3,115 matches
-
comemorăm adormirea și lui Cezar Ivănescu, puhoi de entități imateriale mă Îndemnară Înspre Cimitirul Eternitatea din Iași. Inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul, / balsam și Țară a Verii cu Tinerețea În ea, / (...) Dacă mă-ntunecă azi de suferință abisul, / Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca! [Cezar Ivănescu, Jeu d’amour (Clară lumină)]. Aveam să-l revăd la mormântul lui don Caesar pe nimeni altul decât pe poetul Lucian Vasiliu, un alt neostoit spirit baaadenesc. Unul dintre puținii generoși
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
la pândă năvălitorul azi noapte i s-a dat un semn de-nvoială cu dropiile închipuirii pe-acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți depărtate foșnetul abisului s-a liniștit parcă e cineva câteva umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o clepsidră în care s-a scurs apocalipsa visată cum ar fi semnul de carte al prințului în amurgul valpurgic doar câteva umbre-ți calcă pe urme ca și cum ai
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
clipa deja hăt departe, deși înscrisă în memoria unei lumini cu neputință de deslușit încă, într-adevăr am fost mereu cel ce murmura: fiecare un trimis, spre a aduce un altul acasă cerul starea celui ce se lasă respirat, iadul abisul dintre noi august nimic nu se întîmplă. totul decurge, murmură sub cuta de amărăciune și spaimă din jurul gurii. august tîrziu. surîde, șoptind abia auzit, am trăit și am aflat ceea ce sunt, fiind... ...doar reamintire... totul... lumina verii răsfrîntă într-o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
de rost. îngenuncheat vestește în sine Tot ceea ce se roagă Peste durere, peste bucurie. E ca un meteorit pe care focul a scris O vindecare neînțeleasă, Semne căzând din cer Din lume în lume Pentru a crea un pământ fără abis Ce însumă toate abisurile. * Am scris poemul dar de ce l-am scris încă, De ce l-am făcut podoabă Unei săli de sărbătoare pustie în care nimeni nu ridică potirul Pentru a ura noroc soarelui și lunii De pe umerii miresei? Am
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
în sine Tot ceea ce se roagă Peste durere, peste bucurie. E ca un meteorit pe care focul a scris O vindecare neînțeleasă, Semne căzând din cer Din lume în lume Pentru a crea un pământ fără abis Ce însumă toate abisurile. * Am scris poemul dar de ce l-am scris încă, De ce l-am făcut podoabă Unei săli de sărbătoare pustie în care nimeni nu ridică potirul Pentru a ura noroc soarelui și lunii De pe umerii miresei? Am visat din nou că
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori nu pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un timp, de nu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din carnea naivă a rozelor sau poate din secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare străin și sfârșit sau nici atât, sau nici atât, și-alături nu-i nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem ca ziua De departe, Cât de năprasnic Va fi clarul Care ne-așteaptă După moarte? Lectura ca peisaj Vezi, scrisul e cochilia în care sună timpul, întinsă, biblioteca E-o
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
semnătură, un autocitat caracteristic, o prezentare de sine, un semnal de recunoaștere. Utilizate ca niște glume private și totodată ca niște "mecanisme de apărare", aceste "citate" (ghilimelele sunt aici necesare și, mai mult, au avantajul de a sugera "punerea în abis": citatul în citat în citat și așa mai departe, ca într-o regresiune infinită) - aceste "citate" provin din sursele cele mai diverse, scrise sau orale. Uneori sunt traduse literal (și totodată idiosincratic) din texte celebre - din Hamlet, bunăoară; alteori provin
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
abia acum în Point Counter Point, la recitire, dînd de pasajul din jurnalul lui Quarles. În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz ținută în
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
cît de ademenitor pe atît de anevoios. Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și ale / ne-lumii / îi strivea măceșele bu-zelor" etc. Și ceilalți trei (Iulian Fruntașu, Maria Șleahtițchi, Adrian Ciubotaru) dispun de o anumită dexteritate în mînuirea cuvîntului, pot găsi uneori și niște expresii mai într-ales pentru a-și spune
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
să demonstreze ceva. Romanele lui Dan Stanca sunt strigăte de disperare pentru degradarea omului și a societății moderne, manifeste pentru reconstrucția unei tradiții profunde din care nu poate lipsi credința religioasă. Fără aceste puncte de sprijin, omul e singur în fața abisului. Prins iremediabil în "infernul suferinței concrete", riscă "prăbușirea în molozul propriei cărni" (p. 31). Omul lui Dan Stanca este victima unei crize metafizice devastatoare, iar personajele sale sunt expresia unei ideologii ce poate fi rezumată de titlul cărții lui Julius
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de strălucirea inumană a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
inumană a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât am meditat pe marginea sensurilor sale! Abisul albastru, negru, feeric, fioros, abisul fără determinații sau care, dimpotrivă, colcăie de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios transfigurat, cum este Horia, sexul feminin nu poate fi decât un instrument al
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât am meditat pe marginea sensurilor sale! Abisul albastru, negru, feeric, fioros, abisul fără determinații sau care, dimpotrivă, colcăie de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios transfigurat, cum este Horia, sexul feminin nu poate fi decât un instrument al diavolului
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât am meditat pe marginea sensurilor sale! Abisul albastru, negru, feeric, fioros, abisul fără determinații sau care, dimpotrivă, colcăie de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios transfigurat, cum este Horia, sexul feminin nu poate fi decât un instrument al diavolului. Mai mult și mai clar: sexul feminin, boala
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât am meditat pe marginea sensurilor sale! Abisul albastru, negru, feeric, fioros, abisul fără determinații sau care, dimpotrivă, colcăie de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios transfigurat, cum este Horia, sexul feminin nu poate fi decât un instrument al diavolului. Mai mult și mai clar: sexul feminin, boala psihică și mormintele sunt, pentru
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
dimpotrivă, colcăie de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios transfigurat, cum este Horia, sexul feminin nu poate fi decât un instrument al diavolului. Mai mult și mai clar: sexul feminin, boala psihică și mormintele sunt, pentru Horia, ipostaze accesibile ale abisului. Marele Abis e Iadul, iar formele pe care le explorează Horia sunt surogate ale lui. Scrutarea micilor abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
de monștri..." (p. 227). Pentru un credincios transfigurat, cum este Horia, sexul feminin nu poate fi decât un instrument al diavolului. Mai mult și mai clar: sexul feminin, boala psihică și mormintele sunt, pentru Horia, ipostaze accesibile ale abisului. Marele Abis e Iadul, iar formele pe care le explorează Horia sunt surogate ale lui. Scrutarea micilor abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
decât un instrument al diavolului. Mai mult și mai clar: sexul feminin, boala psihică și mormintele sunt, pentru Horia, ipostaze accesibile ale abisului. Marele Abis e Iadul, iar formele pe care le explorează Horia sunt surogate ale lui. Scrutarea micilor abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
mai clar: sexul feminin, boala psihică și mormintele sunt, pentru Horia, ipostaze accesibile ale abisului. Marele Abis e Iadul, iar formele pe care le explorează Horia sunt surogate ale lui. Scrutarea micilor abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea sufletelor noastre. Artistul a văzut dezintegrarea ființei umane
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Abis e Iadul, iar formele pe care le explorează Horia sunt surogate ale lui. Scrutarea micilor abisuri e un exercițiu pregătitor pentru scrutarea marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea sufletelor noastre. Artistul a văzut dezintegrarea ființei umane" (p. 158). Abisul devorează într-un mod respingător umanul. Și cum poate fi acest peisaj decât
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea sufletelor noastre. Artistul a văzut dezintegrarea ființei umane" (p. 158). Abisul devorează într-un mod respingător umanul. Și cum poate fi acest peisaj decât înspăimântător și dezgustător? Romanul lui Dan Stanca ne îndeamnă să speculăm pe marginea acestei figurări a abisului ca sex feminin maladiv. Imaginea nu e totuși atât de
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]