461 matches
-
ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În lumina scăzută a amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
remarcat pe Strickland după statura lui și după înfățișarea cu totul neobișnuită în rândurile mulțimii care aștepta să se deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși - unii plimbându-se în sus și-n jos, alții rezemându-se de perete, iar alții așezați pe marginea trotuarului cu picioarele în rigolă. Și când intrau rând pe rând în birou, îl auzea pe călugărul care le verifica actele adresându-li-se în englezește. Însă Nichols nu avusese șansa de a-i vorbi lui Strickland, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timid, apoi cu hotărâre, / și egiptenii se întorceau la câmpurile și / riturile lor, / spre-a cultiva unica monedă / cunoscută în Egipt, schimbul în grăunțe, mirodenii sau / smirnă, și spre a-l venera pe faraon/ care împreună cu zeii săi aștepta răbdător, / așezat în adâncul / templului, ca o unică rază din soarele amiezii să-i aducă aminte, / dincolo de / mormânt, căldura pierdută” (Creșterea apei). E, cu alte cuvinte, e vorba despre o adaptare a omului la cotidian, cu tot ce implică el, inclusiv cu
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
mare. Beci răcoros pentru păstrarea vinurilor și sifoanelor în căl �durile toride ale verii și călduros în zilele geroase ale iernii pentru păstrarea zarzavaturilor la nisip, a murăturilor și mai ales a bor � �canelor cu bureți de fag care stăteau așezați precum peștii, iar din când în când vedeai albul cățeilor de usturoi ce le da un gust deosebit. Bucătăria comunica cu salonul hanului printr-o ferestruică mică de unde te îmbiau mirosurile sarmalelor cu praz în compoziție, în loc de ceapă, ce le
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
ultimii doi în tandem cu Vasile Diaconu, judecător cu vastă experiență în penal și civil, îi dicta cu precizie detaliile de care avea nevoie. În același timp, judecătorul Vasile Diaconu încerca să parcurgă agenda de lucru pentru ziua în curs, așezat lejer pe fotoliul din fața biroului său. Nu se putea concentra. Îl deranja mișcarea permanentă, exagerată, a Mihaelei Zăvoranu, femeia de serviciu, care, aparent, se grăbea să prepare cafeaua. El o rugase și ea nu putea refuza, cu atât mai mult
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
spus că avea dreptate, însă exclamă gutural doar: ,,Mhî..!” apoi continuă cu glas prefăcut: -E om ca și noi! E făcut din carne acest Mesia! Asistența izbucnise atunci în râs ca de o glumă bună. Așezându-se pe jilțul lui așezat acolo și privindu-l pe Iisus, îi spuse unui sfetnic pe nume Huza care il descisese pe Iisus în mod favorabil, că nu găsea nimic interesant pe chipul celui pe care poporul îl numise pompos: ,,Mesia!”. Sfetnicul numit Huza îi
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
selectată este ,,Autoportret”. Artistul își plasează figura pe un câmp galben înconjurat de elemente fitomorfe. Aceste flori stilizate sunt dispuse în partea dreaptă, adică în fața figurii, cu tonalități de roșu, iar în partea stângă, cu tonalități de verde. Corpul figurii, așezat central poate fi privit ca un vas antropomorf, iar brațele sunt asemănătoare unor toarte. Vasul, pictat în tonalități de verde cu inflexiuni de negru pare să ne transmită starea ființei umane metamorfozate. Chiar dacă pare un pic mai explicit acest articol
SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARĂ ÎN PICTURA LUI ION ŢUCULESCU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367248_a_368577]
-
am privit cum te ridici, cum îți înfășori în jurul gâtului eșarfa ca mai apoi să mă inviți a continua plimbarea. Era ceva cunoscut la tine, așa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu pași calmi și așezați înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Pășim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
problemă, mare, odată luată, nu o mai poți lasă niciodată! Nu mai pleci capul, nu mai înghiți minciuna, ba mai mult, ceri repetat, să fi respectat! Nu mai poți tolera neadevărul, grosolănia, nici măcar șmecheria, cea cultivată de privilegiați, la guvernare așezați! Așa cum am spus, nu mai pleci capul, nu întorci privirea, nici măcar palmele nu le bați cu cei deveniți bogați! Halal bogăție, când din guvernarea ta a rezultat cea mai cruntă sărăcie! Copii înfometați, merite nerecunoscute, dreptate inexistentă, chiar mai mult
OCAZIE! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365538_a_366867]
-
se îndărătniceau acasă în a-și face temele, pe atât zoreau acum să-și scrie, fără să mai conteze cum și în ce fel, căci clasa toată rămânea pe mâna lor. Singura grijă ce o aveau, era să fie găsiți așezați în bănci, preocupați chipurile de cărți și caiete, astfel că fiecare întoarcere era anunțată: - Șase, șase! Vine Surdu! În ziua în care Albert i-a anunțat întoarcerea ; “Șase, șase! Vine domnul Diță!” zăbăucii, surprinși într-un anume fel, au reacționat
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
de mulțimea oamenilor care se afundau în pădure în căutarea frumuseții, a liniștii, a libertății de a culege flori, de a fi fericiți măcar pentru o clipă. Pe tăpșanul ce abia îl părăsiserăm, o mulțime de oameni în picioare sau așezați pe iarbă se bucurau de spectacolul dat pe o scenă improvizată în aer liber de către elevii școlii din localitate și de grupuri de artiști amatori. Ne îndreptăm spre ieșire și suntem uimiți de coloana de mașini fără sfârșit ce se
SĂRBĂTOAREA NARCISELOR, ŞERCAIA, JUD. BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350555_a_351884]
-
și nu doresc să-mi impun un punct de vedere „caustic-criticastru” ! Comentîndu-l pe fostul meu vecin din Cîmpina, pe care l-am pomenit în romanul „Parfumul păpușilor de porțelan”, pentru că venea din cînd în cînd pe la mine și fuman amîndoi așezați pe prispa casei , privind îngîndurați eternitatea risipită în norii duioși de fum, Constantin Trandafir, scriitor el însuși, nu se poate desprinde de poezia gîndirii și subliniază, deschizînd alte drumuri, mai metaforice: „...dar cu anticipări ale esteticii urîtului și ale grotescului
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
familia la care lucra. 13 kilometri l-a dus pe jos pe Anton Ștefănescu, când acesta a răspuns invitației sale. Era profesor de pian, băiat de treabă, de altfel. Când a intrat în casă, Ștefănescu a observat imediat un pian, așezat cuminte în colțul camerei de zi... L-a întrebat pe proprietar dacă poate să cânte puțin, și primind încuviințarea acestuia s-a așezat în fața pianului, plimbându-și apoi armonios, degetele pe clape. După primele acorduri s-a făcut liniște în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
am privit cum te ridici, cum îți înfășori în jurul gâtului eșarfa ca mai apoi să mă inviți la o plimbare. Era ceva cunoscut la tine, așa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu pași calmi și așezați înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Pășim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
fără ramă lipsite de vieți scăldate în lacrima dorului de tine mamă morminte părinți cum se odihnesc cuminți în pământ de suferință clopote ce bată surd în valea cu suspine destin crud al multora ca mine miroase întunericul a ars așezați între vis și somnolență suferim de abisul bunului rămas cărări din frunze moarte pași greoi drum strâmt azi în trecut ori în viitor suntem tot noi nufăr plutitor rabd durerea părintească cuprins de nostalgie și de dor privesc oricând spre
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
cosmos alienant, prăbușit în haos: „Din axa lumii pornesc zăbrelele/ și se afunda într-o gaură neagră/ visează omul că sfârteca ielele/ înfipte colțos în carnea lui magra” (Ochi prăfuit de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort/oare de ce, din a cui vină?” Sau această imagine compensatorie a universului tămăduit, în care propensiunea spre sacru, atât de consubstanțiala poetului, se înaripează într-un spațiu eterat de Buna Vestire
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
pușcăriașilor englezi în țara indienilor erau arbori pe care cu greu îi puteai înconjura. Ba , l- a mai pus, el știe cine, să oprească cursul firesc al apelor creând spații apoase imense care nu erau la momentul prestabilit în locul firesc așezat al naturii. Da, energia lui faimoasă l -a ajutat să pună stăpânire pe tot și pe toate, să crească și să se înmulțească mai mult decât toate viețuitoarele la un loc. Într-o parte a planetei sunt așa de mulți
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat-o la balul bobocilor, că, vezi Doamne, nu puteam lipsi eu de la un asemenea eveniment!” Așezat confortabil în fotoliu, Eugen se lăsă pradă amintirilor în mica pauză înainte de contravizită. „O urmăream cu o insistență greu de mascat și ce m-a frapat la ea era o chestie extrem de interesantă. Mă chinuia o întrebare: Cum se poate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
din casă. Ce fac în restul timpului rămas? De obicei ea citește o carte, iar el navighează pe internet. Ea mai iese uneori la o cafea cu fetele și el la o bere cu băieții. Alte ori stau împreună acasă, așezați cuminți în pat, unul lângă celălalt, butonând febril telecomanda televizorului, în căutarea disperată a unei emisiuni, a unui film, sau a orice altceva ar putea să-i salveze de la obligația unui schimb de cuvinte, până ce somnul îi va despărți. Atunci când
ROMANTISMUL SE TERMINĂ ACOLO UNDE ÎNCEPE REUMATISMUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354158_a_355487]
-
națională de parcă nici n-a fost în dicționar, cum fac să dispară criteriile valorice lăsând în urmă o derută îngrijorătoare. Sunt de-a dreptul înfricoșători acești jefuitori care au dat la pământ avutul și economia țării. Și, peste răul acesta așezat temeinic în ultimii 20 de ani, a căzut în vara aceasta, ca un adevărat blestem, criza care clocea de la o vreme încoace mai abitir în țara noastră ca în alte părți ale lumii. Măsurile de austeritate, pentru unii de-a
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
și după ce am privit speriată în jur, am văzut blestematul de rău despre care îmi vorbise mami și patru dormitoare, care semănau cu niște hangare vopsite în alb. Ajunsesem cu ultimul autobuz din ziua aceea, așa că restul copiilor ne așteptau așezați pe iarbă la umbră, cu bagajele lângă ei. Nimeni nu vorbea și mai ales nimeni nu se mișca de la locul lui. “Mi-a făcut-o mami iarăși”, mi-am spus în gând și, speriată să nu creadă Dumnezeu că sunt
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
de credința cărnii și mi-am constrâns sonetul tăcerii să evadeze din goliciunea propoziției atârnate fanfaron de cerul gândului. Și fiindcă la periferia chiliei mele orele supraviețuiseră doar în câteva exemplare, am înțeles că prezentul mă comentase într-un manual, așezat cuminte în sacul cu atitudini, din spatele unei dimineți de amurg. *** Iubesc viciile, fiindcă mi-e frică de sfințenie. Nostalgia dezmățului duce la adevăr. Iată de ce-l urăsc pe Kant, moralistul! Construiește o lume fără dezgust, fără geamăt. Existența pură e
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
și grijă divină de Dumnezeu. El este misterul de viață ce ne ține trează mintea, izvorul logicii, dar și al entității ce ne dirijează sentimentele și acțiunile. Eu simt și cred că sufletul este un atom de lumină din Dumnezeu, așezat invizibil, undeva-n corpul meu... Un om al lui Dumnezeu a scris că „sufletul este un suflu de la Dumnezeu și deși este de natură celestă, se lasă amestecat cu pământul. El este lumina închisă în peșteră, dar care nu este
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]