211 matches
-
viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu o sporită 155 înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
45. 227. Ceea ce relatează Honigberger se petrecea la 18 septembrie 1843. Dalip Singh s-a născut În 1837 și a murit În 1893, la Paris, după mulți ani petrecuți În India. În 1853 se convertește la creștinism, pe care-l abjură pentru sikhism În 1886, de altfel după 20 de ani de căsătorie cu Miss Bamba Müller, soția lui de origine germană cu care a trăit la Londra, cf. Sikh Encyclopedia, p. 114. Ca și Honigberger, biografia lui a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun cazurile: • genitiv: cu ajutorul, prin intermediul: „Se făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O., 337); „Criticul a fost demis din învățământ chiar de conservatorii săi, de Tell anume... pentru motivul că venea la Parlament în loc să stea la catedră.” (G. Călinescu, U.P., 267), „Vina ta, Galilei, nu e numai aceea de a fi abjurat.” (O.Paler, Galilei, 78) „Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună.” (M. Eminescu, I, 146) • a denumirii obiectului exprimat prin regent (atributul denumirii): „Moștenitor eu sunt al iernii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
monolog concluziv la spartul nunții, În cămară. Primul vers evocă vara și, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduiește, se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de felul În care erotismul este doar sugerat prin jocul atitudinilor și prin cuvintele aluzive. Golind desaga
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și distrați. După cum ne-a amintit că mersul înainte (atât de mitizatul progres) poate să fie, de fapt, un declin. În fața ororii și a imensității înfrângerii, Pasolini purcede la o nouă fază a operei sale. Cât privește cinematografia, își anunță „abjura” la așa-numita „Trilogie a vieții” (compusă din filmele Decameron, Povestirile din Canterbury, 1001 de nopți, care îi conferiseră succesul internațional) ca să înceapă o fază nouă și dură din care Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
misterului realității. Îi priveau cu un fel de dispreț îndrăzneț pe „copiii lui tata”, pe micii burghezi, de care se disociau chiar și atunci când erau constrânși să-i servească. Acum, dimpotrivă, ei încep să se rușineze de propria ignoranță: au abjurat de la propriul model cultural (cei mai tineri nici măcar nu și-l mai amintesc, l-au pierdut complet), iar noul model pe care încearcă să-l imite nu prevede analfabetismul și grosolănia. Tinerii lumpenproletari - umiliți - își șterg din buletin numele propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
discipole ale lui De Foucault, ce urmau codul tăcerii. Cred că nici unul nu era locuitor al Romei. Cu greu s-ar fi putut imagina un eșec mai dezastruos. Lumea nu mai simte nu doar prestigiul, dar nici valoarea Bisericii. A abjurat în mod inconștient de la una dintre obișnuințele sale cele mai oarbe. Și asta, fără îndoială, în favoarea a ceva mai rău decât religia. Și fără ca măcar să fi depășit ignoranța la care o supusese veacuri întregi pragmatismul diabolic al Bisericii. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adevăr, o imagine seducătoare, dar, cred, înșelătoare: examinarea operei sale românești ne face să descoperim nu numai un Cioran înainte de Cioran, ci și un Cioran secret, chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat, în sfârșit, de trecerea de la o identitate națională la alta"5. Chiar dacă consideră că marile sisteme nu sunt, în fond, decat "strălucitoare tautologii", Cioran asculta fascinat cursurile profesorului de metafizica, Nae Ionescu, mai ales cursul despre plictis
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mișcările corpurilor cerești (Pământ și Soare) ca aparținând unui univers infinit, teză conformă adevărului științific, dar opusă dogmatismului mistic. Inchiziția, atotputernică, se revoltă, declarându-l trădător al credinței în Dumnezeu, un Anticrist. Adus în fața tribunalului Inchiziției el a refuzat să abjure. A fost declarat eretic și condamnat la moarte prin ardere pe rug. Copernic avusese noroc. Galileo Galilei (1564-1642), fizician și astronom italian, studiază cu ajutorul lunetei cerul; face observații importante și devine adeptul teoriei copernicane. De asemenea elaborează legile căderii corpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu o sporită înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
excludă populația majoritară catolică din viața politică, religioasă, economică, socială, militară sau culturală a insulei. În 1698, The Banishment Act prevedea expulzarea întregului înalt cler catolic din Irlanda. Între 1704-1709 s-au votat legi care impuneau preoților catolici să-și abjure credință. S-a încercat distrugerea ierarhiei romano-catolice, fără de care, inevitabil, credința urma să dispară. Legile penale au barat accesul catolicilor la funcțiile și profesiile importante. Pentru a avansa în ierarhia administrativă irlandeză sau pentru a fi ales în Parlamentul de la
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
ierarhiei romano-catolice, fără de care, inevitabil, credința urma să dispară. Legile penale au barat accesul catolicilor la funcțiile și profesiile importante. Pentru a avansa în ierarhia administrativă irlandeză sau pentru a fi ales în Parlamentul de la Dublin, orice irlandez trebuia să abjure credință catolică. De asemenea, catolicii nu aveau dreptul să învețe în limba lor (irlandeză continuă să fie vorbită în mod curent de populația autohtonă) sau să organizeze școli comunitare în Irlanda. Legea pentru împiedicarea unei noi expansiuni a papismului din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
numească regină a Franței pe Isabelle-Claire-Eugenie, fiica lui Filip al II-lea și a Elizabetei de Valois. Acest proiect, care pregătește embrionul unui nou imperiu occidental, determină Liga și pe parlamentari să înceapă negocierile cu Henric de Navarra. După ce a abjurat religia protestantă, el intră triumfător în Paris (22 martie 1594). Ambițiile de hegemonie europeană ale lui Filip al II-lea s-au spulberat. Moartea sa, cîțiva ani mai tîrziu, nu înseamnă totuși sfîrșitul intențiilor imperialiste ale Habsburgilor: ele vor constitui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
prezint pe Clement Makin. Biata Clement poate însă să mai aștepte, într-adevăr, nu văd ce altceva ar putea face decât să aștepte. Marea încleștare a voințelor a încetat pentru totdeauna. Zac aici și mă minunez singur de mine. Am abjurat într-adevăr toată acea magie, mi-am înecat singur corăbiile? Mi-am iertat dușmanii? Am predat puterea, am sublimat mirajul în spirit? Timpul își va spune cuvântul. S-a întâmplat ceva ciudat și destul de supărător. Stăteam și scriam afară, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
merită interesul său susținut în afara produselor spiritului. Călinescu e un extremist în această privință, un homo doctus, asemenea Bibliotecarului lui Arcimboldo, care percepe realitatea însăși ca un reflex livresc. Politicul nu-l pasionează, politica nici atât. Nu se arată dispus să abjure de la ale sale și, atunci când face un elogiu al regelui Carol II, îl interesează exclusiv calitatea acestuia de promotor al artelor. Eșecul din planul politic îl lasă rece. La 16 iulie 1944, publică în Vremea un articol intitulat " Scriitorul și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
apel la forță. Fără a minimaliza rolul terorii exercitate, cu sprijin sovietic în faza inițială, de către aparatul de partid, consider că rămâne de netăgăduit faptul că, în România comunistă, au existat foarte puține conștiințe intelectuale care nu numai să nu abjure de la condiția libertății, ci chiar să se opună fățiș regimului totalitar și conducătorilor săi. Dacă, în etapa instaurării regimului totalitar, procesul de anihilare a elitei intelectuale antecomuniste evoluează în paralel cu cele de "reeducare" și, respectiv, de convertire, eventuala opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
perioadă, În direcția lui Vadim este format din cei care nu au reușit să facă o carieră În PSD. Ei s-au simțit marginalizați, eliminați, În momentul În care Partidul Comunist s-a metamorfozat În Frontul Salvării Naționale, și-a abjurat, practic, trecutul și l-a azvârlit Într-un con de umbră despre care nimeni nu vrea să vorbească. România prezintă cazul paradoxal al unui partid comunist cu trei milioane nouă sute de mii de membri În 1989. Proporțional, era, probabil, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
227. Vintilă Mihăilescu era de părere că acest imbatabil "complex al strămoșului" de care suferă cultura română reprezintă o reacție la angoasa schimbării, și de aici "respectul tradiționalist, adesea egolatric" față de strămoșesc, iar figura dictatorului, subliniază Gabriela Adameșteanu, a fost abjurată doar în persoana lui Ceaușescu, și nu ca instituție ori soluție politică. în Raoul Girardet op. cit., p. xi. Lucian Boia mai adaugă că această instabilitate a Panteonului care îi caracterizează pe români reflectă o instabilitate efectivă a României pe plan
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
servitorilor lui Dumnezeu", el nu cedează întîietatea Romei, trimițînd clerici misionari în provinciile occidentale și afirmîndu-și vocația de păstrător al adevăratei doctrine. Grigore cel Mare este, însă, mai ales apostolul convertirii și al evanghelizării barbarilor. În Spania vizigotă, regele Reccared abjură arianismul încă din 587, sub influența episcopului Leandru de Sevilla. În Italia, regele longobard Agilulf, soț al unei prințese bavareze catolice, se convertește, în 603, la credința romană și-și botează fiul. În Anglia, Grigore trimite un grup de călugări
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
că Amiralul își merită cu prisosință dreptul de a fi "primul între cei egali"! Plângem cu "Romeo și Julieta", Newton a studiat cum cade mărul din pom, Darwin ne-a trimis din Biblie la maimuță, Galilei a fost silit să abjure și Einstein, deși pacifist, ar fi cochetat la un moment dat cu bomba atomică! Cristofor Columb a crezut cu încăpățânare în visurile sale, s-a lansat într-o aventură ce putea să-l coste viața, și-a pus în joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Bisericii moscovite”, ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În fapt, a ideilor și ideologiei În care crezuse toată viața - el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și abjure ideile „avântate și revoluționare ale tinereții!”. Ca președinte al unei țări ce vrea să regăsească drumul spre o normalitate democrată și burgheză, trebuie nu numai să accepte, ci și să „militeze” pentru capitalism, ba, penibil pentru un ateu „științific”, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi se reproșează, să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disprețuim; însă educația ei, societatea care o înconjurase din prima tinerețe, legăturile strânse cu ultimii filozofi ai secolului al optsprezecelea o făcu seră inaccesibilă la toate temerile și la toate speranțele de această natură. Era singura privință în care a abjurat obiceiul ei de a decide singură și a îmbrățișat păreri ale altora, primite ca atare. Sunt departe de a considera necredința ca pe o greșeală; numai că o asemenea convingere nu mi se pare motivată de nimic, și, la un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îi sunt arătate miracolele comunismului, vede într-o gară o țărancă bătrână care ține în mână un ou pe care îl arată celorlalți ca pe cel mai prețios giuvaer. în acel moment, credința lui Villefosse se prăbușește. Similar, Pierre Emmanuel abjură propriile credințe politice ca urmare a unei călătorii în România în 1947, pentru că tot ce vede este „domnia absolută a fricii”. Monica Lovinescu nu scapă însă din vedere nici convertirile de fațadă, cum este cazul lui Pierre Daix, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]