulează de mai bine de un an în țara noastră. Cei mai mulți meșteri prezenți la festival sunt din Săpânța. Femeile din sat țes pânză, cos cămăși, fac cergi și țoluri. Lemnul este cioplit cu migală și pricepere, iar copiii deprind devreme acest meșteșug. La festival se învață și cum se cos costumele populare, cum se pictează icoane pe sticlă, cum se gătește după datina străbună. Cam tot ce ai învățat
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
umbrele colindătorilor. Mi se părea că vin din altă lume acele voci misterioase, că dincolo de fereastră este lumea basmelor spuse de mămica. Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
sorcova. Intrau sfioși în casă, ziceau „Bună seara” încet și se așezau cu fața la răsărit, cu sorcovele îndreptate spre icoană. Era o liniște de mormânt când vocile lor cristaline începeau : „O, ce veste minunată!...” Din mijlocul patului, îmi scoteam capul de sub țol, căscam gura și holbam ochii. Respirația mi se oprea și țolul cădea de pe mine. Apoi cântau „Trei păstori se întâlniră”. La „raza soarelui, floarea soarelui”, începeam să plutesc ca un balonaș. Nu mă dezmeticeam decât la sfârșit, când începeau să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
așezau cu fața la răsărit, cu sorcovele îndreptate spre icoană. Era o liniște de mormânt când vocile lor cristaline începeau : „O, ce veste minunată!...” Din mijlocul patului, îmi scoteam capul de sub țol, căscam gura și holbam ochii. Respirația mi se oprea și țolul cădea de pe mine. Apoi cântau „Trei păstori se întâlniră”. La „raza soarelui, floarea soarelui”, începeam să plutesc ca un balonaș. Nu mă dezmeticeam decât la sfârșit, când începeau să sorcovească. Se duceau întâi la tata, Sorcovele jucau vesele pe chelia
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Evangheliile ca să dau puțin glanț propriilor cuvinte. I-am șoptit lui Zaharel de pe lobul urechii: - Dragă, viața e mult mai mult decât mâncare și dragostea femeilor! Nu te mai întrista pentru ce ai să pui în gură, nici pentru ce țol o să te acopere. Toate astea sunt goană după vânt. În zadar. Zaharel își freca lobii urechilor enervat. Atunci l-am amenințat cu furia lui Yahve, la urma urmei era un evreu circumcis. Dar n-a ajutat nici asta. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înțelegere, boierului proprietar al pământului, ciobanilor, dacă aceștia erau angajați, restul se consuma sau se vindea de către cel care organiza stâna Î Nu țin minte să fi fost paturi la stână. Se dormea pe pământ, peste care se întindea un țol. Când era frig, ciobanii dormeau în cojoace. Pe noi, pe copii, ne înveleau cu un țol de lână, de cânepă sau de cordele. Nu-mi aduc aminte dacă erau perne ...” Fiind amenajări sezoniere, cu un scop bine definit, stânele nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de către cel care organiza stâna Î Nu țin minte să fi fost paturi la stână. Se dormea pe pământ, peste care se întindea un țol. Când era frig, ciobanii dormeau în cojoace. Pe noi, pe copii, ne înveleau cu un țol de lână, de cânepă sau de cordele. Nu-mi aduc aminte dacă erau perne ...” Fiind amenajări sezoniere, cu un scop bine definit, stânele nu s-au putut grupa și să dea naștere la așezări stabile - sate. Nici târla ca loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îmbrăcămintea (bluze, fuste, cămăși cu flori - pui, catrințe); astfel, unele femei, ajutate de îndemânarea lor câștigau din lucru de mână. Materialele de făceau în casă, dar mai mult se cumpărau de la târg. În casă se țeseau sumane, lăicere, covoare, velințe, țoluri cadril cu model în pătrate etc. în ce privește portul național, Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se urcă și în arbori ca să mănânce frunze și lăstari. Săriturile caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia - Filipeni. Unul dintre aceste jocuri, numit „Calul” (nu simulacru, diferit de cel de la sărbătorile de iarnă) este „format” din trei băieți mai mari, doi în picioare, al treilea ridicat pe umerii celor doi în poziție orizontală, acoperit cu un țol, la cap cu o oală într-un băț. Calul face fel de fel de figuri caraghioase și al patrulea tot întreabă cine cumpără calul și cât dă pe cal. La urmă, când vede că nu obține mare lucru pe calul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
odăi în față și bucătărie în fund, casă model pe acel timp... La capătul patului, spre sud, unde dormea tata, ziua se punea oghialul (plapuma), strâns, păturit; patul rămânea acoperit cu un lăicer de lână care era pusă peste un țol de cânepă ce acoperea otava de pe pat, care ținea loc de saltea. În fundul casei din jos, lângă perete și lângă geam, între patul unde dormea tata și patul unde dormea mama, o masă mare, cu patru picioare, obișnuită de 80-90
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiindcă prima a fost așa de bună - iar aceasta se numește după‑amiază. Are loc după masa de prânz, în timpul căreia Rainer îi proorocește tatei, cu multe vorbe, că urmează să‑i distrugă - lui, tăticului - viața. Acum părinții, puși la țol festiv, tata, ca de obicei, ca scos din cutie (își cumpără în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
maramureșeană este posibilitatea inegalabilă de a reda frumusețea Maramureșului nu numai prin cuvinte, ci și prin artă. De a arăta lumii competența țărăncii din această parte de lume și harul ei de a lăsa tot ce este frumos urmașilor. Pe țoluri sau covoare, cum numim noi aici aceste țesături, regăsim simboluri care reprezintă obiecte și ființe cu care ne întâlnim în viață: din biserică, din casă, din natură, stilizate astfel încât să capete un rost în covor. Se poate vorbi, pe bună
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > LUMINI ȘI UMBRE Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1350 din 11 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În dragostea visării .. dormind pe țol de lână De mii de ani savantul se-ntreabă ce e timpul Și-ncearcă să-l oprească cu-a lui deșteptăciune, Dar timpul nărăvașul se-împrăștie cu câmpul, Deștept mai e savantul c-a prins deșertăciune, A prins din hăuri
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
doina cea curată doinită-în vântul verii, La stânele străbune de blândele mioare, Balade legănate pe-întinderea înserării, E-închisă-n lutul oalei și-n muma cea bătrână, În stâlpul de la tindă și-n cuiul sfânt din grindă, În dragostea visării dormind pe țol de lână, În tot ce spun copiii când de Crăciun corindă, E-înțelepciunea sacră, un gând prins cu iubirea, Un cuget prins din taina divină a grădinii, Ce-ți dă simțiri înalte valsând cu fericirea, Și rezonând în inimi doar
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎNTREBARE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Întrebare Te-aș întreba, dar să-mi răspunzi, Parfumul trupului tău gol Este pentru mulți ursuzi Miros de catifea sub țol? Frumoasă ești și bine-ți stă De n-ai purta prea strâns pe coapse Un pantalon, ci doar o fustă Ca-n seri de vară călduroase. Te-aș duce într-un parc cu tei Și în calești trase de îngeri
ÎNTREBARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362326_a_363655]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > POIROT - UN PERSONAJ FASCINANT Autor: Magdalena Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
uiumul atâtor „tresăriri în gol” a utilajelor care o echipau cândva și care stau acum leneșe și impasibile sub ochii noștri. Ustensilele care o făceau să meargă sunt aproape intacte, pe aceleași locuri în care funcționau odinioară, țevi de câțiva țoli, un fel de conducte care aduceau apa din râu turnând-o în recipienți colectori care l-a rândul lor o vărsau peste paleții rotativei celei mari a morii, pentru a pune în mișcare motorul agregatului principal de măcinat, un bazin
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
române din țară și dincolo de hotarele ei. Și aici se scrie mult, dintr-o pornire interioară, din dorința de a îmbrăca gândurile și trăirile în haină frumoasă a cuvântului, sau de a lupta împotriva uitării ce stă gata să pună țolul întunecat peste ceea ce odată a fost viață, a fost frumusețe, a avut un sens și un rost temeinic. Pot zice cârcotașii fel de fel de cuvinte potrivnice acestei avalanșe, acesta este cursul firesc al scrierilor neimpuse de nimeni și nici
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
noi Alăturea de focul înconjurat de câinii Care păzesc bordeiul și staulul de oi De urșii ce dau iama pe la apusul lunii. Ne încordăm mai tare în desele suspine Și gângurim molcom în noaptea înstelată, Și nesătul de somn trag țolul peste mine, Să nu aud izvorul cum urlă-n cataractă. Pe crestele înalte sunt umbre și lumină De Soare răvășite printre hățiș de brazi, Iar în curând coboară într-un acord de liră, În care tu, un înger, prin ele
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]