370 matches
-
care a iritat Puterile Centrale: „De la Nistru pân’la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin...” După ani întregi de cercetare și verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu, renumitul eminescolog, astăzi în viață - profesorul, scriitorul Nicolae Georgescu - a încercat să deslușească misterul bolii și morții poetului prin prisma contextului politic de la acea vreme, scriind cartea „Boala
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
oamenilor, dar că nu crede că ar trebui să primeze argumentele care sunt însoțite de manifestări agresive, informează Știripesurse.ro. „Respect opiniile argumentate. Este un drept legal să protestezi în România, atâta timp cât o faci legal și nu îi deranjezi pe ații. Eu respect dreptul cetățenilor de a protesta. Am urmărit opiniile care au reieșit din aceste mitinguri. Multe dintre ele pot să le cataloghez și pot spune că au fost distorsiuni. De ce? Pentru că a contat sursa din care s-au prezentat
Sorin Grindeanu, despere PROTESTELE ANTI-GRAȚIERE: Este un drept legal să protestezi în România, dacă o faci legal şi nu îi deranjezi pe aţii. Este un lucru, clar, politic în aceste proteste [Corola-blog/BlogPost/92345_a_93637]
-
Carpați au știut să tragă la casa românilor din Valea Iepii. - Dar cu vacile ce vi s-a întâmplat, Moș Damaschine ? - Cu vacile a fost mai ușor. Zărindu-ne finanții înainte de a fi trecut granița, am știut că ne vor aține calea și că, pe ori unde am trece se vor lua după urmele noastre, de oarece era iarna și deci ne trăda zăpada. Și atunci, iată ce am făcut; ne-am descălțat și am încălțat opincile întors, adică cu gurguiul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
dezgust o arătase celuilalt, zicând apoi că el din așa ceva nu mai mănâncă. Crezuse că, iuți din fire, cum îi cunoștea a fi, vor face scandal, că se vor lega de bietul chelner, care nu știa încotro să se mai ațină din pricina comenzilor curgând de peste tot, dar nu. Celălalt oșean se arătase peste măsură de amuzat de cele întâmplate: „Da de când ești tu așe jingaș, mă, Ioa, mă? Că nu te știam așe jingaș de feliușagu tău, mă! D-apoi hai
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
care mai poate ajunge cineva? Numai că cele mai înfricoșătoare momente par să nu fi venit încă pentru bietele suflete, de vreme ce umbre hidoase și alungite fără noimă se apropie de fiecare dintre noi, cei vinovați, împresurându-ne ca șerpii și aținându-ne calea. Cred că ar trebui să ia naiba, dacă se mai poate acum, scheleții ăștia aburinzi care plutesc nicicum și carcasele astea zburătoare care-au fost poate cândva gazde sufletelor noastre nebune și sfinte! Nu poate fi spirit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluînd personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decît cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gînduri. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aștepta la compătimire, dar nu reușea decât să fie ridicol. Se purta într-un mod cu totul nepotrivit. Știind la ce oră își face nevastă-sa cumpărăturile, într-o zi, nemaiputând îndura chinul de a n-o vedea, i-a aținut calea pe stradă. Ea a refuzat să-i vorbească, dar el a insistat. I-a bolborosit tot felul de scuze pentru orice păcat pe care l-ar fi făcut împotriva ei. I-a spus că o iubește cu patimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Apoi trecură doi ani - sau poate chiar trei, căci în Tahiti timpul se scurge pe nesimțite și e greu să nu-i pierzi șirul. Dar într-un târziu i se aduse doctorului Coutras mesajul că Strickland e pe moarte. Ata aținuse calea șaretei care ducea poșta la Papeete și-l implorase pe vizitiu să se ducă imediat la doctor. Însă când sosi chemarea, doctorul era plecat și află vestea abia seara. Era imposibil să mai pornească la o oră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să intre pe ușa aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un astfel de om. Nu, cu siguranță se găsește acolo dintr-un alt motiv, legat de prezența mușteriilor misterioși. Se mai aținu un timp În deschizătura porții, neputându-se hotărî ce era de făcut. Să riște și să se Întoarcă ar fi fost o sminteală. Să aștepte ca necunoscuții să iasă și apoi să Îi abordeze ar fi putut Însemna să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o cunoscuse pe Beatrice O’Hara. În consecință, Stephen Blaine transmisese posterității Înălțimea sa de ceva mai puțin de un metru optzeci și tendința de a șovăi În momentele cruciale, două calități abstracte Întâlnite și la fiul său, Amory. Se aținuse mulți ani În fundalul vieții de familie - o figură ștearsă, cu fața pe jumătate ascunsă sub părul mătăsos carei atârna fără viață, mereu preocupat să „aibă grijă” de nevastă-sa, Încontinuu chinuit de ideea că n-o Înțelegea și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât dânsul, din calea mea se spulberă până și consistența Morii. Mi-e dat să mă bat azi cu singur Vântul - și nici atât. Ce nume decent pentru Vîntul-căzut, Vîntul-baltă? Aerul care se surpă, incoherent
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alungând spiritul concurențial, ne îndeamnă la colaborarea cu ceilalți în vederea rezolvării unor probleme grave ale umanității, precum sărăcia, boala, poluarea, războaiele. Dialogul ecumenic ne arată că lumea creștină nu se limitează la confesiunea de care aparținem și că sunt și ații care cred diferit, iar Dumnezeu lucrează, într-un fel sau altul, și în mijlocul lor. „Oricât de mult ne-am deosebi prin concepții unii față de alții, oricât de inacceptabilă mi s-ar părea credința unor oameni cu care mă întâlnesc, față de
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
de suflete, care aveau o râvnă deosebită pentru noua credință vestită de Theodoros și de ucenicul său, Artemios. Erau oameni atât de dragi celor doi, care și-ar fi dat și viața pentru misionari. Credincioșii erau oameni simpli, unii agricultori, ații păstori. Acum, de când veniseră misionarii, aflaseră adevăruri atât de însemnate, încât, spiritual vorbind, erau mult deasupra multor altor categorii de oameni din oraș, care se considerau educați. Ei aveau ceea ce era cel mai de preț: Evanghelia și credința în Domnul
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
mult articole de sociologie, literatură. Începuse să plagieze, inconștient... Îl văd pe Eminescu, spunea Teleor, stând la masă și scriind toată ziua pe file de hârtie litere asiriene și haldee. Scris frumos, aproape caligrafic. Domnul Pătrașcu, casier la Junimea, îi aținea drumul și-i dădea bani, pe care poetul îi cheltuia în aceeași zi cu prietenii. El nu lăsa pe nimeni să plătească când mâncau sau beau cu el. După oarecare timp punea capul între mâini și începea să cânte doine
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
se aflau la îndemâna sărăntocilor (cum de-alfel și eram cei mai mulți, pe vremea aceea). Această „dezmierdare” culinară, neegalată de nici o altă încropire „prânzuită” pe care-o voi fi servit de-atunci încoace mi-a rămas printre puținele repere cu care îmi aleg, ațin și îmi urmez valorile. Apelez la acest „clișeu” din copilăria și adolescența mea pentru că el a fost „mirabila sămânță” care a crescut într-o eflorescență ce mă va ademeni și va forma gustul pentru reflecție, prietenie, intimitate și frumos. Și
DASCĂLII ŞCOLI DE IERI, PRIETENII ŞI PĂRINŢII NOŞTRI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367410_a_368739]
-
Ioan: 15-12) Pulberea drumurilor era stârnita De pașii mulțimilor ce urmau pe Iisus Vânt cald bătea dinspre muntele Sfânt Unde se primise binecuvântarea Vindecări miraculoase Risipă de iubire și iertare Pluteau peste păcatoșii ticăloșiți Copii posedați de duhuri rele Schilozi, ațineau calea Mântuitorului Femei bolnave se atingeau de El cu credința Și se tămăduiau. Dumnezeu întrupat Primit cu osanale în jocul luminii Cu chiote de bucurie aruncate Printre ramurile de finic Pe asin purtat spre jertfă Știind că profeția lui Isaia
PORUNCA CEA MARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367526_a_368855]
-
verde, Iar tu boboc pe ram să mi te-anini, Sub frunze să ne-acundem de vecini Și-apoi să ne iubim cu tinereasca sete. De aș putea să fiu pe ceruri soare, Deasupra ta cu foame să cobor, Să te ațin pe drumul spre izvor Și să te culc flamand în iarbă moale. În inima-mi ce bate pe veci ca să pătrunzi În tine să m-ascund , în mine să te-ascunzi **** Se-nchide ziua într-un glob de sticlă, Senina
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
metamorfozează într-un ghem de nonconformisme și democrație greșit înțeleasă! Devenită de la prima oră sfredelul mișcării din biserică, după închinăciunile pe la icoane, așezată pe jețul Sf. Anton, se socotește cât se socotește, apoi îmi face o chemare ștrengărească. Obedientă, mă ațin după ea. Ne oploșim la unul din grupurile de spovedanie. Șirul are conformația unei semilune din motive dictate de spațiul de trecere. Ea freamată a nerăbdare ca un copil nestăpânit. La scurtissim interval, răsună repetitiv cel mai anglo-saxon NEXT, urmat
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
tot așa, deși orfan (tatăl), deja alți doi copii la Medicină, din¬tr-o singură familie de pre¬ot! Așa că încercăm să-i ajutăm. Am acordat și acordăm mai multe burse copiilor care sunt la facultăți, știind în ce si-tu¬ație se află părinții lor, și așa se face că am școlarizat până acum peste trei sute de copii. ¬Nu toți sunt preoți, dar o parte din¬tre ei sunt. Când am venit aici, am găsit numai cinci pre¬oți născuți în
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
gârbovit, cu ochii înlăcrimați. — Săracu’ de el! murmură Octavia. — Să-ți spun drept, continuă broscuța, zâmbind înduioșată de replica Octaviei, și mie îmi părea rău de el. Dar ce puteam face? Nu-mi plăcea și gata. Îmi ieșea înainte, îmi aținea calea, mă oprea, îmi vorbea, vedeam că se chinuiește, dar nu-mi păsa, îl părăseam și îmi vedeam de ale mele, veselă și nepăsătoare... Fiindcă nu cunoșteam puterea lui Merlin. — Dar, dacă ai fi cunoscut-o, o întrerupse Octavia, căutând
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Și nu-i ce să-l oprească din cale,// Așa Vlad neînvinsul să răpede/ Și cu șiraguri nespăimântate,// frânge, taie ce nainte vede,// surpă, răstoarnă, calcă, străbate/ Și nu-i vărtute nice tărie/ Să-l contenească sau drum să-i ație“. Rima adesea este bogată și ingenioasă, substantive rimează cu omonimele lor verbale, adjectivele rimează cu substantive proprii( mișel-Cucavel, maestro-Sestru). Deasemenea rimează verbe cu adjective sau cu alte forme verbale incomplete ce se continuă în versul următor. Limba în care este
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vitrina „Maestrul” „face plajă” în vitrină, Privește îndelung vizitatorii Ce nu se uită la pretinse glorii Cumultă gomă, charismă puțină. Nu este vârf de munte...însă norii Invidiei vin calea să-i ațină. Ce mult ar vrea să iasă la „lumină”, În juru-i forfotind admiratorii! Dar nu se plictisește, se distrează: Admiră școlărițe și studente, În gând le însoțește, conversează; Prejudecăți și temeri sunt absente: E tânăr, și e soare, și visează - Atâtea
VITRINA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361792_a_363121]
-
Autorului amarul dor secătuit amnarul lamă de cuțit s-ar putea să mă ardă geana ta s-ar putea să mă țipe ochiul trecător s-ar putea să mă doară așa într-o doară ....joaca... s-ar putea să mă ațină pata ta de lumină apoi să plecăm ....... să mă cunun prispă senină.. Referință Bibliografică: VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365974_a_367303]
-
busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]