285 matches
-
nu știam? murmură doctorul. Am coborât, am mers tăcuți pe-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot pasul, zdrelindu-ne picioarele până-n ușa bisericii. - Din acel moment a încetat, a decedat prietenia mea cu Balduin de Sm, spuse Vladimir, privind abajurul cu murdărie de muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre poezie, subiectul implică dragoste. De câte ori ne vedeam, se stabilea între noi un soi de complicitate malefică. În loc să ne apropie ne depărta. Ochiul
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
tăvi și seturi de vase pentru snack party, inclusiv boluri și bețișoare pentru mâncare chinezească, jocuri de șah sau X și O cu piese de sticlă, figurine de pluș sau din paie și crenguțe, vase pentru condimente, suporturi pentru lumânări, abajururi, candelabre cu leduri sau cu lumânări, aranjamente și coronițe din flori artificiale, diferite cutii, articole parfumate pentru baie, pene ornamentale, suporturi pentru pahare, sfeșnice și altele. În cadrul magazinului se oferă servicii profesionale de ambalat cadouri, clientul având la dispoziție o
Agenda2005-43-05-comer servicii () [Corola-journal/Journalistic/284318_a_285647]
-
Bisericii nr. 7 o inedită expoziție cu vânzare de articole din sticlă. Clienții care trec pragul firmei au la dispoziție zeci de modele de vase multicolore din sticlă fuzionată sau simplă cu decorațiuni manuale, tăvi, platouri, farfurii, vaze, scrumiere, boluri, abajururi, veioze, plachete și cupe sportive, pahare decorate în stil clasic sau modern, toate modele unicat. Sunt expuse oglinzi cu ornamente de cristal și design deosebit, vitralii obținute prin tehnologii diferite, mic mobilier de sticlă (pulturi, etajere, colțare, măsuțe, suporturi pentru
Agenda2005-13-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283522_a_284851]
-
cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca ea nu poate fi iubit. Nu mai pot suporta. Mă smulg din această scenă cu toate puterile, ceva parcă se rupe în mine și mă trezesc. E miezul nopții. Stau culcat îmbrăcat pe divan. Pe masă arde lampa sub abajurul verde. Mă ridic în capul oaselor, îmi las picioarele în jos și simt cum mă cuprinde o spaimă neașteptată. Mă sperii, așa cum se sperie doar oamenii maturi, nefericiți, care, trezindu-se în plină noapte, când e liniște împrejur și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sîngelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth-Swanson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca-ntr-un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvîrșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu cîtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șef de promoție, eram primul, cum ar veni, aveam o hârtie în mână care atesta chestia asta și îmi aduc aminte doar de clipa în care eram în biroul lui Horea Popescu. Un birou mare, cu o lampă imensă cu abajur pe ea, Horea rotund de să crape, în pantalonii lui cu pachești, uitându-se la repartiție, la mine, iar la repartiție și, scărpinându-se în cap, a zis: ― Apoi, dragule, noi n-avem nevoie de urâți și de mititei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pijama dintr-ale mele, căreia îi suflecase mânecile, alesese una roșie cu o monograma mare pe piept, nepurtată de mine de multă vreme fiindcă îmi rămăsese strâmta, Theodora citea la lumină unei lămpi de noptiera vechi, cu glob alb în loc de abajur. O arsese soarele și era rumena la fața. Îmi era teamă că te voi găsi însurat, îmi mărturisise ea pe neașteptate, cu ocazia unei întreruperi a lecturii. Teamă?... o întrebasem eu, neștiind ce sens să dau cuvântului. Teamă că nu
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între șoldurile fetei
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între șoldurile fetei
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
scaune, un cuier pe peretele din fund, un panou cu fruntași în producție unde se distinge fotografia directorului (sau poate chiar caricatura lui). Încăperea din dreapta este mobilată asemănător. Biroul directorului cu spatele la peretele despărțitor. Pe birou, un telefon, o lampă fără abajur cu un bec roșu exagerat de mare: 300 sau 500 de wați, corespondență. În fața biroului, o masă joasă înconjurată de scaune exagerat de mici, ca pentru copii, un cuier cu pălăria și paltonul directorului, o oglindă. La ridicarea cortinei, secretara
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
multă carte, De greutăți a avut destulă parte. Cu obraji îmbujorați de-al iernii frig, Se uită-ndelung la al lumânării pâlpâit, Își are privirea fixată, Căldura de sufletu-i e emanată. Cu ochii ei albaștri-azur, Nu are nevoie de abajur, Regăsindu-și pacea interioară, Văzându-și toată viața de-odinioară. Doamne, în sufletul ei ce-o fi, De se gândește neîncetat noapte și zi? S-o fi gândind la al ei iubit, Pe care-n tăcerea-i adâncă l-a
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
plantație de fulgere negre. Cizmele vânătorilor calcă peste universul concentraționar al pânzei de păianjen. *** Pe limba ei rubinie cât felioara de portocală încearcă bufnița tăișul morții. În poligonul de tragere cineva ia pulsul unei mitraliere. *** La amiază vântul răvășește imense abajururi prin vii. În ierburile rare șerpii sună harfe de venin. Mângâietoare acoladele vinului cuprind moartea între împărtășanie și spălarea oaselor. *** Rafinăriile cerii În codrul unde vântul dinspre Anatolia zvârle filele Bibliei *** Cârtițele fac lecturi clandestine printre ereticii pădurii de mesteceni
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
Jean Steriadi, dar și sculpturi semnate de Ion Jalea, Oscar Han sau Milița Petrașcu. În camera fiicei scriitorului, un întreg perete este acoperit colecția de icoane. Printre obiectele care au întregit viața scriitorului s-a păstrat și lampa Aladin, cu abajurul din porțelan alb, dăruită de Fanny cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani. Scrierile lui Ilderim Rebreanu, nepotul romancierului (fiul lui Tiberiu, cel mai mic frate al lui Liviu), singurul moștenitor al scriitorului, în cele două mii de pagini concentrează
4 LIVIU REBREANU SI FANNY de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345702_a_347031]
-
insula s-au folosit lumânările. În colecție există mai multe sfeșnice atât de proveniență din centre central europene, balcanice cât și orientale. Și lămpile cu petrol de diferite tipuri au fost aduse cu vasul pe Dunăre de la Viena .( lampă cu abajur de sticlă) Spațiul de locuit al insularilor și confortul se completă și cu o serie de alămuri, arămuri Tăvi, tipsii, sahane,(farfurii pentru păstrat și servit mâncarea ),tengere ,recipiente pentru păstrat apă ghiumuri, kumgane , sau pentru încălzit, ibrice pentru spălat
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
fluture glaben-gri, Doamne, de ce nu l-am înțepat în cap, să-l păstrez pentru bacalaureat? Singur, într-o cameră de hotel, profesorul citește din Marmontel, sensul profund al vieții îi scapă, în baie picură robinetul de apă, lângă noptieră, un abajur amintește de o zeiță din Kuala Lumpur, aflat la etajul o sută cinci, îi vine să-și dea singur un brânci, profesorul deschide fereastra și simte nevoia unei cărți de aforisme. A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită
BĂIETE, ACUM EŞTI MATUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356568_a_357897]
-
bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin roșu ne adastă, la urma urmei tot ne poticnim și ni se culcă greerii în țastă. Același basm urît e împrejur cu aripa de plumb și coiful rupt, deasupra cerul pus în abajur și îngerii ce visele ne-au supt. În ăst peisaj călătorim mereu dealung de ani și veștede tristeți, halucinați cătăm un empireu ce nu se mai ivește’n dimineți. Zădărnicia stă cu noi la cot și’n suflete ne urlă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
să-i cer mai mult eternității cînd îmi bate-n tîmpla cerul dumineții ? 5 și chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur și chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur Referință Bibliografica: PRETEXTE / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul
PRETEXTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357083_a_358412]
-
un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur și chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur Referință Bibliografica: PRETEXTE / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul ÎI, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cristina Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PRETEXTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357083_a_358412]
-
și prezentare a punctelor de vedere exprimate de către autoare. Cele patru părți ale cărții poartă câte un titlu sugestiv și foarte bine ales: partea I -„Sub vârtejul vremurilor - Memorii, Jurnale, Convorbiri” (12 eseuri), partea a II-a - „Tandrețea cărților sub abajur. Proza” (9 recenzii), partea a III-a - „Zbor pe cerul poeților. Volume de versuri” (10 recenzii), iar partea a IV-a - „Timp rotit în lecturi. - Studii și cercetări” cuprinde o serie de 13 studii și cercetări filologice, având ca obiect
CA PUNCT DE SPRIJIN AL ORICĂRUI DEMERS CULTURAL ” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357278_a_358607]
-
din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului A venit iar iarna, dacă nu e iarnă, nu e poveste. Crăiesele prozodice ale ei, curând se trezesc din linul vis de decembrie și se miră unde-i sărbătoarea când nu e?! De sub abajurul albastru de cer, maramele de nori albi își întorc fața stată la soare spre ochii pământului ca să-i ningă cu flori de bumbac! A sosit decembrie pe cai de gheață și silabe de încântec, apele poartă cămăși violacee, câmpia doarme
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple gura. Sărutul verii Dimineți scăldate-n soare ne cuprind În a cerului culoare de azur, Oglindită-n valul mării și-mprejur Șerpuiri de ape limpezi adâncind. Astre-felinare, prinse-n abajur În cupola nopții, tainic ne surprind, Cu-ale lor săruturi parcuri năpădind Să sfințească gura ce depune jur. Din estrade-ascunse-n verde dominant, Triluri de măiastre farmecă văzduh Și cuprind pământul, emoționant. Umbra-i căutată, râul e tentant, Ploaia se dorește
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]