143 matches
-
pietre dă 365. Perimetrul bazei este de 931 de metri. Împărțim la dublul Înălțimii și avem 3,14, numărul π. Splendid, nu?” Belbo zâmbea stânjenit. „Imposibil! Spuneți-mi cum faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o ucidea alături de mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că voluptatea aceasta adâncită în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica. A avut atunci curajul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsat pe umeri (îl încurcasem eu, mi-a spus mai târziu, și i-a fost peste putință să-l pieptene) și buzele mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți de dragoste. Maitreyi era acum de o frumusețe ațâțată, parcă întreg trupul se deșteptase în ea, și buza aceea de jos, cărnoasă și fragedă, își purta mușcăturile ca o victorie, ispitind privirea și turburînd-o. M-am întrebat cum de a trecut neobservată schimbarea aceasta, cum de au fost atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau regizorii, Valerie Cossom avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Te rog, Diane, lasă-mă să discut un moment cu tine, e important, e ceva în legătură cu George. Tom se introduse în deschizătura ușii și o forță, opunându-se Dianei care încerca din toate puterile să o tragă. Se simțea brusc ațâțat, dar nu în chip fericit, ci mai curând neplăcut. Diane cedă, îl lăsă să intre, închise repede ușa după el și-i spuse: — Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, nu ar fi trebuit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împlinească un destin, i se ceruse să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că e ceva important, fusese doar vulgar ațâțat, măgulit și amuzat. Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță și își amintea cât de surprins se simțise el, Tom, și cât de alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
politică și administrativă. Se poate vorbi de un Kossovo românesc? S-ar putea, mai ales, că ungurii tot ceea ce au dorit, au obținut, după regula pașilor mărunți. Având o răbdare de fier, tenacitate și susținere europeană, maghiarii din țara noastră ațâțați de elemente ultra naționaliste, gen Lazlo Tökes sau Kelemen Hunor au avansat pas cu pas în ceea ce și-au propus. Oare, parlamentarii români, guvernanții și întreg poporul nostru au căzut în somnul adânc, în care ”barbarii de tirani” i-au
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93377]
-
mașină japoneză. E ciudat de cald, ținând cont că mai sunt două săptămâni până la Crăciun. Poartă haina lui albastru-deschis, bună pentru octombrie. Catastrofă ecologică din cauza efectului de seră, probabil. Ei, să ne bucurăm de avantajele pe termen scurt. Ea e ațâțată toată, de parcă n-ar mai fi văzut locul ăsta de-o veșnicie. Chestia tare e că probabil nici nu l-a mai văzut. Intră pe aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căutasem și notasem numărul casei. Vremea frumoasă îi ademenise pe locuitorii orașului în parc și, în mare număr, ei se aflau încă acolo, deși căzuse seara. Nu se mai amuzau exuberant, ca mai devreme, împingîndu-se unul pe altul și comentînd ațîțați, ca și cum soarele ar fi fost o ofertă specială, un chilipir care nu se va mai repeta vreodată. Acum, atmosfera pe alei devenise calmă. Oamenii se plimbau în continuare bucurîndu-se, dar dincolo de toate se simțea o adîncă oboseală. Bastoanele bocăneau. Scîrțîitul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu ghem, ca și cum ar fi dormit, căci auzise zgomot de pași și glasuri ațâțate. Deși cu ochii închiși, își dădu seama că cineva îl privea prin display-ul camerei de supraveghere. Știa însă că momentul critic avea să vină abia după descoperirea cadavrelor. Corl se pregăti așadar pentru cea mai mare bătălie din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alte cuvinte, nu poate fi văzută decât de foarte aproape. Dacă te întreabă cineva, îi poți răspunde că-i un amplificator acustic. După două-trei minute, nici dumneata n-o să-l mai simți. - Parcă nici acum nu-l simt, zise tehnicianul, ațâțat. Dar la ce folosește? - E un receptor subliminal, un fel de aparat de radio, îi explica Grosvenor și adăugă, apăsând pe fiecare cuvânt: numai că nu vei ști niciodată ce anume spune. Cuvintele vor trece direct în inconștientul dumitale. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
primejdios. - Niște ființe capabile, ca acestea, să folosească hipnoza de la distanță sunt probabil în stare să-și stimuleze reciproc creierul, adică să practice exact genul de telepatie pe care oamenii nu-l pot realiza decât cu ajutorul encefalostatului. Korita, adăugă el ațâțat, ce efect ar putea avea asupra unei civilizații capacitatea de a citi gândurile fără ajutorul unor aparate speciale? Arheologul spuse, ridicându-se în picioare: - După părerea mea, posibilitatea de a citi gândurile ar paraliza dezvoltarea. De aceea, cred că ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cinci, cred că moartea ar însemna o adevărată binecuvântare. - Ai dreptate, Smith! exclamă cineva. Cu cât vor muri mai repede, cu atât mai bine va fi pentru ei! - Să mergem în sala motoarelor! Porunci căpitanul Leeth. Noi... Dar un glas ațâțat îl întrerupse - era glasul lui Zeller: - Repede, domnule căpitan! Trimite de îndată oameni și proiectoare în cală! I-am găsit în conducta de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Deși e greu de crezut că ființa aceea ar putea fi în stare să ne interpreteze simbolurile, eu socot că ar trebui să distrugem hărțile noastre stelare zise Grosvenor. - Eram pe punctul de a propune același lucru, exclamă von Grossen, ațâțat. Continuă, Grosvenor! În sală se auziră murmure aprobatoare. - Acțiunile noastre, urmă Grosvenor, se întemeiază pe convingerea că scutul exterior ne poate apăra. În realitate, nu avem de ales. Dar în momentul când vom debarca pe planetă ar fi poate bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea acum era ceva nou pentru el. Teoretic, avea desigur cunoștințele necesare, dar acum era vorba de punerea lor în practică. Era pe cale de a întreprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai repede! strigă cârnul ațâțat. Dă și din mâini, ce naiba! Bătrânul se lovea de mobile, gata să cadă. Melania Lupu duse mâna la gât. " Ce-i drept, asta nu ți-a mai trecut prin minte, draga mea. La orice te-așteptai, dar să-l vezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până și ea era nedumerită de propriile capricii. Cum putea să manifeste atâta reavoință față de cei pe care-i iubea cel mai mult? De parcă temperamentul ei ar fi fost un yo-yo, care sălta În sus și-n jos, o clipă ațâțat, În clipa următoare liniștit. Și În privința asta semăna cu mama ei. Vocea monotonă a unui vânzător de simits s-a strecurat În Încăpere prin fereastra deschisă, punând capăt flecărelii În curs de desfășurare. Mătușa Banu s-a repezit la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să nu trimit scrisoarea. Aceea nu era o scrisoare. Nu te apuci să sîcÎi oamenii cu scrisori de douăzeci de pagini. Mi-am recitit din nou teancul de foi. Fără să-mi dau seama, scrisesem un Început de roman. Foarte ațîțat, m-am Îmbrăcat și am dat fuga În oraș ca să-mi cumpăr o mașină de scris. Am găsit pînă la urmă una mică, portativă, care nu-mi era pe plac, dar, pentru a avea de unde alege, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte, este un om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că ne vezi mai descheiați la șliț sau desfăcuți la aoleu. Comitetul de bloc a hotărât ca tu să ne faci vizita medicală..." - Vizita medicală, bineînțeles... Are susur de Boccacio, banditul... Și Necuratul, jucîndu-și cu mișcări absente sextantul, se uită, ațâțat, în spate, după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune hartanele aeroportului Băneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, stației Peco
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai uscate decât bețele de la arc, dar le tremură genunchii, își vor cere curând voie să răsfire puțin pe afară și să continue exercițiul. Pentru Ulpiu însă, doamna Frofrony insistă. Pe el îl vor proteja mereu de-acum perplexitatea femeilor, ațâțate continuu înaintea unui asemenea exemplar, ceramica, meticulozitatea lui ilogică și monstruoasă și, de ce nu, pisica. Doamna Frofrony, într-un ultim capot sidefiu (este ultimul capot pe care în următorii ani Ulpiu i-l va mai cunoaște), îl primește în salonașul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a adormit Stăpânul și-a intrat în odaia de-alături. Îi mirosea a carne de muiere. Pe la două, a ieșit țiganca numai într-o cămașă scurtă. S-a uitat afară. O lampă cu fitilul mic îi lumina chipul răvășit și ațâțat. Gura îi era umedă și prin cămașa lucioasă pungașul i-a văzut țâțele, puternice și tari. I-a stat în față și-a apucat-o în brațele lui. Didina s-a speriat și-a strigat scurt. El i-a pus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
său, prezent în însuși spiritul său, în chiar conștiința sa. Ca să nu se lase covârșit de aceste gânduri, ce dădeau pe-afară și aveau nevoie să-și găsească rânduiala pe hârtie, începea pe nepusă masă să ragă ca un leu ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]