294 matches
-
nu face din modelele artei plierii hârtiei un produs mai puțin valoros și apreciat de către japonezi. Pe lângă valoarea estetică, arta origami mai are, în viața cotidiană, și una utilitară în vestimentație (broșe, ornamente de păr) și decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemânarea meșteșugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, șervețele ornamentale. Dar, nu trebuie să uităm că formele tradiționale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaște, berze, baloane și corăbii. Începând cu aproximativ secolul întâi al erei
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
vor fi fotosensibili și trebuie să respecte măsurile de precauție cum sunt evitarea expunerii pielii și ochilor la lumina directă a soarelui sau la lumină puternică ( de la lămpi de examinare , inclusiv lămpi dentare , lămpi din sala de operații , becuri fără abajur foarte apropiate , neon etc . ) , cel puțin 90 de zile după tratament deoarece unii pacienții rămân fotosensibili până la 90 de zile sau mai mult . În această perioadă , pacienții trebuie să poarte ochelari de soare de culoare închisă , care au o transmisie
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
vor fi fotosensibili și trebuie să respecte măsurile de precauție cum sunt evitarea expunerii pielii și ochilor la lumina directă a soarelui sau la lumină puternică ( de la lămpi de examinare , inclusiv lămpi dentare , lămpi din sala de operații , becuri fără abajur foarte apropiate , neon etc . ) , cel puțin 90 de zile după tratament deoarece unii pacienții rămân fotosensibili cel puțin 90 de zile . În această perioadă , pacienții trebuie să poarte ochelari de soare de culoare închisă , care au o transmisie a luminii
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
de protecție și ochelari de soare când vă duceți la consultație , deoarece veți deveni fotosensibili odată ce vă este administrată injecția . Lumina din interior : Evitați expunerea la lumina puternică din interior ( inclusiv lămpi dentare , lămpi din sala de operație , becuri fără abajur foarte apropiate sau neon ) . Cu toate acestea , pentru a grăbi procesul natural de inactivare a medicamentului în organismul dumneavoastră , este recomandat să expuneți pielea la valori normale de lumină interioară . Nu trebuie să stați într- o cameră întunecată . Test de
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
de protecție și ochelari de soare când vă duceți la consultație , deoarece veți deveni fotosensibili odată ce vă este administrată injecția . Lumina din interior : Evitați expunerea la lumina puternică din interior ( inclusiv lămpi dentare , lămpi din sala de operație , becuri fără abajur foarte apropiate sau neon ) . Cu toate acestea , pentru a grăbi procesul natural de inactivare a medicamentului în organismul dumneavoastră , este recomandat să expuneți pielea la valori normale de lumină interioară . Test de fotosensibilitate a pielii Cam la 90 de zile
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
ea a ales deținuți pentru exterminare, cu scopul de a procura piele cu tatuaje sau că ea ar fi avut orice obiect din piele umană". Jean Edward Smith în biografia sa, "Lucius D. Clay, an American Life", a precizat că abajururile din piele ale lui Ilse Koch erau într-adevăr realizate din piele de capră. Sub presiunea opiniei publice, Koch a fost arestată din nou în 1949 și a apărut în fața unui tribunal al Germaniei de Vest. Audierea a început la
Ilse Koch () [Corola-website/Science/331554_a_332883]
-
poartă în coadă Păuni-i lui: Ei poate văd în globul, ce arde după cărți/ Un Răsărit de lună prin negrii sicomori,/ Sau crengile ce joacă în vântul dinspre mare,/ Ce-aduce seara blândă pe drumuri și pe flori." (Sub abajurul verde). Trei inedite rămîn, pentru antologie, din versurile foarte tînărului și nepublicatului Horia Stamatu: "Suntem atât de străvezii/ Încât cine are ochi buni vede moartea/ prin noi ca pe o filigrană/ așa cum vedem cadavrele olimpice/ în ghețurile versurilor sonore și
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
din franceză, de galicisme. Cărțile didactice din epocă prezentau liste de galicisme care nu era recomandat să se folosească, având alături forma portugheză corespunzătoare. Și ce s-a întâmplat? Acele liste au fost absolut inutile. Ce a rămas până la urmă, abajur sau lucivelo ("văl pe lumină")? Restaurante sau casa de pasto ("casă de mâncare")? Etapa sau lanço ("tronson de drum")? Maiô sau fato de malha ("îmbrăcăminte din ochiuri")? Atunci, nu merită să se creeze legi contra împrumuturilor? Eu am locuit în
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
articole pe care le pescuia din pubele, din containere sau chiar din propriul gunoi. Nerăbdătoare să-l sprijine și să se dovedească o demnă consoartă ideologică, Alice a fost imediat de acord că vechile strecurători înșurubate în tavan reprezentau niște abajururi atrăgătoare și eficace. Cu toate că, în sinea ei, considera că strecurătorile din metal erau mai drăguțe decât cele din plastic. Discurile cu partea din mijloc scoasă și transformate în rame de fotografii erau, la rândul lor, ceva impresionant, iar fostul televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deloc să mă apropii de cei mai importanți. Iar la birou încuia sertarele; nu voia să văd ce cheltuieli sunt. Voia de fapt să mă țină în camera din spate, să împachetez, să învelesc în hârtie, să ambalez, să pun abajururile în cadre și să le înfășor în celofan. Așa că, datorită faptului că mă ținea mereu pe tușă sau mă trimitea cu nesfârșite comisioane la diversele mici fabrici și sticlării de prin podurile de pe Wabash Avenue, mi-am dat rapid seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mașina ca un veteran, chiar cu o oarecare imprudență. Astfel că m-a dus în acel interior apăsător cu lămpi și covoare groase, la familia Magnus. Totul era lipsit de grație acolo, mare și supradimensionat. Până și papagalii pictați pe abajururi erau cât găinile roșii de Rhode Island. Și cei din familia Magnus erau uriași; aveau oase mari, de Neanderthal. Cumnata mea era masivă și ea, și era ori conștientă ori intimidată de faptul că nu e delicată, strângându-mi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pachete cu sandwichuri de la bucătăreasa de culoare sau în camera din spate unde-și puseseră patul conjugal - căci nu-și făcuseră încă publică cununia decât celor foarte apropiați din familie. Camera fusese redecorată de Charlotte de dragul lui cu veioze cu abajur de mătase, covoare mițoase, draperii care să ascundă aleea și aspectul ei barbar - asemeni celor care împiedică să intre mirosul de pe canale într-un palazzo - o cuvertură de satin pe pat și pernuțe brodate la capul patului. Ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deosebit de amabil, domnule Lynch-Gibbon, dar nu vin în casa asta pentru prima oară. Trecu pe lângă mine și deschise autoritar ușile salonului. Salonul era scăldat în lumina aurie a focului, iar mirosul puternic de rășină de la lemne umplea încăperea. Lămpile cu abajururi negre fuseseră stinse și tapetul de culoare închisă lucea roșiatic, discret în lumina schimbătoare. Mi-am dat seama imediat, cu durere, că Antonia și Palmer nu ne așteptau. Ședeau unul lângă altul pe două scaune cu spătar, aproape de foc. Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de campanie era tare, rece și parcă umed. Mă durea rău stomacul, fără îndoială din cauza băuturii din seara anterioară. Sau încă nu se terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat halatul și am aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru pe care-l Învățai atunci când te alăturai socialiștilor era să răspunzi automat așa, ori de câte ori se menționa cuvântul „poliție“. Bănuiesc că deprinderea asta putea deveni oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
patul, își va ține hainele. În camera de zi, de la parter, sau poate că în cel de-al doilea dormitor, pe care Alex îl transformase în cameră de lucru, cu un birou din lemn de stejar și o lampă cu abajur din sticlă plumbuită, o să-și scrie cartea cea mare. Serile, când va fi ostenit, va sta de vorbă cu Alex, la început, vor evoca trecutul, pe urmă vor discuta și despre altele. Mai departe de acest punct, Alex nu îngăduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca și cum familia Jetson ar fi subînchiriat Acul Spațial familiei Flintstone. — Știți, zice Seth, Fred și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și pietre și abajururi din piele de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
infern de modă al lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile grele de catifea verde ale domnișoarei Evie iau foc. Abajururile iau foc. Mare căcat. Șifonul în care sunt îmbrăcată, ia și el foc. Sting cu lovituri de palme penele care-mi ard mocnit și ies cu spatele din cuptorul de modă al dormitorului principal al lui Evie, ies în holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
perete, umbra lui o acoperi pe cea a fiului. O Înghiți. Acum erau din nou o singură ființă. Și nimeni nu avea să-i mai poată despărți. — Încearcă să dormi, comoară mică, e târziu, șopti Elio. În lumina roșie a abajurului, urechile Camillei aveau transparența și fragilitatea unor cochilii. — Dar nu pot, mă tot gândesc la diferite lucruri. — Nu te mai gândi, nu fi supărată pe tata. Lui tata Îi pare tare rău, cântăm karaoke Împreună altădată, de fapt, știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și sora se aflau în cerdac - numai ele. De aici dinspre poartă spre încadratura pomilor în verde și stâlpii susținători din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
decât extrem de puține locuințe mobilate astfel (...) Mie îmi place nespus de mult și cred că e îndreptățită această preferință a mea..."345 La polul prostului gust și desuetului unui mobilier perimat stă interiorul camerei Emiliei Răchitaru: "Îmi ridic ochii spre abajurul din colț, suspendat pe un picior mare aproape cât o umbrelă de soare. (...) Mint dintr-o inexplicabilă perversitate... Foarte elegant abajur.... Trebuie să fie o frumusețe seara, când se aprinde becul și se văd picturile de pe el."346 Fred Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
345 La polul prostului gust și desuetului unui mobilier perimat stă interiorul camerei Emiliei Răchitaru: "Îmi ridic ochii spre abajurul din colț, suspendat pe un picior mare aproape cât o umbrelă de soare. (...) Mint dintr-o inexplicabilă perversitate... Foarte elegant abajur.... Trebuie să fie o frumusețe seara, când se aprinde becul și se văd picturile de pe el."346 Fred Vasilescu este, în acest pasaj, un Panurg al ironiei, atitudine devenită "o linie de retragere" pe care eroul se repliază când nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]