1,434 matches
-
între 1702 și 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul a multe clădiri importante baroc a perioadei respective. Interiorul clădirii principale a fost decorată în interior de multiple picturi și fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
interior de multiple picturi și fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist. După cel de-al Doilea Război Mondial, proprietățile confiscate au fost restituite, iar școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți. Din anul 1625, abația a fost
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
parte a abației a fost confiscată de Statul Nazist. După cel de-al Doilea Război Mondial, proprietățile confiscate au fost restituite, iar școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți. Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine. În faimosul său roman "Numele trandafirului", scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, "Adson din Melk".
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și băieți. Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine. În faimosul său roman "Numele trandafirului", scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, "Adson din Melk".
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
-lea de către Thierry d’Alsace (1099-1168), la întoarcerea sa din Palestina, fiind conservate în „Basilica du Saint-Sang” din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în „Chronicon Sancti Bertini”, scrisă în 1380, de Jean de Long d'Ypres, starețul abației Saint-Bertin din Saint-Omer (Franța). Prima mărturie care descrie mutarea acestei relicve a fost „Commentarii”, redactată între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
Luxemburg, lui Henric i s-a conferit și comitatul de Luxemburg de către împăratul Lothar al III-lea, care astfel a prevenit trecerea aceluia în posesia contelui francez de Grandpré. În același timp, el a preluat și poziția de apărător a abațiilor Sfântului Maximin din Trier și Sfântului Willibrord din Echternach. Acest gest a constituit cauza multelor conflicte avute cu arhiepiscopii de Trier. Trei ani mai târziu, Henric a moștenit și Comitatul Namur de la tatăl său. În 1141, el i-a acordat
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
cucerească Bouillon alături de contele Reginald I de Bar. În 1147, Henric a renunțat la Saint-Maximin, însă l-a recuperat imediat după moartea arhiepiscopului Albero de Montreuil din 1152. Noul arhiepiscop de Trier, Hillin de Fallemanien, a schimbat drepturile sale asupra abațiile cu orașul Grevenmacher, în 1155. În 1157, Henric s-a căsătorit cu Loretta (d. 1175), fiică a lui Thierry de Alsacia, conte de Flandra. Cei doi s-au separat în 1163. Neavând copii, Henric l-a desemnat pe cumnatul său
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
armurărie, trezorerie, menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice, și sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei. De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster. În absența monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului. Acest post era unul de mare putere în care în perioada medievală erau numiți oameni de încredere ai regelui. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, castelul a fost locul unde
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
fost terminate în oraș în ciuda frământărilor uriașei și brutalei sale populații. Căci el [William] a înțeles că era de cea mai mare importanță să-i minuneze pe londonezi”. La acea vreme, Londra era cel mai mare oraș din Anglia; construcția Abației Westminster și a vechiului Palat Westminster din timpul lui Edward Confesorul îl însemnase drept centru al guvernării și, cu un prosper port, era important pentru normanzi în stabilirea controlului asupra teritoriului. Celelalte două castele din Londra - Castelul lui Baynard și
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
așa cum era permis la alte castele regale utilizate ca închisori, cum ar fi Windsor. Edward al III-lea a ordonat renovarea castelului. Când Richard al II-lea a fost încoronat în 1377, el a ținut o procesiune de la Turn la Abația Westminster. Tradiția a început cel mai devreme la începutul secolului al XIV-lea și a ținut până la 1660. În timpul răscoalei țărănești din 1381 Turnul Londrei a fost asediat în timp ce regele se afla înăuntru. Când Richard a ieșit călare să se
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
al VIII-lea și succesorul său Eduard al VI-lea vor ordona distrugerea ornamentelor, criptelor și altarelor din curtea catedralei, unde se aflau câteva mănăstiri. Tot în această perioadă, în anul 1540 sediul Episcopiei de Londra s-a mutat la Abația Westminster, până în 1550 când va fi mutat înapoi. În anul 1666 izbucnește un nou incendiu în Londra ce va distruge catedrala din temeli. Construcția actualei catedrale a început în anul 1675. Proiectul construirii unei noi catedrale i-a fost înmânat
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
a fost o mănăstire de călugări cistercieni, ce a funcționat în Evul Mediu în Regatul Ungariei, pe teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru din județul Timiș. Abația a fost întemeiată de călugării de la Pontigny, Franța, în anul 1179. Biblioteca acestei mănăstiri este prima bibliotecă atestată documentar pe teritoriul actual al României. Mănăstirea a fost distrusă la invazia tătară din 1241 și reconstruită ulterior, apoi ruinată în timpul ocupației
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
înțelesul de „Poarta Cerului” sau „Poarta Raiului”. Prin etimologie populară a fost pus în legătură cu cuvântul agrișă. Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
în legătură cu cuvântul agrișă. Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Châtillon
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Châtillon, ctitorii mănăstirii, precum și al soției sale, Yolanda de Courtenay
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
iar biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia. <br> În 1241 invazia mongolă a forțat numeroase familii din împrejurimi să se refugieze în abație, însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp după aceea, după anul 1247, mănăstirea a fost refăcută cu sprijin regal, însă a fost din nou ruinat în timpul răscoalei cumanilor din 1279 - 1283. În anul 1357 avea doar șase călugări
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
regal, însă a fost din nou ruinat în timpul răscoalei cumanilor din 1279 - 1283. În anul 1357 avea doar șase călugări. Abatele Martin de la Igriș, într-o scrisoare adresată papei în 8 noiembrie 1499, arăta declinul și lipsurile materiale ale mănăstirii. Abația a fost închisă în 1500. Imperiul otoman a ocupat zona în anul 1551. Probabil că administrația otomană a dispus dărâmarea preventivă a mănăstirii, pentru a nu mai putea fi utilizată ca loc întărit, în caz de război. A fost distrusă
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]