1,028 matches
-
pe scenă, rotindu-se ca o tiribombă sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne să rîdem în hohote sau, dimpotrivă, făcîndu-ne să ne înduioșăm cu adevărat, totul era în regulă. Gesturile lui se înscriau în schema prestabilită. Actorul putea țopăi ca o broască sau se putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
butucului). Unele titluri sunt lungi și amenințătoare. Poezia curge însă printre pericolele potențiale și în afara lor, într-o suspensie ideală a unui protagonist favorizat. Când acesta e vesel - și e vesel mai tot timpul -, se dă jos de pe bicicletă și țopăie prin oraș ca un cangur, visând la sâni generoși ori punând mâna pe fundurile bunoacelor întâlnite pe stradă: "țopăi prin oraș ca un cangur/ îmbrăcat, din creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
ideală a unui protagonist favorizat. Când acesta e vesel - și e vesel mai tot timpul -, se dă jos de pe bicicletă și țopăie prin oraș ca un cangur, visând la sâni generoși ori punând mâna pe fundurile bunoacelor întâlnite pe stradă: "țopăi prin oraș ca un cangur/ îmbrăcat, din creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna pe fundul/ tuturor bunoacelor care-mi ies în cale." (Fericit). Altfel, este destul de sfios și-i plac "tipele pudice
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
pot întâmpla/ nesfârșite nopți de desfrâu". Nici fantasmele nu sunt de lepădat; cu atât mai puțin realitatea vie și caldă, oferind atâtea surprize plăcute. E suficient un gest al bunoacei, pentru ca tânărul să sară de pe scaun și inima cangurului să țopăie la rândul ei: "ea doar mi-a făcut un semn/ și am sărit ca ars/ mi-a făcut un semn abia perceptibil/ cu buza mare și cărnoasă/ de jos/ l-am văzut și am sărit ca ars/ de pe scaun// gata
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
UNELE din soliste chiar foarte frumoase, dar și cu voci bune!), dublate de show-uri cu regii cât mai originale. Noi nici la acest capitol n-am stat deloc bine, cu un Dracula în fustă înconjurat de niște acrobați-dansatori care țopăiau într-un mod care nu evoca nicidecum legenda acestuia (sau poate pânza sângerie să fi sugerat așa ceva?); înafară de dansatori chiar nu mai putem imagina altceva? După locul 16 în 2011, cu penibilii de la Hotel FM și solistul lor englez
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
cultiva umoarea unei euforii tonice. Și la mijloc nu e doar luciditatea la care este osîndit prin natura disciplinei pe care o practică, ci un amănunt mai degrabă biologic: fiziologia gîndirii umane. Nimeni nu poate gîndi rîzînd în hohote sau țopăind de bucurie. Firul filogenetic al speciei nu ne-a dat privilegiul gîndirii senine. Unde apare un gînd, acolo se iscă o tensiune. Tocmai de aceea gîndirea e un act iremediabil încrîncenat. Procesele subiacente pe care le presupune meditația duc inevitabil
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
mereu... Vorbe mari într-un moment nepotrivit... Adevărat! Adevărat! Burtosul se-ntoarse, urmat de bătrână. S-a făcut, domnule prefect. Purta pantofi negri cu ghetre albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
celălalt? Veverițo! Nu mă fă să-mi ies din minți! Am o mână năprasnică! Dacă te prind, nu mai scapi! Și dacă nici nu vreu să scap, ce zici? Se luară de mână și se furișară, el, șontâc, șontâc, ea, țopăind lângă el, până în apropierea catedralei, cu turnul ei înalt, ridicat prin 1819 de târgoveții de pe-atunci, speriați de molime și pârjoluri care se-ntindeau pustiind câte-o jumătate de oraș. Din foișor, de sus, se vedea tot orașul. Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se tem și s-au ascuns! Ce-i azi? În câte avem azi? Ce importanță are? Poate că are! Sigur, e ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere, ochii îi păreau speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aștept s-o revăd. Poate n-o să mă crezi, dar n-am văzut-o de mai bine de o jumătate de an. Am vorbit doar la telefon. Se întoarce Maria! Locul în care mă aflu nu-mi permite, dar aș țopăi de bucurie, ca un copil. De fapt, o fac. În interiorul meu. - Vai, Ana! Am uitat că trebuia să-ți trimit ceva la redacție, mă rugase mama, acum câtva timp. Sunt o aiurită! Dar tu o să mă ierți, nu-i așa
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și se desface ca o ființă proteică în oceanul zilelor, cerând fiecăruia iubire și oferind la fel de mult. O dinamică inefabilă din care, odată ce ai intrat, n-ai mai ieși niciodată. Cu pași mici și rari, supraveghind-o pe Clara, care țopăie în jurul lui, descoperind mereu câte ceva ce o oprește din drum, Domnul R. se îndreaptă spre „casa dragostei”, aceea reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai fi văzut vreodată. Un cer viu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul. Vlad și Tomiță reușiră să-l alunge pe Napoleon și acum aruncau după el cu pietre, amenințîndu-l cu cele mai năprasnice torturi dacă se mai apropie de ied. Ilinca începu să țopăie fericită în jurul lui Virgil și să-l roage de mama focului să-i dea și ei iedul în brațe, iar Bărzăunul începu să sară într-un picior și să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ea? Ba ești tu nătăfleț, se răsti Virgil la el, bucuros că-l poate combate cu argumente sigure. Chiar dacă ești sau nu ești de acord, Ilinca se întoarce-n sat în seara asta!... Sîc! Ura!... Ura!... începu să strige Bărzăunul țopăind pe trunchiul sălciei. Te-am prins!... Te-am prins!... Te-ai dat singur de gol fără să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care s-a înscris pe orbita Pămăntului, prin atracția acestuia. Luna nu are încă atmosferă cu temperaturi mici și cu o forță gravitațională foarte mică. Poate atrage doar meteoriți și asteroizi de greutate mică. Profesorul: De aceea pe Lună se țopăie, nu se merge ca pe Pămănt. Totul plutește. Aurora: Așa se explică și multe cratere de pe suprafața Lunii. Evelin: Apoi scoarța rigidă, cu o grosime de 500-800 km, cu un miez fierbinte de 1000 grade nu poate elibera vulcanii pentru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
foarte rigid... îmi zice. Moralizator de parcă ar fi taică-miu. Rămân cu el în noaptea asta și îi explic că-l lepăd definitiv. Buza de jos i se umflase umed și strângea pumnii, dând impresia că ar fi gata să țopăie de bucurie dacă îi spun „bine“. — Bine, i-am spus. A țopăit și mi-a suflat: „Te ador.“ Am ieșit fără să mă uit la ei. în drum spre stația de taxi, trecând pe lângă mașina ei, i-am tras o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el în noaptea asta și îi explic că-l lepăd definitiv. Buza de jos i se umflase umed și strângea pumnii, dând impresia că ar fi gata să țopăie de bucurie dacă îi spun „bine“. — Bine, i-am spus. A țopăit și mi-a suflat: „Te ador.“ Am ieșit fără să mă uit la ei. în drum spre stația de taxi, trecând pe lângă mașina ei, i-am tras o lungă brazdă cu cheile pe capotă. în taxi, peste muzica enervantă, am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
baia ibovnicelor trimisului împărătesc cu inel pe care scria SPQR... își închisese și ea cartea și privea drept înainte. — Deseori întâlneau tabere de sciapozi, creaturi umanoide din deșert, cu un singur picior cu laba enormă, picior-umbrelă care, atunci când ei avansează țopăind, îi ajută să nu se scufunde în nisip, iar când e prea cald dumnealor se întind pe spate și-și ridică dea supra laba cu degetele rășchirate, făcându-și astfel umbră, de unde le și vine în greacă numele de sciapozi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
doua zi l-am închiriat pe Jamsheed plătind bani peșin bătrânului escroc ce-l găzduia pe tejghea, și, după o înghețată dată cu lingurița și o țigară pufăită hulpav Îștia să facă inele de fum, iar Leila l-a aplaudat țopăind), i-am explicat că aveam să mergem să-l filmăm în interacțiune cu deminorii francezi. Ne privea calm, plin de frumusețe masculină obscenă și neputincioasă. Umfla pieptul lat și puternic, talia o avea îngustă, fundul mic. Părul îi cădea lung
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tampoane igienice... Privit de departe, însă nu era nimeni care să o facă, fiindcă furtuna nu dădea semne că ar fi încercat să se retragă prin alte părți, jeepul semăna cu o jucărie aruncată la voia întâmplării pe versantul abrupt. Țopăia, într-o rostogolire mută, lăsând urme aproape insesizabile în locurile unde atingea peretele muntelui, fu o călătorie lungă, aproape interminabilă, chiar și radioul se opri la un moment dat, anulând indiferent vocea inconfundabilă a lui Falco, apoi mașina se înfundă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să le dea, nu vrea nimeni probleme suplimentare. Atârnă greu atunci când faci un bilanț. Era mai frumoasă așa, moartă, împăcată cu sine, aproape, semăna cu o păpușă. O păpușă stricată. Iar ochii erau deschiși, ar fi sărit din orbite, ca să țopăie pe trotuare, dar nu au putut. Au rămas acolo, privind către nimic. Așa văd morții, nu avem cum să înțelegem acea privire. Numai după ce o să murim vom avea ocazia să pricepem, sper, ce poți vedea în... cealaltă viață. Viața de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
țărușii gardului. Ei susțineau că sunt ouă de viperă. Atunci mi-am dat seama că, dacă din acele ouă vor ieși vipere, n-o să mai putem sta liniștiți în grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
uita uimit în jur. Erau de toate. Ce să fi ales?... Banane, că nu prea mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis: Două! - Două kilograme? imediat! a exclamat vânzătorul, încetând să mai țopăie. - Nu, a murmurat, românul... două... bucăți... - A, două bucăți?... a făcut negrul, două?! se miră el, - nu-i venea să creadă, două? - repetă și începuse să râdă: having a party!... o să aveți o petrecere,... o sindrofie... Cetățeanul nostru nu zise
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
ani pentru ca, procedând cu tact pedagogic, recomandându-i cărți, apropiindu-l de literatură, să-l fac să înțeleagă în sfârșit că, de fapt, critica literară este - cum spunea marele dispărut Alexandru Paleologu - arta de a admira, nu plăcerea de a țopăi de bucurie pe cadavrul unei opere literare. Plăcerea de a admira în mod exigent, în cunoștință de cauză. Un adevărat critic literar preferă să citească o carte bună și să scrie despre ea pentru a-și putea exprima admirația, să
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa lui dreaptă - ea se scuzase, dar nu mai avea rost, fiindcă, țopăind ușor, avioneta începu să decoleze. Puțin câte puțin, ea luă înălțime, - și Vol îi țipă la ureche... s-a făcut!!! - ea râse de plăcere, dar și de satisfacție, și Vol lua treptat înălțime, fredona ceva, dar nu se auzea ce
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]