287 matches
-
nr. 1184 din 29 martie 2014 Toate Articolele Autorului Dă-mi Doamne pacea câmpului Când fericit este de rod Și liniștea pământului Să fac din ele vieții pod! Să urc când sunt prea abătut De nesfârșitele corvoade, Să pun lumina așternut Și curcubeie în cascade! Dă-mi tihna răsăritului, Așterne-o-n mine ca pe mare, Culoarea asfințitului Picteaz-o-n suflet ca-n altare. Fă ca iubirea mea să fie Precum o ploaie mult dorită, Când seceta din cei dragi mie Cu
RUGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 by http://confluente.ro/Angelina_nadejde_1396071769.html [Corola-blog/BlogPost/353548_a_354877]
-
Argeș, toate traseele turistice fiind închise din cauza vremii nefavorabile, a anunțat duminică directorul Serviciului Salvamont, Ion Sănduloiu. În urma ninsorilor din ultimele 24 de ore, stratul de zăpada la Cota 2000 - Transfăgărășan atinge 34 de centimetri, dintre care 20 de centimetri așternuți noaptea trecută. Vântul bate cu rafale de peste 70 de kilometri pe oră, viscolind zăpada și reducând vizibilitatea sub 20 de metri. Pe alocuri, au apărut troiene de peste un metru', se precizează într-un comunicat transmis de directorul Serviciului Salvamont. Turiștilor
Iarna lovește România: Accidente, viscol, zăpadă, inundații și vânt puternic () [Corola-website/Journalistic/104270_a_105562]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > RONDELUL DORINȚEI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Să îmi îmbraci trupul cu șoapte, Prizonier rebel într-un sărut, Să tremure târziu în noapte Cu-a toamnei desfrunzire așternut. Când galbene-gutui sunt coapte, Din crizanteme albe-am renăscut. Să îmi îmbraci trupul cu șoapte, Prizonier rebel într-un sărut. Uitări de pâclă, toate-s apte Iubirii să închine azi tribut, Când ploi de frunze nasc alt început, Luceafăr blând
RONDELUL DORINŢEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1460294695.html [Corola-blog/BlogPost/381945_a_383274]
-
noduri „răsfir/ cu privirea/ nisipul sticlos/ cinabrul din ierburi și frunze/ desprinse de umbre în nodul terestru/ jumătăți întregind mistuirea” (Toamna andante, p74); retușează contururi „lângă ora tăcerii/ mai întâi dispare tristețea/ apoi negrul cărării se surpă/ sub ninsoarea molcom așternută/ pleoape grele în volte privirea/ coboară măiestre mai jos cu un cer...” (Schițe pentru mai departe, p. 85). Spiritul liric al Anei Urma rezonează armonios cu ancestralul „nesfârșită povestea/ țesută cu fire din tortul bunicii/ închisă ca floarea în bobul
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1454421500.html [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale în straie negre ori vreun copil netemător de ger, scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți de tuciuriul vintre... La adăpost, mulțumesc sfios Cerului pentru anii
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457252523.html [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Părea că n-avea s-o termine curând, așa de îndatorat se-arăta înfățișării acesteia. Întrebat de vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium peste bordeie, ca-ntotdeauna. Poclada așternută scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457252523.html [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane.html [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Țărilor Române la 19 august 1601, Doamna Stanca, neavând unde să fugă, va ajunge la Plăviceni. Unde e posibil să-și fi aranjat o chilie, ca lăcaș de rugăciune și candelă a recunoștiinței românilor. Simt atâtea mistere drapate de cuvintele așternute încât, ca un Neica Nimeni ce sunt, complice al cuvintelor și tăcerilor, mă opresc din meditație și neavând bani de timbre, lipesc cu scuipat scrisoarea fără adresă ce v-o trimit public. Încerc să mă prefac că trece timpul în favoarea
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1414685183.html [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
care înțelegerea minții noastre nu părea întotdeauna pregătită să le întâmpine și nu de puține ori ne zvârleau parcă pe alt tărâm. Prima impresie pe care o ai parcurgând drumurile prin Arizona este aceea a unei lumi liniștite, o lume așternuta pe treabă făcută în pace și în bună înțelegere. Tot ce vezi în jur îți vorbește despre niște oameni puși la lucru. Este lăudabila bună organizare a edililor și a celor aleși să se ocupe de buna desfășurare a vietii
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_arizona_2_tinutul_so_elena_buica_1336646341.html [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
o libelulă albastră ce zboară rapid , ca cerul ce zboară , nici umbra s-o prindă, nici pasul, nici mâna. Din urmă norii acolo te prind , iar timpul ți-e reazim până sub pașii de ploaie și vise , în ochii oilor așternuți . Mi-aduc aminte cum dam oile-n strungă , oamenii să le mulgă, dar nu la Ogrădeasa , și nici în Zgleamăn , căci sataulul niciodată acolo n-a fost . După ce toate oile cu lapte au fost alese și separtate într-o parte
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1465634369.html [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
până într-un târziu ce se culca și dânsul , de rămâneau câinii mai departe de pază, prin întunericul nopții . Însă Ogrădeasa rămânea departe , în întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă așternuți , când roua îți cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1465634369.html [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți, troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de dragoste, fiecare oftând ca vântul în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici), începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Scăpasem din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul mă cuprinsese, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-a ajutat să ajung acasă. Vara, în schimb, era un anotimp fermecător, căldurile
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1481220799.html [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
liniștite” (poezii), “Puncte de inflexiune”(roman).A avut apariții periodice în cadrul Revistei “Dor de dor” Podul lui Dumnezeu, piatra sfântă de la Ponoarele... Zi de vară. În crepusculul timid simțea colții amenințători ai arșiței pândace. Nici o boare. Nici o mișcare. O încremenire așternută ca la-nceput de lume, gândi. Porni din Drobeta Turnu-Severin spre Baia de Aramă devreme, cu gând să ajungă la Tismana către amiază. Și acolo se găsea, după cum aflase, o certitudine pentru continuitatea neamului pe teritoriul românesc, dovedită prin faptul că toate
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici, începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Am scăpat din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul m-a cuprins, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-a ajutat să ajung acasă. Verile, în schimb, erau fermecătoare, căldurile suportabile
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_alba_iulia_vavila_popovici_1384365892.html [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
Cum tu în brațe îmi vei cădea iar goală Cu sânii-arzând de doruri și-asteptări Cum diavolii se tăvălesc în smoală Te-oi înveli și eu în calde sărutari. Va plânge luna ca să slăbesc strânsoarea Când te-oi sloboade-n albul așternut îi vom simți indureratei nopți răcoarea C-asemenea iubiri ea nu a cunoscut. Învelindu-ne în calde raze luna Cu noi va face împreună trup, De tine mai flămând ca și un lup Iar peste ea va da noroc fortuna
DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/De_dragoste.html [Corola-blog/BlogPost/355560_a_356889]
-
devine leagăn neatins nemișcat în vântul amintirilor calde umbre mă învelesc îmi învelesc pieptul în strigătul lui dureros spre buzele fragede ale sugarilor anotimpurilor neuitate de carnea mamei mi-e dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele pianului bătrân căutând armonia mișcării arcușului pe trupul viorii și al violoncelului gândurilor într-o simfonie a prezentului scufundat în balta albă a trecutului grâu și grâul își amintește verdele când pâinea se coace încetișor în cuptorul
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Uitarea_doamne_uitarea_anne_marie_bejliu_1384629429.html [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
și aura de meditație pe care o incumbă. Vă invit la un regal de poezie, pe care-l puteți găsi mai atractiv și mai instructiv, decât încercările multor contemporani de a scrie. Lăsăm cititorul să descopere fiecare cuvânt, fiecare gând așternut, să descopere fiecare vers, acceptând ideea de terapie prin poezie. Felicitări autorilor pentru poezia pe care reușesc să o ridice pe o nouă treaptă a creativității, pentru iubirea față de viață, iubire pe care reușesc să o convertească în motiv indubitabil
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1480944348.html [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți-troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind, în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat ... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de dragoste, fiecare oftând ca vântul în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1347889539.html [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să îl însoțească în lumea peste care odată așternută placa de plumb nimeni nu va mai avea puterea revenirii. Penultima poezie a volumului bacovian se intitulează Dimineață interpusă unei romanțe și marchează un început terminat al existenței sale, un ritual al pregătirii și îndeplinirii uneia dintre dorințele pământești: O
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Actul_de_depeizare_in_scanteile_galbene_bacoviene.html [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
de lumină. Scut ți-era al tau penel Ce-așternut-a cu voință. Tot ce-n sufletu-ți rebel Adunat-ai cu credința. Frământări ce-aveau să vie Te-au muncit și ostenit... Dar apoi, cu duioșie, În poem le-ai plămădit. Așternut-ai pe hârtie, Tot ce inima-ți șoptea. Fraze dulci, o simfonie Dintr-un fir de catifea. Peste umbra-ți cu tristețe, Creatorul îți dă viață Și iubire și tandrețe Și o dragoste măreață. N-AI TIMP Am vrut să
PASĂREA MĂIASTRĂ (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_janik_1401364999.html [Corola-blog/BlogPost/357513_a_358842]
-
DE TOAMNĂ Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi sprijin sufletul pe sufletul tău Și ochii văpăi plâng amintire, În palmele strânse căuș Inima mea e iubire. Parcuri cu-alei, așternute cărări Toamna revine-n melancolie, Frunze plecate departe în zări Credeam că-ți sunt dragă și ție. Despart ziua de ieri de ziua de azi Te-aștept să vii mai aproape, Tineri absenți în reverie zăresc Zâmbesc și trec mai
DE TOAMNĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1442950875.html [Corola-blog/BlogPost/376145_a_377474]
-
ne vorbește, comunicând în straturi de "tipar"ancestral. În fond, scriitoarea exemplifică un "reportaj etnologic" călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat și "prezenteismul"și ilustrează o specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia aplicată, așternuta aici. Artur SILVEȘTRI, 2007 Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aș fi citit românul „Glasul inimii”, unul dintre românele scrise de Rodica Elenă Lupu, român care m-a fermecat, aș fi declinat fără să ezit invitația de a
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1459581738.html [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
foșnetul copacilor și ciripitul vrăbiilor gureșe ascunse printre ramuri. Cuvintele acum se derulau doar în mintea fiecăruia. Ca într-un film mut ce rula în fața lor, sugerând vorbele ce le-ar fi vrut fiecare să le spună celuilalt. Erau cuvinte așternute nu pe hârtie de scrisoare, ci rostite pe pagini de vis în derularea vieții ce va fi să vină, pagini parfumate, pline de farmec, pline de freamăt sau pline de iubire. Era sentimentul care le lipsea și pe care-l
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1455431948.html [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
să pier în herghelii de ropot, când soarele va fi să vrea să ies tăcut din casa mea, să-mi lumineze trei strejeri, pe chipul meu de până ieri. iar de va fi să plouă mut să faci din versuri așternut, să plângă roua printre foi așa cum o să faceți voi, când versul meu citit cu drag din scrisul meu cu rând beteag, v-ar aminti c-am fost cândva doar un poet ce lin doinea. De ce? vrei Doamne să mă iei
BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1463676750.html [Corola-blog/BlogPost/379013_a_380342]