1,474 matches
-
existențial comun și o putere de exprimare asemănătoare. Prin identificare și, mai apoi, prin selecție și prin comentariu, Bitzan le-a reinvestit cu o viață nouă și cu un destin exemplar. El a reușit definitiv și, aparent, fără efort să abolească funcțiile și să anuleze circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
pentru toți cititorii care deschid cartea volantă, fără identitate, fără copertă, expresia însăși a diferitului. Cum se face? Diferențele, într-o "carte" în care onoarea devine bun de larg consum, accesibil tuturor, ca o manta decăzută în uniformă, nu sînt abolite, doar împinse într-un plan secund, în care nimeni nu pătrunde, fiindcă nici nu se obosește să o facă. De-acolo, însă, provin tensiunile care-ți spun că din comedia împăciuitoare, cu amici care se bat pe umăr și-și
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită.
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
să se scrie atât de puțin despre atât de multe câte s-au adunat din suferința de a nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
inadmisibile prin care ți se interzice accesul la un bine intuit, dacă nu chiar cu ochii vizibil în contemplație) să denunți minciuna promisiunilor surde care bântuie prin eter, să pretinzi înlăturarea ei, atâta vreme cât accesul la puterea prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze haosul, să ne trimită la moarte bezmetici, orbiți de farsa consolării. „Planul“ acesta absurd nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură-artificialitate reechilibrată prin discurs și printr-o nouă infuzie de idealitate.
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să realizeze o mașinărie integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. În același mod simplu
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
imaginez/ atît de des și de sigur" (ibidem). Cum am putea explica materialismul compact, exasperat la care ajunge Nicolae Prelipceanu decît ca un antiidealism, pandant al antilirismului, id est ca un idealism întors cu furoare pe dos? Lumea ideală fiind abolită, discursul poetului se întrece în a configura cît mai multe orori ale materiei rămase singură cu sine, mișcîndu-se în cercul închis al agregărilor sale: "cărnos trecut putrezindu-ne printre degete/ cum merg pe străzi murdare/ printre înjurături/ liniștea iernilor de
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
murmur de izvoraș. închideam ochii - și priveam înăuntru. O paradisiacă panoramă, viu colorată mi se desfășura înaintea minții care căpăta văz. Un exercițiu istovitor întru menținerea imaginii și care pretinde oarecari puteri. Timpul se spulberă, se alcătuiește o altă durată, abolind spațiile, minabilele reticențe ale rațiunii. Acum zăream - și tot mai limpede - incinta Parlamentului, în splendida ei goliciune - ziua, pesemne, a unei legi cu probleme, de pildă a serviciilor secrete. îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărând pe o ușă, ca purtat
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
o a treia fază, cea recentă, în care se conturează trecerea spre un "neo" sau "super" colonialism globalizator, unde diferențele nu mai sunt considerate opuse, ci complementare, asemenea unor noduri dintr-o rețea orizontală, în care ierarhiile verticale au fost abolite. Trecutul colonial, din ce în ce mai distanțat în timp, este acceptat cu o oarecare seninătate, ambiguitățile sunt văzute dintr-o direcție mai degrabă pozitivă, iar elementele transnaționale devin "translaționale", deci fertilizante și puternice. Cînd au apărut, deși au avut o largă bază politică
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este, azi, Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu, oferă ocazia unei anumite clase sociale, să beneficieze de nesocotința, inconștientă sau viciul unor tinere și pe socoteala cărora trăiesc. În jurul prostituției plutește o atmosferă de imoralitate, pe care oficialitatea nu trebuie să o favorizeze. Neo-reglementarismul. Legea din 1930, abolind reglementarismul, a urmărit corectarea acestui regim, scopul Însă n-a fost atins. După cum am mai spus și altă dată, din principiul acestei legi se degajează câteva fapte: (loc. cit. pag. 11ă: 1. Desființarea aparentă a prostituției. Interzicânduse bordelul, fetele tinere
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pericol viața sau condițiile normale de existență ale ansamblului populației sau ale unei părți a acesteia. Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105 din anul 1957 (art. 1) prevede că fiecare membru al organizației, care o ratifică se angajează să abolească munca forțată sau obligatorie și să nu recurgă la ea sub nicio formă ca: măsură de constrângere sau de educație politică ori ca sancțiune la adresa persoanelor care au exprimat sau isi exprimă anumite opinii politice sau Își manifestă o poziție
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
considerabil în perioada contemporană și chiar reinventată. Locul manuscriselor - acte, scrisori, părea să fie în arhive, al textelor tipărite, în biblioteci. Centrele de documentare procură informația, chiar dacă nu dețin fizic fondurile care o furnizează. În forma virtuală a informației se abolește separarea: text tipărit, imprimat, dactilografiat sau manuscris (autorii își redactează lucrările direct pe calculator). Tehnologia vine doar în sprijinul stocării și difuzării informației, științifice, culturale sau utilitare. Internetul a devenit un mijloc de propagare indispensabil. Cei care își clădesc o
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu orice (totul) Îi este permis majorității! Del Vecchio, În spiritul marilor săi predecesori (Montesquieu, Rousseau, Kant, „Codul lui Napoleon”), subliniază ideea că dreptul fundamental de libertate, care, prin natură, aparține „În chip egal tuturor”, nu ar trebui să fie abolit „chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică (Fichte-Hegel), Giorgio del Vecchio Își proiectează opțiunea etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu este - prin simplul fapt că există (istoricește) - legitimă mai presus de legile care emană de la Stat (și care constituie ceea ce se numește Dreptul pozitiv) (Ă) Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează linia istorică a teoriilor lui Hobbes, Locke, Rousseau, ș.a.) are consecințe practice foarte importante, și anume: „Dacă există o lege imanentă care constituie entitatea Statului, această lege nu poate fi abolită prin nici un act de autoritate a puterii centrale, nici printr-o oarecare deliberare a majorității, și nici chiar prin cea a totalității indivizilor. Bazele raționale ale Statului nu pot să fie la cheremul unei manifestări empirice a arbitrariului. Calitatea de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nici un ma nifest.[...] Dușman al violenței, se Întreba de ce un grup de iluminați socotise de cuviință să-l suprime pe acest suveran liberal [ Țarul Alexandru al II-lea],care-i eliberase pe țărani, instituise curțile cu jurați pe lîngă tribunale, abolise pedepsele corporale și promisese Rusiei o Constituție” . Iar despre rus credea, pe bună dreptate, că „Înainte de-a se plînge, trebuia să Încerce să-și depășească prin muncă propria condiție”. Atitudinea este Întărită Într-o scrisoare din 1888 :”E treaba
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ar gîndi asemenea Lui, atunci ar deveni posibilă instituirea Împărăției aici, pe pămînt. Iar clonarea constituia primul pas În sensul acestei evoluții. Ea oferea posibilitatea unui număr incalculabil de fecioare să zămislească, fără sămînță bărbătească, un număr incalculabil de cristoși, abolind astfel blestemul păcatului originar; Învierea prin clonare dăruia viața veșnică În trup, era poate chiar Pomul vieții, din care Adam nu apucase să guste În grădina Edenului. Căci perfecționarea procedeelor făcea posibilă nu doar crearea În laborator a vieții, ci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
săi scăpaseră de Ceaușescu pentru a l împiedica să depună mărturie împotriva lor într-un proces deschis despre propriul lor trecut profund comunist ;“ Scopul celor care l-au înlăturat și l-au executat pe Ceaușescu a fost acela de a aboli conducerea personală a șefului executiv discreditat, nu de a reforma în mod fundamental sistemul de guvernare prin impunerea unor schimbări revoluționare. FSN s-a prezentat drept «emanația revoluției», dar acțiunile sale sugerau o mișcare menită să-i domolească radicalismul [...] Vechile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stăpâni care au devenit instantaneu noii opresori ai societății, nu mai puțin eficienți decât predecesorii lor. Despotismul noii clase din Rusia nu a constituit o excepție, ci o ilustrare a acestei legi universale». Într-un regim totalitar, etica responsabilității este abolită și înlocuită: „Convertit în religie de stat, marxism-leninismul a devenit limba dominației absolute. Marxiștii critici au scos în evidență dezastrul moral ce a urmat. În fericirea «omului nou», etica responsabilității - baza filosofiei morale occidentale - a fost abrogată și înlocuită cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
credința bolșevicilor în lupta de clasă ca expresie a legii istoriei se află concepția lui Marx despre societate ca produs al unei gigantice mișcări istorice care aleargă potrivit propriei sale legi a mișcării către sfârșitul timpurilor istorice, când se va aboli de la sine. Mișcările totalitare sunt posibile oriunde se găsesc mase care, dintr-un motiv sau altul, au căpătat gustul de organizare politică. Masele nu sunt menținute laolaltă prin conștiința unui interes comun, și ele sunt lipsite de acea logică specifică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
capacitatea lor de a cheltui responsabil fondurile publice. 3. Cheltuielile de campanie trebuie să fie acoperite dintr-o combinație de fonduri publice și mici contribuții individuale care se pot reduce din impozite. Comitetele de acțiune politică ar trebui să fie abolite, iar corporațiilor (companiilor) să li se interzică orice contribuție politică sau utilizarea resurselor lor în favoarea vreunui candidat în cursul unei campanii politice. În schimbul „dreptului lor de a se folosi de spațiile de emisie publice, posturile de radio și televiziune ar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]