1,387 matches
-
și a moderaților moldoveni de a-si concilia diferendele. Simptomatic e faptul că Kogălniceanu, incontestabil liberal moderat e, pînă tîrziu în 1865, prim ministru și ministru al lui Cuza, iar Brătianu și Rosetti capii conjurației care a pregătit și înfăptuit abdicarea silită a domnitorului. Bine, pătrunzător sînt analizate disputele politice înverșunate din vremea lui Cuza. E drept, Cuza a optat de la început pentru tendințe cezariste și net antidemocratice, atrăgîndu-si aprobriul și conjurația opoziției. Dar e incontestabil faptul ca dată fiind componentă
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
detesta. Acest al doilea volum al ediției consemnează evenimentele perioadei 7 septembrie 1940 pînă la 8 februarie 1942, adică de la instalarea în calitate de conducător al statului a lui Ion Antonescu pînă după rebeliunea legionară. Mai întîi aș menționa noua versiune despre abdicarea regelui Carol al II-lea. Regele, deși îl însărcinase pe Antonescu cu formarea guvernului, sfătuit de generali fideli, voia să organizeze un complot cu armata, lichidîndu-l pe Antonescu și restabilind lucrurile așa cum au fost înainte de 6 septembrie 1940. Antonescu a
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
se încheie cu o baie de sînge și în noaptea de 6 septembrie s-a dus la Palat înarmat. A fost lăsat să intre la rege, pe care, cu pistolul la tîmplă, l-a silit să-și scrie, la dictare, abdicarea, punîndu-se, astfel, capăt regimului carlist. Maniu s-a considerat înșelat de Antonescu, cu care tratase înainte de a fi investit cu prerogativele sale conducătoare. Antonescu i-ar fi promis lui Maniu că va alcătui un guvern de uniune națională cu PNȚ
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
împreună cu PNL, nu se poate opune politicii lui Antonescu. Pentru Maniu "națiunea noastră nu trebuie să facă nici un act de solidaritate cu fascismul și hitlerismul", Antonescu fiind "un ambițios paranoic, devenit un instrument docil în mîinile nemților cu mult înainte de abdicarea lui Carol. Cu acest om nu se poate încheia nici un acord, fiind un om fără cuvînt". Apoi au început să se arate roadele statului național legionar, jafurile practicate de legionari și amenințările lor la adresa oamenilor politici importanți. Într-o ședință
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
și numele orașului ce avea să devină capitala țării, Brazilia -, ciclul zahărului, apariția primilor guvernatori. Perioada Imperială începe cu încoronarea, la 12 octombrie 1822, ca Împărat Constituțional a lui Pedo I, parcurge domnia de 9 ani a acestuia, pînă la abdicare, regențele, înscăunarea la 22 iulie 1844 a principelui Pedro al II-lea, disputele religioase, războaiele cu țările vecine, abolirea sclaviei la 13 mai 1888 și se încheie cu Revoluția Republicană din noiembrie 1889, moment care marchează începutul Perioadei Republicane desfășurată
Țara Isaurei by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16784_a_18109]
-
Reginei mamă Elena) cu Prințesa Elisabeta. S-au înapoiat, spre dezamăgirea guvernanților. La 30 decembrie 1947 Groza și Gheorghiu-Dej au cerut imediat audiență la Palat, anunțîndu-l pe Rege că timpul monarhiei s-a încheiat, somîndu-l să-și scrie - la dicteu - abdicarea. Regina mamă a luat din nou, drumul exilului, după șapte ani dramatici de la revenirea în țară. Autorul cărții pe care o comentez, Arthur Gould Lee, a scris ceea ce se numește o biografie autorizată, izbutind să înfățișeze cu dramatism, destinul tragic
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
întimitatea ei, a fost îndrăgostită, sedusă tocmai de astfel de bărbați, ca Bîzu Cantacuzino, regele Mihai, un jucător de rugby din epocă, de care nu-mi mai amintesc. Se mai zice că la o ceremonie, dinainte de decembrie 1947, cînd cu abdicarea, a fost văzută lîngă regele Mihai în taiorul descris și neavînd bluză pe dedesubt, nici țîțar, din care cauză, mamèlele ei robuste, deși lăsate, de fiică absolută a Revoluției, respirînd greu ca de-o emoție de nestăpînit, ochii moleșindu-i
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
la toate drepturile sale succesorale. Renunța, din dragoste, a doua oară, la tron. Părinții erau profund ultragiați (cu deosebire regina Maria). Ionel Brătianu era mulțumit de dezlegarea lucrurilor. Opoziția politică (țărăniștii, naționalii, Iorga) stăruia, pe lîngă rege, să se evite abdicarea. Regele, pățit, refuza. Un Consiliu de Coroană și, apoi, o ședință a parlamentului, au decis, la 4 ianuarie 1926, decăderea din drepturi a prințului Carol. Dar, în țară, chestiunea reîntoarcerii prințului Carol s-a pus chiar din ziua acceptării abdicării
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
abdicarea. Regele, pățit, refuza. Un Consiliu de Coroană și, apoi, o ședință a parlamentului, au decis, la 4 ianuarie 1926, decăderea din drepturi a prințului Carol. Dar, în țară, chestiunea reîntoarcerii prințului Carol s-a pus chiar din ziua acceptării abdicării lui. Carol trăia, la Paris, sub numele de Carol Caraiman. Dar în iulie 1927 moare, de un cancer, regele Ferdinand, instalîndu-se, pe timpul minoratului lui Mihai, o regență. Spre sfîrșitul anului moare și regele neîncoronat al țării Ion I.C. Brătianu. Carol
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
de Cuza, la îndemnul primului său ministru, n-a fost iertat deloc în epocă și mai tîrziu. I s-a amintit mereu de acel act revoluționar sau numai impus pe calea forței, fiind stigmatizat drept "omul de la 2 mai". După abdicarea silită a lui Cuza Vodă (care, în ultimii doi ani, nu l-a văzut pe fostul său prim-ministru cu ochi buni, considerînd, profund eronat, că M. Kogălniceanu voiește să-și aroge pentru sine întreg meritul reformei agrare), Kogălniceanu intră
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
notabili dintre membri, mânați poate și de irepresibila dorință a afirmării urgente a generației, au publicat la revista "Saeculum" scoasă de Blaga în anii 1943-1944. Deci, înapoi la Blaga, dar, cum vom vedea, eseurile lor nu dau nici un semn de abdicare de la linia programatică, adânc motivată, dedusă din scrisoarea către Lovinescu. Erau generos acceptați, chiar subînțeles aprobator, după ce se făcuseră cunoscuți printr-o declarație de principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
manifestările ei, trece exact prin aceleași experiențe și prin aceleași drame ca și societatea în ansamblul ei. Și aici rezistența și oportunismul se împletesc, rigoarea este umbrită prin lipsa de caracter, demnitatea profesională și rectitudinea morală aduse în derizoriu prin abdicare și relativism. Dacă în plan politic lupta împotriva vechiului sistem are drept consecință abolirea monarhiei constituționale (1947), decapitarea societății românești de elitele ei abia formate, trimiterea în lagăre de muncă și la canal a cvasitotalității intelectualilor, ofițerilor de carieră, a
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
care, se estimează, a cîștigat aproximativ 75% din voturi, a primit doar 35 din cele 414 locuri în Camera Deputaților". Și se adaugă imediat: "În anul următor, guvernul a subminat necontenit prerogativele Regelui iar la 30 decembrie 1947 a forțat abdicarea sa. În aceeași zi, a fost proclamată Republica Populară Română, de către premierul Groza și miniștrii săi, cu acordul "în unanimitate" al Camerei. Proclamarea republicii a marcat culminația succesului comunist în procesul de preluare completă a controlului. În lunile ce au
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
schizoidă, care a înflorit în climatul totalitar, n-a dispărut după 1989, găsind condiții nesperat de favorabile în climatul restauraționist, al conservatorismului politic, cu ale cărui poziții n-a întîrziat a se corela, primind și recompensele scontate, pe linia carierei. Abdicării morale din era comunistă îi urmează abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
n-a dispărut după 1989, găsind condiții nesperat de favorabile în climatul restauraționist, al conservatorismului politic, cu ale cărui poziții n-a întîrziat a se corela, primind și recompensele scontate, pe linia carierei. Abdicării morale din era comunistă îi urmează abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor, care afirma apodictic: ,,critica nu suportă complezență
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
ne privim în ochi urmărind doar drumul șerpuitor din fața noastră. Am reflectat îndelung, pentru că răspunsul nu era ușor. Am spus "da". Imaginea asta a amândurora privind înainte nu era întâmplătoare. Fiindcă toată viața noastră asta am făcut"... Exilul ce urmează abdicării forțate a Regelui stă sub semnul vitreg al pribegiei și al unei adânci tristeți. Creșterea găinilor și grădinăritul devin activități vitale pentru supraviețuire. Hobby-urile Regelui: jeep-urile, fotografia și muzica, diferitele reședințe oferite de prieteni, mesajele de la Europa Liberă
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
textele lui ar fi fost traduse în franceză sau engleză, dacă ar fi izbutit să atragă atenția unui editor străin, reușind astfel să evadeze din sordida lume în care trăia? Odată puse la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Era în drum spre o conferință dedicată lui Balzac. Supraviețuind antisemitismului, Sebastian a murit ca un intelectual: cufundat în gînduri, absent la
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
a imbecilității (uneori și a cruzimii) colective. Faptul că au existat atîtea mari mișcări ideologice care au reușit cu ușurință să domine mințile unor largi categorii sociale, inclusiv ale intelectualilor, se explică cel puțin în parte prin această miopie și abdicare a inteligențelor, care a avut și poate încă să mai aibă consecințe din cele mai nefericite.
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
temea, efectiv, de el. Mai tîrziu, după ce fusese, scurtă vreme, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub domnia lui Alex. Ioan Cuza, i-a rămas fidel și după detronare, probozindu-i, în articole vitriolante, pe conjurații care au pregătit și provocat abdicarea. Din păcate, mintea i s-a întunecat și a murit, uitat, în 1872, fără a-și fi putut realiza potențialitățile. Dar vremea a trecut și apare în prim-plan P.P. Carp, pe scena vieții politice, prin 1870-1871. S-a remarcat
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
și timidă, dintr-un sanatoriu psihiatric, îndrăgostită la prima vedere de "Războinicul" Bodo - un tânăr frustrat și chinuit de amintiri. Filmul e o repunere ultra-contemporană în discuție a destinului și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au întretăiat datorită unei șanse oarbe sau grație unui destin implacabil? - o întrebare la care, pe tot parcursul filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva s-ar fi putut
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor, când
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
E un continuu și inspirat blow-up realizat de o ziaristă americană care ne aduce istoria atît de aproape, încît uităm sau trecem cu vederea că tehnica ei ar fi probabil incriminată de către istoricii de meserie. Toate convulsiile la care asistă, abdicarea lui Carol, întoarcerea reginei Elena, ezitările îmbufnate ale regelui Mihai, ascensiunea lui Antonescu, sîngeroasele răzbunări gardiste sînt contrapunctate de lungi discuții cu oficialii germani sau cu "fostele Excelențe" (personaje mateine cărora americanca le prinde savoarea). în restaurantul Cina oficiază chelneri
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
Zaharia Stancu, "omul cu ochi răi", care nu se va arăta deloc dispus să colaboreze cu "elementele burgheziei". Simțind teroarea plutind în aer, Theodor Cazaban decide să fugă din țară, la sfîrșitul anului 1947, cu o lună și jumătate înaintea abdicării forțate a Regelui Mihai. Urmează ani grei de adaptare, sau mai degrabă, de inadaptare în Occident. Publică sistematic în paginile ziarului La Nation Roumaine, scos de Comitetul Național Român. Colaborează, din 1958 până în 1987, la posturile de radio Europa Liberă
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
bleastămă-mi gîtul ce te-amenință/ cu jegul tău omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te/ de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
domnu' preten!... ... După ce am ascultat tot felul de declarații televizate, am înțeles că - și sper să nu greșesc prea tare - procesul de distrugere a lotului feminin de gimnastică a început mai demult și s-a concretizat încă din toamnă, odată cu abdicarea lui Octavian Belu în urma scandalului iscat - din senin și proprie inițiativă ? Mă scuzați: nu cumva something is rotten in FRG ? Poate că știe Shakespeare ceva...
Stoica, Grigoraș și Vieru sau distrugerea lotului feminin de gimnastică al României by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11892_a_13217]