1,168 matches
-
în Reșița. Se ridică cu o singură mișcare în picioare, își freacă mâinile, fața...stă într-o clipă de suspans, după care se așează încet cu privirea aruncată departe. Oprița stă liniștită, tot timpul l-a supravegheat și când a ațipit. Ea, în trecerea anilor, tot timpul a fost o conformistă și a așteptat. Rămășițe, dar bine înfipte, ale unor influențe asupra comportamentului rămăse de la tatăl său care dorea o mulțime de oameni amorfă, care așteaptă să facă pasul următor atunci când
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI, EP 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378122_a_379451]
-
nu vrea să-și mai amintească de asta. Încercă să reia lectura dar nu reținea nimic, oricât de mult încerca să se concentreze. Nu reușea, așa că abandonă cartea pe măsuța de lână pat și se întinse peste pătură, încercând să ațipească, ca timpul să treacă mai repede. Camerele fiind înalte și pereții groși, țineau răcoare. Se simțea cum toamna intră în toate drepturile sale și alungă căldura acumulată de pereții apartamentului. Ridică cuvertura de pe pat și-și acoperi picioarele și mijlocul
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
plimbă mâna pe rama ochelarilor asamblați. Zâmbește ușor când monitorul Alfa încarcă amprenta electromagnetică înregistrată la club și o lansează în programul de identificare. Un clipit verzui anunță misiunea încheiată. Își lasă capul ușor pe tetiera scaunului, dând semn că ațipește. Eul i se concentrează într-o suită de fulgere minuscule, descărcări electrice controlate. Un coridor sinuos, cu aparență spongioasă, îi este traseu instantaneu. Virtualul spațiu cenușiu, parcurs cu supra-viteză în banda onirică, devine brusc el însuși un mănunchi de scântei
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
în temnițele frânce, al sexului homosexualilor pasivi 8). Neavenită, așadar, învinuirea de, pare-se, inconsistență, anemie și deficit caracterial (sau volitiv) adusă personajelor de față, cât timp nu sunt, acestea toate, decât niște miraze/miraje mateine. Suflete, cum spune Pașadia, "ațipind pe prispa sălașurilor Morții" sau - de ce nu? - "de închiriat", cum locuiesc (și nu numai Pantazi, în scurtă trecere prin capitală) cu chirie: într-un sordid, ca Arnotenii, sau într-un, precum primii doi, cvasi-princiar provizorat; având, mai toți, vocația distrugerii
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
de plaga marxistă unor occidentali ale căror simpatii comuniste din tinerețe i-au preschimbat în niște ființe incapabile să intuiască proporțiile tragediei. În privința aceasta, rolul lui Tismăneanu este salutar: e ca un tăun care nu-i lasă pe occidentali să ațipească în somnul complicității lor postcomuniste. Un altul în locul lui ar fi fost etichetat drept neofascist și scos din circuit. Lui n-au ce-i face, chiar și numai pentru faptul că scrie negru pe alb, reluînd o idee a Nadejdei
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Constantin Țoiu De la unu, înainte de a ațipi, se derulează în capul meu: Curiozitatea a ucis pisica întocmai ca la cinema, - Curiosity killed the cat - vorbă care s-a prins nu știu cum de mine... Pare un film. Sau un policier. în stil britanic. în orice caz, tipic englezesc. Franțujii
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
Cu condiția să vă uitați la emisiune în seara aceasta până dimineață pentru a nu pierde nicio secvență. Dacă nu... nu știu ce vă fac. Vă întreb și apoi nu știți să răspundeți. Victor Ciutacu: Dacă apare în noaptea aceasta, când mai ațipesc eu, ofițerul acoperit... îl luați de guler și mâine seară veniți cu el aici, da? Dan Diaconescu: Da, sau vă sun și vă trezesc. Victor Ciutacu: Dați un semn sau întrebați în direct: Victor, dormi? Iar eu deschid imediat ochii
Dan Diaconescu, dezvăluire despre Victor Ciutacu în direct, la o emisiune TV by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81639_a_82964]
-
Cu condiția să vă uitați la emisiune în seara aceasta până dimineață pentru a nu pierde nicio secvență. Dacă nu... nu știu ce vă fac. Vă întreb și apoi nu știți să răspundeți. Victor Ciutacu: Dacă apare în noaptea aceasta, când mai ațipesc eu, ofițerul acoperit... îl luați de guler și mâine seară veniți cu el aici, da? Dan Diaconescu: Da, sau vă sun și vă trezesc. Victor Ciutacu: Dați un semn sau întrebați în direct: Victor, dormi? Iar eu deschid imediat ochii
Dan Diaconescu, dezvăluire despre Victor Ciutacu în direct, la o emisiune TV by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81638_a_82963]
-
și mulți care mă fixau și abia așteptau să mă ia. Interesant este că tratamentul mi-a fost întrerupt brusc și n-am avut nimic. Două nopți la rând, cam pe la mijlocul săptămânii n-am mai putut dormi aproape deloc. Cum ațipeam, cum începea lupta. În cele două nopți am lăsat și lumina aprinsă, ca să am Lumină; pur și simplu trebuia să mă agăț de ea. În a doua noapte, pe la ora 3 dimineața, n-am mai rezistat și am ațipit. Atunci
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Cum ațipeam, cum începea lupta. În cele două nopți am lăsat și lumina aprinsă, ca să am Lumină; pur și simplu trebuia să mă agăț de ea. În a doua noapte, pe la ora 3 dimineața, n-am mai rezistat și am ațipit. Atunci a fost lupta decisivă. M-am trezit strigând: Nuu...! în același timp în care o voce, pe care am auzit-o fizic, trează deja fiind, spunea: Aici nu hotărăște decât Maica Domnului! Atât. Am rămas trează cam o jumătate
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar fi plăcut serenada micilor trubaduri, dar nu reușise să ațipească mai deloc, istovit de aventura bruscă și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor gâtuit, i se pierdu repede printre copaci. Oftă, zgribulit în mantia lui de un roșu perfect. Cine știe câtă vreme va
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
răpus de somn. Închise ochii. Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță. Trecu de compartiment și-l auzi cum deschide următoarea ușă. Apoi liniște. Tinerii se cuibăriseră unul într altul și rămă seseră cu ochii ficși, privind în gol. Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lemnul biroului până se făcu ora să se întoarcă acasă. Petele, între timp, se înfrățiseră și formau o hartă imensă, de nu se mai știa unde începe și unde se sfârșește. În noaptea ce urmă, nu mai reuși nici să ațipească. Fumă aplecat pe geamul de la bucătărie sperând să o vadă venind ori plecând. Mama lui Răducu însă nu se sinchisea câtuși de puțin să apară și parcă înadins își trimitea tot felul de reprezentante ale sexului frumos care îi semănau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
puse delicat pe umeri Melaniei, care părea să doarmă cel mai odihnitor somn de care avusese vreodată parte un muritor. Conversă din politețe cu barmanul Florin, dar, constatându-i olfactiv gradul de alcoolemie din sânge, hotărî că e inutil. Așa că ațipi și el, într-o rână, pe umărul lui, după ce făcură un schimb prietenos și din ce în ce mai înfocat de gâturi lungi, bărbătești, de bere cu rom. Se treziră la unison și o porniră aiurea prin capitală, evitând să intre prin baruri, ca să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un minut. Eu am o pauză de o jumătate de oră și nu cred că sunt o companie prea plăcută pentru a vă reține atât de mult în preajma mea. - Da, e mai bine să plec acum, să vă las să ațipiți și dumneavoastră puțin pentru a vă revanșa pentru momentele în care somnul a vrut să vă capteze atenția pe traseu. - Bună idee! Mulțumesc! spuse acesta râzând. - La revedere și o zi ușoară vă doresc! îi spuse Karina în timp ce cobora, îndreptându
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
uit să mă spăl pe dinți. Închide ochii. Stomacul s-a mai liniștit. Durerea se topește ca fărâmele de biscuiți în sucul gastric. Să nu uit să mă spăl pe dinți. Pleoapele ei rămân închise. Să nu uit să. Nebuna ațipește. Apoi adoarme adânc. Visează că omul din lună bate la ușă și în vis ea se trezește și coboară din patul de hotel și merge la ușă, și în timp ce o deschide se gândește nu m-am spălat pe dinți, și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pleoa pele lui se închid încet, iar vocile se aud din ce în ce mai stins. Îi pot vedea fiecare zbârcitură și fiecare vini șoară de pe pleoape. Trece un minut, îmbrăcat în halat de medic și cu un stetoscop de platină la gât. Cavanosa ațipește și alunecă în somn. Mă apropii de pat și întind o mână spre fruntea bărbatului care doarme. Mâna mea rămâne suspendată la un cen timetru de fruntea brăzdată. Timp de câteva secunde, nu se întâmplă nimic. Apoi, câțiva curenți electrici
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Nu pot să-i rezist. Îi fac semn să închidă ochii și o mângâi ușor pe cap. Mâna mea se joacă în părul ei. Vreau să fiu sigur că nu adoarme la loc. O să-i spun o poveste ca să nu ațipească. A fost odată ca niciodată. O fată. Și fata asta era foarte frumoasă. În toate felurile. Și într-o zi, a apărut un prinț, călare pe un cal alb. Și prințul a coborât de pe calul lui alb și a luat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa aceea, m-am simțit liber și bucuros. Eram liber! Ațipisem puțin. Când m-am trezit, ea nu mai era. Parcă fusese un vis! Parcă fusesem hipnotizat. Fusese adevărat? Urmele ierbii strivite îmi spuneau că nu fusese un vis. Atunci m-am simțit bine, parcă mi se luase o povară grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nimeni în acest loc frumos și straniu. Patul era larg, confortabil, moale. Pe noptieră era o veioză, probabil stil Tiffany. Se trânti, așa îmbrăcat cum era, pe pat. Se gândea la ce făcuse peste zi. De fapt nu făcuse nimic. Ațipi! Când se trezi, era deja trecut de miezul nopții. Deschise ușa care ducea spre baie. Aici, draga de Beatrice, îi pregătise prosoape, pijama, tot ce avea nevoie. Mihai îi spusese: "nu veni cu bagaj, că vei găsi aici tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era cald și bun, cea mai minunată licoare pe care o băuse vreodată. Îi cam tremura mâna, așa că, cu grijă, Carmen începu să-i maseze brațele și palmele. Încet-încet își revenea, o moleșeală plăcută îl cuprinse și adormi. Poate numai ațipise, dar, când se trezi de-a binelea, auzi mișcare în cameră era probabil tot Carmen. Uite, ți-am făcut ceva de mâncare, trebuie să te miști puțin, ca să nu anchilozezi. Încearcă să-ți miști mâinile, picioarele. Se simțea ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la cartea de vizită ce o primise: Ștefan Argatu, Doctor în științe juridice. Consultant în probleme economice și financiare, manageriat, contracte, marketing. Sediul central București... Telefon, fax, e-mail... Trase o înjurătură, aruncă pe podea cartea de vizită și încercă să ațipească, dar nu fu chip. Îi apărea mereu, înaintea ochilor, fața buhăită și ochii injectați ai polițistului Argatu! Dimineața am trecut prin piață cu Ana, să alegem pomul de Crăciun. L-a ochit Ana, un brad bogat, frumos, sănătos. Avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lumina, mi-am scos haina de catifea pe care mi-o adusese tata în dar, din străinătate. M-am vârât în pat în chimono, după ce mi-am dezlegat obi-ul. Îmi simțeam trupul greu din cauza băuturii. Eram foarte obosită și am ațipit imediat. Nu știu cum s-a întâmplat, dar când am deschis ochii, l-am găsit întins lângă mine. Timp de aproape o oră i-am opus o rezistență mută. Apoi, mi-a părut rău pentru el și am cedat. — Găsești vreo alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
într-o seară de iarnă, m-a frapat profilul ei. Beam de dimineață cu pictorul, la ei acasă. Hohoteam de râs pe când îi înjuram pe așa-zișii „oameni de cultură japonezi“. Artistul a adormit și a început să sforăie. Am ațipit și eu și am simțit, la un moment dat, că mă acoperă cineva. Am deschis puțin ochii și am văzut-o, șezând liniștită cu fiica ei în brațe, lângă fereastra prin care pătrundea lumina lunii. Profilul ei splendid, trăsăturile deslușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]