90 matches
-
fulgi. Cerul albastru va exista mereu astfel. Eram gelos pe toți cei care vor privi după moartea mea cerul. N-am avut curajul să mă ridic. Mi se părea că la prima mișcare plămânii mei vor exploda. Moartea stătea cuibărită, ațipită undeva în pieptul meu, și-mi era teamă să n-o trezesc. Abia când soarele a coborât puțin după copacii din spatele lacului, m-am ridicat cu mii de precauții. Seara, m-am dus la doctorul B. I-am povestit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ale transperantelor, lumina scăzuse. Spoturile de raze ce erau împărțite de aici, ca un pachet de cărți de joc, hașurau încă salonul. În gălăgia lor luminoasă, hoardele firișoarelor de praf, între care și Ho diábolos, susținând pe umăr un Genel ațipit, planau pe deasupra platourilor cu urme de muștar, maioneză, pielițe de salam de Sibiu și scobitori îmbîcsite. Băieți buni, de la nivelurile lor de inteligență și de somnolență ascultau și prelucrau totul. Treptat, seara își cuibărea burta ei de rață asupra mobilelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceremonia aceea a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile și clinchetele cupelor care-i ajungeau la urechi ciudat de înăbușite, ca prin vis. Se pomeni repetând: „Blestemata aia de Paradă!“ Și oftă, pe jumătate ațipită. * * * — Silma, surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
închidă ușa. Ziarul ud i se lipește de picioare.) Pân’ la urmă tot cum am spus eu a fost. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușor intrigat că nu se închide.) Numai că uite că se poate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și o să stea și ploaia până la urmă. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, o să stea. Precis o să stea. (BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său pe jumătate ațipit, BĂRBATUL CU ZIARUL își face de lucru cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
desenează aripile. Învățarea zborului intră în atribuțiile discipolului. Educația nu e contagioasă precum guturaiul. Educatorul mediocru și-a dorit întotdeauna elevi ascultători, adică blegi. Copilul inteligent este cel mai rebel aluat. Profesorul bun este asemenea bioenergeticianului : trezește în elev facultățile ațipite. Didactica trebuie să fie un imens tratat de iubire. Școala trebuie să-î dea copilului busolă, nu doar rucsac. În absența unei pasiuni puternice, profesorul rămâne un biet slujnicar. Pentru multe buruieni din noi, școala nu reprezintă nici un pericol. În condițiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface ațipit. Buna dispoziție trece de la mine la ea, de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a molipsit și pe-ai mei. Tano nu ne mai suportă rîsul și se cere afară, gata de altă hărțuială cu vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu totul ieșită din comun. Tommaso cu siguranță știa acest lucru și totuși se străduia să găsească un mod de a sensibiliza acele conștiințe ațipite. Zvonul talentului fără perche de a vorbi al lui Tommaso se răspândi în tot orașul. Oameni pe care cei din familia Tufo nu-i mai văzuse, și cu care nu mai vorbise de luni de zile, dădură semne de viață
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ne obișnuim cu locul, reușim s-o scoatem la capăt. Nu e ușor, așa-i? Puțin timp după aceea grilajul din mijloc a fost închis și șoaptele deținuților din diverse celule se auziră tot mai slab până ce deveniră un murmur ațipit. Unii își povesteau pentru a mia oară istoria crimei săvârșite, alții invocau pedeapsa iadului pentru a-și răscumpăra păcatele sau relatau cum au stat de vorba cu Maica Precista. Tommaso asculta puțin, apoi închidea pe jumătate pleoapele și continua să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau "geamlâcurile" unor balcoane sau case de scară reprezintă tot atâtea eforturi de a întâlni la jumătate de drum - și, în proces, de a face vandabile -atât spiritul timpului cât și nostalgiile sămănătoriste ale unor clienți extrași prea brusc de la ațipitele lor moșii spre a fi plantați în aerul tare al noilor metropole. Cât despre arhitectura modernă, atunci când este propulsată de stat, ea este limitată la cămine de ucenici, locuințe sociale sau clădiri secunde, precum stația de radio de la Bod. Când
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
de o rară frumusețe. În primele ore ale dimineții, razele încă timide ale soarelui se strecoară printre coroanele arborilor. Pădurea umedă este tăcută. Cărarea trece pe lângă tufe bogate de ferigă, apoi pe sub ramurile dese ale teilor tineri. Pădurea pare încă ațipită. Parcă stă în așteptarea căldurii și luminii soarelui. Seara, înfățișarea naturii este complet diferită. Culorile se transformă brusc, contururile pomilor și arbuștilor se evidențiază deosebit de precis, unele ierburi îmbracă o culoare roșiatică. La apropierea amurgului, cerul se acoperă de o
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în orașul din care fugiseră. Întinderea câmpiei din fața dreptunghiului palid al ușii deschise păstra culoarea cenușie a nopților din nord. Când ochii i s-au obișnuit cu întunericul, a deslușit lângă calea ferată, în umbra unui tufiș, contururile unei izbe ațipite. Și, în față, în pajiștea de lângă terasament, a văzut un cal. Liniștea era atât de adâncă încât se auzeau țârâitul ușor al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul umed. Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Să îi propun să ne revedem în ziua aceea sau a doua zi era de neconceput. Noaptea noastră nu putea fi decât unică. Ca și trecerea pachebotului, ca și somnul nostru fulgerător, ca și trupul ei în răcoarea marelui fluviu ațipit. Am încercat să-i spun asta. Am vorbit fără șir despre scârțâitul nisipului sub pașii ei, despre singurătatea ei pe malul acela, despre fragilitatea ei, în noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de nufăr. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mersul puțin încordat. Îmbrăcămintea la modă, machiajul și mersul sacadat dădeau apariției sale pe strada pustie un aer suprarealist. Dar mai ales preaplinul carnal, aproape bestial, al trupului, al mișcărilor sale! În după-amiaza aceea de căldură mută. În orășelul acela ațipit. De ce? În ce scop? Nu m-am putut stăpâni să nu arunc o privire furișă înapoi: da, pulpele ei groase, lustruite de bronz, coapsele ei, cele două emisfere ale crupei mișcând suplu la fiecare pas. Năucit, mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii. „Va trebui să mă obișnuiesc cu ideea că femeia aceasta, mai tânără decât mine, este mama mea”, îmi spuneam eu atunci. Puneam fotografia la loc, porneam din nou. Și, când mă gândeam la Charlotte, prezența ei pe străzile acelea ațipite avea evidența, discretă și spontană, a vieții înseși. Îmi mai lipseau doar cuvintele care puteau să o spună. Ilustre ~mp\rate, fiu al lui Alexandru al III-lea, O Fran]\-n s\rb\toare la a ta venire, Prin vocea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]