110 matches
-
mereu unele de altele, tinzând să se Întâlnească undeva la infinit. Erau cuprinse acolo și infinitul mare, și infinitul mic. Noimann se simțea prins În această plasă pe care, la drept vorbind, singur și-o țesea, apelând la o logică abracadabrantă, la tot felul de sofisme și jocuri de cuvinte, al căror sens se pierdea undeva În haos. Și dacă ar fi fost vorba numai de atât, totul ar fi fost Încă destul de rezonabil. Dar, pe măsură ce concluziile la care ajungea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
geantă de voiaj. Vivian a zâmbit cu nostalgie amintindu-și asta. — Ăla a fost primul an în care numărul de bestseller-uri publicate de mine a trecut de-o sută. Mă simțeam de parc-aș fi nimerit în mijlocul unui univers abracadabrant. Micul monolog pe care îl repetasem pe drum - referitor la de ce iubeam domeniul editării de carte, ce învățasem în ultimii cinci ani, de ce m-ar fi încântat să lucrez pentru cineva ca Vivian - mi se părea acum mult prea copilăros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru cultură, ça va sans dire, dar nu suntem Crucea Roșie sau, mai mult, UNICEF. Era nevoie să cumperi tot materialul ăsta? Uite, văd aici un domn În izmene, cu mustăți de parc-ar fi D’Artagnan, Înconjurat de chestii abracadabrante și de capricorni, dar cine-i ăsta, Mandrake?” „Începuturile medicinei. Influența zodiacului asupra diferitelor părți ale corpului, cu plantele vindecătoare corespunzătoare. Și cu mineralele, și cu metalele. Doctrina signaturilor cosmice. Erau vremuri În care granițele dintre magie și știință nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
proză pînă prin 1925, anul apariției primului volum. Doar cîteva texte adoptă ostentativ și programatic maniera prozei avangardiste. Unul dintre ele e „Aliluia“, publicat în nr. 62 al Contimporanului și neinclus (totuși) în volumul Descîntecul. Flori de lampă. Textul - ostentativ abracadabrant - este alcătuit, ca și urmuzianul Pîlnia și Stamate, din patru părți inegale (a treia include și un III bis) cu subtitlul „A se citi cu peria de dinți”. Programatismul demonstrativ e vădit. Personificată ironic, literatura va fi deconstruită în manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fine livrescul, alexandrinismul lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mine, asta este mană cerească, dar trebuie să-ți revii. Din viața asta, din vise, din haosul în care te-ai aruncat ca într-o baltă cu zoaie. Chiar crezi că va înghiți cineva, ca pe o gălușcă pufoasă, povestea abracadabrantă cu agentul imobiliar? Noi, eu și tu, știm unele amănunte, he, he, însă nu au nicio relevanță într-un anumit context, trebuie să îmi dai dreptate. - Predau banii și cu asta basta. - Vax, gândești copilărește, e clar că ți s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ruinând-o. Voi prezenta tezele legate de teoria complotului în ordinea cronologică în care au fost publicate mărturiile și analizele respective, pentru că astfel este mai ușor pentru cititor să se descurce în hățișul respectivelor teorii, unele dintre ele fiind abracadabrante și apocaliptice. 1tc "1" Teoria complotului externtc "Teoria complotului extern" Cel dintâi care a susținut varianta complotului extern, și aceasta chiar în timpul desfășurării revoluției, a fost Nicolae Ceaușescu. În toate intervențiile sale de până în 22 decembrie, el a susținut teoria
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
au bruiat discursul lui Sepp Blatter (nume predestinat) la ceremonia de deschidere a campionatului mondial de fotbal erau de fapt - cine ar fi crezut!? - refrenul competiției care tocmai demara. Comozi și oarecum naivi, istoviți de căldură și de cuvântările „moldovenești”, abracadabrante ale lui Vasile Tarlev, ne-am retras prin casele noastre să privim fermecătorul joc cu mingea. Numai că fotbalul cu care ne obișnuiserăm nu mai exista. Ceea ce vedeam era un fotbal globalizat, intrat definitiv în postmodernitate... Și, doar după câteva
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
1483, s-a intitulat Morgante maggiore. O dată personajul episodic transformat în erou și "botezat" după Carol cel Mare, parodierea cu înclinații burlești a început să suscite reacții și în spiritele mai puțin erudite. Nivelul evenimențial are o structură extrem de complicată, "abracadabrantă" chiar: acțiunea se multiplică la nesfârșit, lăsând parodia să lucreze în voie. Pulci parodiază, dar și inovează, ajungând la un fel de manierism slab conștientizat. Ca și în legendă, palatinii părăsesc Parisul, dar nu pentru a răzbuna îndrăzneala lui Gano
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și pe cei care studiază natura plecând de la axiome vide, nesocotind complet observația. Ne gândim la evidența cifrelor și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la cauzalitățile transcendente, la explicațiile abracadabrante departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare să corespundă realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și ceilalți, duce la o exacerbare a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în stare să perceapă ceea ce oamenii normali nu percep. Simțământul neputinței și anormalității, al pieririi inevitabile îl îmboldește la gesturi absurde, ilogice, la acte enorme, abracadabrante, apanajul eroului din Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul cu o degajare de crudă obiectivitate 152. Criticul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dar îi ea se varsă din ale părți și alte curgeri de apă, ca într-un râu veșnic”{\cîte 87}. Unul din Sfinții Părinți care, în omiliile sale, a avut replici dure la adresa lipsei de moravuri și a unor idei abracadabrante ale unor filosofi, atunci când a definit filosofia, a conchis de fapt unul din scopurile acesteia, pe lângă iubirea de înțelepciune: „Că aceasta este definiția filosofiei: să fii cu pricepere curat la suflet”{\cîte 88}. De aceea, iubitorii de înțelepciune „n-au
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de curte uită că suveranul lor este cititorul, nu regele. Oricât ai fi de bun, curajul în artă nu poate dobândi valoare estetică. Scriitorul actual aruncă în spate spre cititor ba o oglindă, ba un pieptene, ori fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e de tip aisberg. Ca să păcălească banalitatea. Nu mai exisă cititori cu normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
teroarea, împușcînd și sfârtecând restul populației, scoțând din toracele și stomacurile celor uciși cele mai neașteptate obiecte. Pistoalele lor au formă de sfeșnic iudaic, de crucifix, de chitară electrică... Alte opt filme în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei zece pornesc spre cucerirea nemuririi. Aici alegoria devine mult prea apăsată, generând un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și uneori chiar ne amuzăm pe seama faptului, că Borges ura oglinzile, deoarece - spunea - În apele lor limpezi și necorupte, ființele și lucrurile se perpetuează prin multiplicare. Dar eu continuu să cred că aceste vorbe erau, ca multe alte paradoxuri la fel de abracadabrante, simple butade borgesiene. Căci, ce altceva a fost Bioy pentru Borges decât o oglindă plină de simpatie, mai tânără și, poate, mai sprințară, În care el și-a reflectat o imagine mai rațională și mai precisă decât Însuși originalul, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
duce informația corectă în zona electoratului. Eticheta „mai bun decât PRM“ nu spune, de fapt, nimic despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, PNG. Nu spune nimic despre un lider care amenință că-i va „executa“ pe microbiștii recalcitranți, care vinde iluzii abracadabrante sub stindardul unei autorități împinse până la nivelul dictaturii, care are toate șansele, prin imaginea europeană foarte proastă, să ducă reprezentarea politică a României într-o zonă a ridicolului extrem. Astăzi, Gigi Becali ni se pare varianta soft a lui Corneliu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
prindă un aer de... cum să-i zic, de... neverosimilitate, de ceva dacă nu de prost gust, oricum, făcut dintr-o materie cel puțin... suspectă! Și să-i prefere propriile fantasmagorii, subscriind cu ambele mâini și cu ochii În flăcări abracadabranta aserțiune a lui Macbeth, conte de Cawdor: Life is a tale/ Told by an idiot, full of sound and fury,/ Signifying nothing. ...Într’ adevăr, „viața”, ceea ce numim astfel, nu este oare „mai mult decât atât”? Pentru cei care, ca și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
graba strică nu numai treaba, dar și caracterul omului, toți acești „analiști”, comentatori sau filozofi improvizați trec cu brutalitate din zona clișeului, ce abundă pe marginea „teribilismului” istoric și civic al textelor sale, În concluzii care mai de care mai abracadabrante. Aș recomanda, dacă mi se Îngăduie - aș recomanda cu acea „parte a sângelui meu german”, greoi și prudent, (greoi și prudent, se’nțelege, față de propria mea putere de Înțelegere, de „decizie”!Ă -, ca față de astfel de texte, cum sunt cele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este cu nimic mai prejos decât George Bush - diferența e făcută de nivelul mediatizării globale de care se bucură președintele Americii prin comparație cu președintele României. N-o să recurg la glumițe de pamflet legate de glanda tiroidă și de explicațiile abracadabrante oferite de diverse televiziuni cu privire la raportul dintre hormonii pe care îi secretă glanda și inteligență. Folosirea acestora e la îndemâna oricui, iar bancurile pe seama unei boli sunt de suficient prost-gust pentru a nu mai fi reluate în paginile unei publicații. Însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]