1,496 matches
-
săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau, silindu-se în fierbințeala momentului să se cațere unele peste altele. Timpul se-nvolbura cu o viteză chinuitoare. Mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina personajelor de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o frânghie Și, înfigându-i așchii în coastă, să-i spun: Așa se pedepsesc uzurpatorii, Melancolie... (Ca Saul...) Personajele, aproape mereu abstracte, se sustrag pericolului pe care iminența concretizării îl reprezintă (într-o primă etapă a imaginării poetice) și încearcă să pătrundă în contingent, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
autorități. Una dintre aceste funcții era cea de vornic. Acesta era ales de obște și primea un semn distinct de la cel mai bătrân dintre răzeși, un băț de cireș care ținea loc de chitanțier. Cel care plătea impozitul primea o așchie din respectivul băț în loc de chitanță. Existau și funcționarii cu roluri economice: văcarul, ciobanul, pădurarul, paznicii de câmp sau meseriașii angajați de sat - fierari, potcovari, olari, tâmplari sau dulgheri. La 1776, prin Codicele lui Grigore Alexandru Ghica, sătenii erau obligați să
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de ani la tulpinele brazilor și au doborât la pământ și ce era bun de lucru și ce nu era, și mare și mic. [...] dintr-un brad uriaș din care, [...] s-ar fi scos sute de lei, se luau câteva așchii, fruntea lemnului și lucru de nimic, iar restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
era, și mare și mic. [...] dintr-un brad uriaș din care, [...] s-ar fi scos sute de lei, se luau câteva așchii, fruntea lemnului și lucru de nimic, iar restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
dacă așa stau lucrurile, atunci trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele „trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile“ nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau formulări paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului originar. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem. Am putea deci
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
fi cu folos. Ai perceput fiecare semn din piatra ieșită din lemn. Cum a fost întregul tău, când l-ai chemat pe Dumnezeu? Era mic și verde, îmi era frică că se va pierde. De aceea i-am luat o așchie din lemn, mică cât miezul de nucă. cine o va pune la loc, se știe; am să-l strig din nou să mă ajute, partea smulsă, ca un ecou se întoarce la locul ei de pe cruce. * * * Am dormit somn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit de expertiza genetic determinată în arta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Te mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe aragaz... Îi cade și lu’ ăsta mâna dacă-și pune singur în farfurie! Se ridică iar, icnind, și-o porni spre ușă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ocrotirea dreptății... Dar ce-i libertatea?! A gândi și a acționa în armonie cu semenii tăi, în respectul trecutului și pentru înnobilarea prezentului, ar însemna să fii un om liber... Nu întotdeauna faptele tatălui trebuie puse în cârca moștenitorului! Sunt „așchii” care sar foarte departe de trunchi. Simți să urăști ceva sau pe cineva?! Lasă-ți pașii să te poarte într-o poiană plină cu verdeață, flori de păpădie și alte flori, priveștile, privești-le lung... Sentimentul „urii” va dispare pe
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
nimeni nu răspunde, dar bătăile în ușă se înmulțesc și parcă zeci de pumni lovesc în ușa care se deformează hâd cu fiecare lovitură și fiecare lovitură îi asurzește timpanele și chipuri care strigă mut apar în lemnul ușii și așchii de vopsea încep să sară din bucățile de lemn ciobit și nebuna aleargă iar prin cameră și caută ceva caută orice caută un obiect cu care să dărâme ușa să spargă ușa să dizolve ușa, dar camera e goală și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Că el sunt mulți cei din CC al PCR, etnici români cei de origine evreiască, revoluționari de profesie că Ghizela Voss - bunica lui Oltean, viceguvernator BNR și membru în tribunalul lui Vlasov, de altfel mare PNL-ist, judecați dvs că așchia nu sare departe de trunchi, ca și Oana Mizil, amantă lui Vanghelie, și pot scrie încă o carte cu originea ABSOLUT SĂNĂTOASĂ A ACTUALEI CLASE POLITICE, tata din mantaua PCR, KGB, DSS, Fane Patriatul, fostă și actuala nomenklatură cu de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mi-a arătat, trăgând două linii de sus în jos: — De aici... până aici... Multe, multe, multe țâțe. Când s-a repezit în mine, și-a clănțănit dinții într-ai mei atât de sonor, că pe ecranul minții am văzut așchii de smalț. M-a trântit și m-a încălecat. înfiptă, a dat capul pe spate și a început să urle la tavan, traheea ei o țeavă hăulindă. Când s-a terminat, am rămas pe spate, apoi m-am uitat un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iri tare întristată cum reface aceleași mișcări absurde: mai întâi bătea oul în masă mărunt-mărunt pe toate părțile, metodic, repetat, insistent, până ce coaja deve nea aproape o pulbere fină; după care, cu unghiile dege telor mari, începea să radă, concentrată, așchiile minuscule de coajă spartă microscopic, care se smulgeau cu hălci de ou cu tot; în final, rămânea cu o bucățică de ou amorfă, imundă, jupuită, cu cratere prin care se vedea deja gălbe nușul, bună parte din fostul albuș fiind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
duineze, încît nu le înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate așchii din blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc se înnegresc a stea.// Ochii scobiți în craniu cu așchie de bronz,/ Unul de pază la răsărit, celălalt la apus, / Armele - brațe-atîrnate de umeri / Păzesc un răzvrătit presupus.// Semnul din frun-te-l am de la secure / Cînd le ascut și după ce le-ncearcă,/ Bărbații pleacă tulburi prin păduri / In căutarea trunchiului cu
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
de grosolane, urăsc tot corpul meu lipsit de vlagă, mi-e lehamite să-l port, să-l simt. Doamne, de s-ar sfârși odată. Cât aș dori să mor!" (p. 115). Pentru a-și potoli foamea, înghite salivă, mestecă o așchie, talaș, o coajă de portocală găsită, ține o pietricică sub limbă, își suge degetul arătător și apoi îl mușcă pentru a simți gustul sângelui sau roade un ciolan pe care l-a cerut pentru câinele său. Mâncarea echivalează cu fericirea
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde, nu răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce ne conține și pe noi, ne scufundă în neînțelegere și durere. așchii de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui a avea. Cioplireastilizarea, ajungerea la sine țin, prin
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui a avea. Cioplireastilizarea, ajungerea la sine țin, prin excelență, de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Carbondale, ce include peste treizeci de mii de suflete. în plus, din când în când, sunt alergător de marathon, frecvent degustător de vinuri bune și întotdeauna, în ultimile trei decenii, soț fidel și tată a cinci copii (știți povestea cu așchia și trunchiul), toți artiști: actriță, regizoare de film, pictoriță, scriitor și, se putea altfel, muzician. Dar poate că, în primul rând, ar fi fost normal să mărturisesc ascendența mea familiară: sunt fiul unei cântărețe de jazz și al unui psihiatru
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
copilărise la cinci kilometri de casa roznovenilor, „poate că În copilărie am trecut unul pe lângă altul!”, se Încruntă și cu sentimentul datoriei Îndeplinite apăsă declanșând un fsst estompat. Îndreptă pentru o clipă raza lanternei către „bagaj”, văzu rana, sângele și așchiile de oase Împrăștiate pe de lături, fixă În gând locul mâinilor și Înlătură cătușele, Închise capacul și blocă sistemul de siguranță. Se ridică În picioare, Își puse În ordine ținuta și făcu o altă scurtă mișcare a capului care pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]