1,909 matches
-
Ducăi-Vodă" a fost publicat pentru prima oară în anul 1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București, în două volume (vol. I - 242 pagini, vol. II - 244 pagini), fiind receptat de critică cu atenția cuvenită. Călătoria prin Moldova îi prilejuiește abatelui Paul de Marenne ocazia să cunoască ospitalitatea localnicilor. Oaspetele este primit peste tot cu respect nu atât datorită înaltului rang pe care îl are, cât mai ales din dorința locuitorilor de a-și arăta ospitalitatea față de un drumeț și de
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
care îl are, cât mai ales din dorința locuitorilor de a-și arăta ospitalitatea față de un drumeț și de a-și împărți bucatele și vinul cu el. În afară de beizade Alecu Ruset care-și arată dorința de a-l găzdui pe abate la moșia sa de lângă Hârlău, mai mulți localnici se oferă a-și împărți modestele lor locuințe cu drumețul. Spre exemplu, șătrarul Lăzărel Griga se consideră ofensat dacă drumețul străin și suita sa îi vor ocoli locuința, exprimându-se astfel: "„Măria
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
căpitanul Ilie Turculeț afirmând la un moment dat "„căci, ca drept moldovan, dau mare cinste și laudă vinului de la Cotnari”". Romanul dezvăluie și alte calități specifice ființei românești precum voia bună, jovialitatea, cumsecădenia sau bonomia. Călătoria prin Moldova îi prilejuiește abatelui Paul de Marenne ocazia să facă unele observații și comentarii legate de țara pe care o tranzitează. Drumețul remarcă simplitatea și frumusețea locurilor, afirmând că "„Dumnezeu a pus aici un paradis”". În contrast cu frumusețea și bogăția locurilor, Moldova pare însă "„un
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
acum de un Tudor Șoimaru bătrân și orb), care fuseseră urgisiți de boieri și de strângătorii de biruri, ajungând flămânzi și zdrențăroși la curtea lui Duca-Vodă pentru a cere îndurare. Toate aceste urgii se reflectă asupra locuitorilor țării pe care abatele îi vede, potrivit lui Al.A. Philippide, ca fiind „niște ființe ciudate și îndepărtate, fără nici-o logică în faptele lor, sau avându-și, în orice caz, o logică proprie; un amestec de primitivism și de înaltă delicateță sufletească, de cruzime și
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
mutat de la aventurile romantice către o analiză mai atentă a stărilor sociale, care să ofere imaginea unei epoci întregi. Sadoveanu urmărește faptele și intrigile, rivalitățile și comploturile pentru domnie, folosindu-se procedeul abil al introducerii unui personaj martor în persoana abatelui de Marenne (inspirat de abatele Coignard al lui Anatole France), diplomatul francez dornic de a cunoaște starea Moldovei. Stilul narativ devine mai sobru, mai fluent și mai puțin încărcat din punct de vedere poetic. Scriitorul realizează un tablou cuprinzător al
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
o analiză mai atentă a stărilor sociale, care să ofere imaginea unei epoci întregi. Sadoveanu urmărește faptele și intrigile, rivalitățile și comploturile pentru domnie, folosindu-se procedeul abil al introducerii unui personaj martor în persoana abatelui de Marenne (inspirat de abatele Coignard al lui Anatole France), diplomatul francez dornic de a cunoaște starea Moldovei. Stilul narativ devine mai sobru, mai fluent și mai puțin încărcat din punct de vedere poetic. Scriitorul realizează un tablou cuprinzător al unei epoci istorice, folosindu-și
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
cu obiceiurile și religia ei, cu o, în fine, istorie proprie, structuri și instituții politice, războaie și domnitori”. Inspirația poetică a lui Sadoveanu reînvie o epocă întreagă și figuri legendare. Descrierea Moldovei prin intermediul unui călător străin dintr-o țară occidentală (abatele Paul de Marenne provenit din Franța Regelui Soare) este considerată de Perpessicius drept o alegere inspirată, determinând o comparație între starea de dezvoltare social-politică a țărilor occidentale (cunoscută din romanele de aventuri ale lui Alexandre Dumas) și starea de înapoiere
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
sus-menționat evidențiază prezența umorului în scrierea sadoveniană, care contribuie la obținerea unei perspective mai blânde asupra stării social-economice a Moldovei, contracarând drama înapoierii țării prin descrierea bucuriei de viață a oamenilor. Mai multe momente din timpul călătoriei prin Moldova a abatelui Paul de Marenne, precum prânzul sardanapalic de la șătrarul Lăzărel Griga, sunt impregnate de un umor sănătos. Romanul poate fi considerat astfel un jurnal de călătorie, scris la persoana a III-a, ce prezintă o perspectivă inedită și neutră asupra unor
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Robert I (d. octombrie 886) a fost conte de Troyes de la 876 până la moarte. Robert a fost fiul contelui Odo I de Troyes cu Wandilmodis. Abatele laic de Saint-Loup îl menționează pentru prima dată pe Robert în 25 octombrie 874, atunci când apare într-o chartă a regelui Carol cel Pleșuv, care acordă Chaource, în Tonnerre, abației. Robert a succedat fratelui său Odo al II-lea între
Robert I de Troyes () [Corola-website/Science/328515_a_329844]
-
titlul de absolvent, "Baccalaureus" în medicină (echvalent actualului M.B.), iar în 1516 obține doctoratul în medicină (M.D.) la Universitatea din Ferrara, cam pe vremea când studia acolo și Copernic. Paracelsus a mai fost instruit și de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiți maeștri în magie, alchimie și astrologie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinațiile sale spre științele și practicile oculte, devenind unul dintre primii alchimiști ai Evul Mediu. Este
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
de pe bolta cerească, nu este și cea mai mare stea din Univers, ci o stea mijlocie. Ce se vede pe cer este diametrul aparent, unul dintre multele criterii pentru clasificarea stelelor. Între 1870 și 1880, unul dintre pionierii spectroscopiei stelare, Abatele Angelo Secchi a creat Scară Secchi spre a ordona spectrul observat. A dezvoltat inițial 4 clase de stele: În 1878 a adăugat o a cincea clasa: Spre sfârșitul anilor 1890, aceasta clasificare a fost înlocuită cu clasificarea Harvard. Soarele face
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
complet finalizată în anul 1090. Pe data de 25 decembrie 1066, aici a avut loc încoronarea lui William Cuceritorul ca rege al Angliei marcând începutul dominației normande. În această perioadă numărul călugărilor din incinta abației a crescut considerabil. Construcția actualei abați a început sub patronajul regelui Henric al III-lea. Cu toate acestea, biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517. Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei medievale. Acest lucru se
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
începutul dominației normande. În această perioadă numărul călugărilor din incinta abației a crescut considerabil. Construcția actualei abați a început sub patronajul regelui Henric al III-lea. Cu toate acestea, biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517. Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei medievale. Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau cele ale unor nobili importanți. De asemenea, abația se învecina cu Palatul Westminster, abatele având o influență asupra deciziilor luate acolo sau chiar intervenind în discuți în unele cazuri. Abația s-a îmbogățit nespus de mult pe urma pelerinajelor și a darurilor. Oamenii veneau aici să se închine și să vadă locul unde Aldrich
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
secolului al XVI-lea, minerii din Europa Centrală au folosit vergele fabricate din diferite materiale pentru a detecta zăcăminte metalifere. Tehnica a fost introdusă de ingineri și de mineri și în Anglia din epoca reginei Elisabeta I. În jurul anului 1890, abatele francez de Bouly sistematizează informațiile despre această metodă și folosește pentru prima dată cuvântul radiestezie. Tot el este cel care creează și primele societăți de radiestezie în Franța. În Rusia se preferă termeni precum biolocație sau biodetecție. În România în
Radiestezie () [Corola-website/Science/298699_a_300028]
-
săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa. Din 1999 întregul sit face parte din lista monumentelor protejate de UNESCO. Se pare că pe locul actualei biserici fortificate existase o mai veche biserică romanică, ale
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini, construit pe un teren aparținând mănăstirii Sân Giorgio Maggiore donat în 1254 de abatele "Marco Bollani" un frate pe nume "Lorenzo". Același frate a primit ca donație de la cojocarul "Marco Trevisan" un teren situat în acest cartier. Această donație a fost ratificată de Maggior Consiglio în 1272, cu condiția de a se construi acolo
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris, pentru mai multă siguranță. Pe drumul într-acolo, este răpit de frații săi mai mari și
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
Rabelais, Jonathan Swift, s.a. Filosofi ca Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche nici nu apar pe listă, întrucât fiind atei se înțelegea de la sine că lucrările lor erau prohibite. Ultimul titlu pus în Index librorum a fost "Viața lui Iisus" a abatelui Jean Steinmann. De la acest termen derivă expresia "A pune la index", care, pe lângă sensul de a trece o carte în lista cărților interzise, are și o conotație familiară, însemnând "a socoti sau a trata pe cineva ca fiind nedemn, nevrednic
Index librorum prohibitorum () [Corola-website/Science/318698_a_320027]
-
numeroase copii după operele maeștrilor italieni din bisericile și palatele orașului, dar și tablouri după natură. În vara anului 1761 întreprinde o călătorie prin mai multe orașe din nordul Italei, printre care Siena, Florența, Bologna, Veneția, însoțit de protectorul său, abatele de Saint-Non. La întoarcerea în Franța, Fragonard era deja un pictor desăvârșit. În anul 1765, reușește să treacă de prima etapă care-l desparte de titlul de membru al Academiei de "Beaux Arts", prezentând tabloul "Corésus et Callirhoé", o compoziție
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
și culturală. Atunci au fost fondate o școală monahală (menționată în 1160) și un atelier de copiere a manuscriselor. Mănăstirea a trecut la 14 august 1297 printr-un incendiu teribil care a distrus aproape toate clădirile. Datorită eforturilor depuse de abatele Ulrich al II-lea (1306-1324), a fost posibilă reconstruirea bisericii și a spațiilor de locuit, dar nu s-a reușit să se restabilească în întregime situația inițială. În perioadele următoare au avut loc epidemii de ciumă, recolte slabe etc. La
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
reformele în abațiile Ducatului de Austria. Melk a fost aleasă ca punct de plecare al reformei și Nikolaus Seyringer a fost numit stareț. Mănăstirea a devenit în scurt timp un model de disciplină monahală, iar numărul de vocații a crescut. Abații de la Melk au fost însărcinați cu realizarea de inspecții, călugării săi fiind numiți stareți ai mai multor mănăstiri din Austria și sudul Germaniei. O mare parte din „manuscrisele de la Melk” datează din această perioadă. Ca urmare a Reformei protestante și
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
la Melk a unui grup de germani din sud care fuseseră instruiți în școlile iezuite din țările lor de origine. În ciuda Războiului de Treizeci de Ani și a amenințării continue reprezentate de turci, situația economică s-a restabilit complet. Treptat, abații care au condus mănăstirea au creat bazele financiare care au făcut posibile transformările grandioase din perioada barocă. La 18 noiembrie 1700 a fost ales un tânăr abate, în vârstă de 30 de ani, Berthold Dietmayr, care a reușit să găsească
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
a amenințării continue reprezentate de turci, situația economică s-a restabilit complet. Treptat, abații care au condus mănăstirea au creat bazele financiare care au făcut posibile transformările grandioase din perioada barocă. La 18 noiembrie 1700 a fost ales un tânăr abate, în vârstă de 30 de ani, Berthold Dietmayr, care a reușit să găsească modalități de a-și impune ideile, în ciuda rezistenței propriei sale comunități. Cu determinare, el a început să transforme mănăstirea, după ce a găsit în Jakob Prandtauer, arhitect la
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
Într-o perioadă de doar 40 de ani, abația a căpătat forma sa actuală. Cei mai importanți artiști baroci din Austria au contribuit la transformarea mănăstirii. După ce lucrările fuseseră abia terminate, mănăstirea a fost foarte grav avariată de un incendiu. Abatele Berthold a murit la scurtă vreme după aceasta. Lucrările de refacere au fost finalizate în timpul conducerii abatelui Adrian Pliemel. La moartea lui Prandtauer, conducerea lucrărilor a fost preluată de Josef Munggenast. În paralel, mănăstirea a cunoscut o renaștere a vieții
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]