3,746 matches
-
pădure, având ca țintă creasta, fără niciun traseu și niciun fel de echipament de escalada. Au urmat trei ore de calvar, în care ne-am agățat de crengi de brad și apoi de jepi ca să escaladam un versant tot mai abrupt. Ne-am lovit, ne-am zgâriat, mie mi-a alunecat piciorul între două pietre și m-am ales cu o vânătaie de toată frumusețea, am crezut de nenumărate ori că nu mai avem putere să continuăm, dar am tras de
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
am renunțat la întoarcerea pe Cheile Latoriței, pentru că se stricase vremea și nu avea sens să risc, dar a avut momentul ei de glorie pe o fâneața din Brădești. Omid a insistat să cobor cu ea pe o pantă foarte abruptă cu fan necosit și, deși eram convins că n-o mai scoatem de acolo, l-am ascultat (era târziu, eram obosit, nu mai știu ce-a fost în capul meu). Următoarele două zile, sătenii din Brădești s-au perindat pe la
Ce i-a uimit pe brădeșteni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82462_a_83787]
-
hotărât să campam pe lumină: am continuat să mergem pe ruta Vulcan-Lupeni-Uricani, dar după Câmpu lui Neag am luat-o pe un drum lateral în căutarea unui tăpșan unde să ne oprim. Drumul s-a transformat repede într-o poteca abruptă și noroiasă, așa că am putut să testez pentru prima dată calitățile Hilux-ului. S-a comportat impecabil și asta mi-a dat o stare de siguranță pentru drumurile care vor urma. Am campat în marginea pădurii, cu fața spre munții Vâlcanului
Prima noapte sub cerul liber by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82591_a_83916]
-
Am să mai povestesc despre asta. După un mic dejun copios și o baie în Jiul de Vest, ieri ne-am continuat drumul spre Câmpu lui Neag. De aici am luat-o pe drumul forestier care duce spre refugiul Buta. Abrupt, mărginit de prăpastie pe-o parte și de perdeaua de conifere pe cealaltă, a fost traseul perfect pentru Hilux. L-am lăsat la locul numit La Beci, desi ulterior am constatat că ar fi putut urca fără probleme până la cabană
Cu cei mici în Retezatul Mic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82590_a_83915]
-
hărți sau a unui ghid. Mă refer aici la Lisabona, oraș vizitat în două rînduri de protagonistul romanului. Considerată de mulți geografi "ultimul oraș mediteranean", Lisabona are cîteva caracteristici bătătoare la ochi: se desfășoară în marea ei majoritate pe coline abrupte și este construită pe țărmul nordic al estuarului fluviului Tejo, care se deschide într-un imens lac interior (de peste 260 km2). Orașul, de o mare vechime (numele este de origine preromană, iar prima atestare documentară datează din 198 î. C.
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
vocea poetică relatează ceea ce (i) se întâmplă în acest stil neutru, de raport. Să ne oprim deocamdată la cel dintâi volum. Chiar din primul vers al poemului inițial aflăm un fapt care, în sine, pare prea puțin verosimil. Poetul mărturisește, abrupt, (începând versul cu majusculă, fapt cu totul excepțional), cum "a umblat odată cu o amintire în mâini". Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic "jonglează" cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
lentoare în aburul verzui. ploaia cade-cade pe fața mea, a lui. o pată de lapte acrit iese încet din pămînt - în aburul verzui tu ești, eu sînt. două hăuri de sînge - muritoare, de plîngem ! altminteri, niciodată nu sîntem. încet și abrupt urcă luna printre copaci. cu cîtă îndemînare și ură eu tac, tu taci. portret al morții am văzut-o. nu era cruntă. își ținea picioarele larg desfăcute să intre muzica în ea. dansa din jumătatea de sus a trupului, goală
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
însuși a întemeiat-o și pe care a aruncat-o deopotrivă în criză". Pe această promițătoare premisă se construiesc două modele de radiografie a personalității lui Eliade: Primul model este gândit ca o analiză critică a raporturilor intense, dar extrem de abrupte, pe care românul l-a avut cu intelectuali europeni de marcă ai vremii (Georges Dumézil, Giovanni Papini, Raffaele Pettazzoni, Giuseppe Tucci, E. M. Cioran ș.a.), în acest sens Angelini făcând și câteva inedite referiri la Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, Benedetto Croce
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta - La 26 de ani, la mijlocul speranței de viață din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am incercat sa te sărut & ai dat înapoi și era să cad - Ultima dată m-ai atins la muzeu, ți-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de brațul meu și a fost
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
Pillat și la Paleologu, la Caraion sau în măsură mai mică la Șora, Ierunca, Geo Dumitrescu. Sârbu e de stînga, Cotruș de dreapta, dar dilemele și direcțiile lor sunt recognoscibil asemănătoare. Simultan vom adăuga însă că aceste tentații nu sunt abrupte, ci merg gradual, se deplasează fin și civilizat, în pofida eforturilor și chiar a durerilor lăuntrice pe o bandă a nuanțelor. Rămîn multe întrebări deschise, dar nu poate fi îndoială în ce privește direcția generală. Aceasta este spre un liberalism inteligent, substanțial, spre
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el cuibărindu-se lângă mine. Când nu coboram lângă fluviu, Bernard urca cu greu malul abrupt, până În curte, ca să vadă ce mai fac. Cred că venea cu gândul să mă certe fiindcă uitasem de el, dar, după ce dădea cu ochii de mine, pesemne că uita. Într-o zi a sosit Împreună cu două rățuște. Prietenele lui erau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
deux mandolinet et cordes (de Antonio Vivaldi) și Concerto grosso no. 6 (de Giuseppe Torelli), s-a înfățișat ca o manifestare inițial primitivă, ulterior elevată a dragostei, cu acroșări intempestive ale unei simbolistici când profane, când sacre ori cu treceri abrupte de la comic la tragic, de la lirism la prozaic, de la poetic la narativ. în fond, am asistat la trei elegii erotice în care au dansat cu ardoarea și pasiunea proprie îndrăgostiților Marie-Agnes Gillot și Manuel Legris, Myriam Kamionka și Alessio Carbone
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
singurătate mă paște. Și parcă mă văd dând roată noului sediu al Secret-Clubului, într-un bloc din sticlă neagră, sfidând verticala, lat cât o întreagă stradă, dotat cu o uriașă poartă metalică la care se ajunge urcând zeci de marmoreene abrupte trepte. Părând minuscul în cadrul ei, un lat în umeri portar, cu chipiu de amiral, epoleți și eghileți de dictator african, dă de-a berbeleacul pe toți impostorii care ar încerca să pătrundă în Club fără patalamaua CNSAS-ului - de informator
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
de ordine au ceva sărăcăcios și lipsit de consistență, cel puțin pentru cineva obișnuit cu peisajele publice ale anilor '90: atunci, orice formă de protest lua dimenisunile unui vulcan în erupție și orice lozincă bubuia precum tunetul lovit de stâncile abrupte ale muntelui. Din acest motive, și încă din multe altele, nu vom scăpa în veci de forma de terorism de apartament indusă prin activitatea cotidiană a posturilor de televiziune. Plătind sau câștigând bani din aparițiile publice, tot felul de personaje
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
a identității naționale din mediul european - și în muzicile ascultate: de exemplu în recitalul din Mendelssohnhaus al pianistei Alla Kașcenko, oferit cu acuratețe dar și cu o anume bruschețe sonoră (timbru dur în nuanțe tari, începuturi și mai ales sfârșituri abrupte, fără pic de versatilitate dramaturgică). Se derulează o cronologie a scriiturii pentru pian care sugerează clar filiația de la Haydn la Bortnianski, de la Liszt (în registrul liric) la Lisenko, de la Skriabin la Latoșinski și Stepanenko, de la Prokofiev la Skorik. La fel
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
le-a prilejuit viața i-au furat putința de a mai privi planeta cu ochii împăciuitori ai intelectualului optimist. Și deși sceptic în previziunile pe care le face pe marginea viitorului nostru, Ovidiu Hurduzeu este totodată un spirit radical, tonul abrupt cu care își rostește gîndurile împrumutîndu-i ceva din alura neconformistă a apostaților contemporani. Căci Hurduzeu asta este: un apostat ridicîndu-se împotriva lumii americane. Chiar și numai aceste trăsături sînt suficiente pentru a face din Ovidiu Hurduzeu o figură antipatică. Căci
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
către fantastic, nu regăsim acea multiplicitate schizofrenică a subiectului și evantaiul de posibilități alternativ-imaginare deschise de ea. Valorile poeziei lui Mircea Dinescu sunt unele tari, relativismul fiind ca și absent. De aici, probabil, și tonalitatea versurilor, laolaltă cu modul decis, abrupt, "sfidător" în care sunt puse pe hârtie. Elegiacul autor reimpune în fapt un stil și o etică a directeții ce păreau definitv compromise prin pseudoliteratura obsedantului deceniu. El are curajul artistic de a rupe cu modelele neomodernismului, deja glorioase și
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
simplu ca informație, și nici ușor de dat ca formulare. O prezentare vagă, însă, făcută deja cu un alt prilej, s-ar putea, totuși, reactualiza. Așezate în spațiul amplu al sălii mari din Colonia artiștilor, lucrările Paulei Ribariu își reconfigurează abrupt prezența. Cu toate că, în mare parte, sunt deja cunoscute, dacă nu strict, ca obiecte, oricum ca tipologie, puse aici, într-un spațiu continuu, fără nici o fisură în desfășurare, nici măcar una cu efect scenografic, ele își suspendă orice funcție individualizatoare, ies din
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
din viață Mătușa lui Peter se numea Mizzi. Locuia împreună cu soțul ei, unchiul Paul, într-o casă tipică orașelor olandeze: cu fațadă strâmtă, un granic spre stradă, tras pe sârmă, pentru a transporta mărfurile și o scară foarte îngustă, de-a-dreptul abruptă, în interior. Mătușa Mizzi detesta scara. Pentru că era atât de grasă încât putea, ce-i drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai ales a pieptului ei mare. În schimb, nu mai putea să urce, din cauza greutății, treptele abrupte. De aceea, de câte ori voia să ajungă la catul de sus, trebuia să iasă în stradă și să intre în cușca sprijinită lateral de niște șine, spre a fi trasă cu ajutorul unui cablu de oțel. Asta cădea în grija unchiului. Care
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
ritmul frenetic al acțiunii pentru a-și asigura inapetența spectatorului de a pune întrebări, o manevră destul de arogantă. A rămas același maestru în a jongla cu convențiile genurilor, dar îngrămădește prea multe aici, iar tranziția e uneori prea brutală și abruptă: acum urmărire de mașini, acum moment mistic și tot așa. Pe scurt, ca film de acțiune, nimic de zis, ca distopie, șchioapătă prin punctele esențiale. Dar Children of Men pare vecin cu perfecțiunea după ce ai văzut Stoned, un film biografic
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
el, și tot... cu sacul. Un sac de scrisori primite de la timișoreni în ’90, când ei voiau să vadă și să afle totul. În ’92, T.L.T. devenea T.V.T. ’89. Primul post de televiziune particular din România, o poveste cu final abrupt. În ’97, T.V.T. ’89 nu mai emitea, iar Victor Popa devenea, cu filmele domniei-sale cu tot, „particular“. Portret al artistului în tinerețe În România ceaușistă, un aparat de filmat era la fel de primejdios ca o armă. Ca să-l ai, trebuia să
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
și fotografii realizate pe parcursul taberei de către Cristian Macovei. În deschidere, vor lua cuvântul Radu Boroianu, Daniel Perdigăo, reprezentantul Institutului Camões și Maria Pașc, curatorul expoziției. Temele operelor expuse: necuprinsul oceanului, amețitorul aliaj de munte-vulcan și mare, mirifice felurimi florale, versanți abrupți împăduriți de vegetație nebună, reprezintă rezultatul contactului pe care l-au avut cei șase artiști în tabăra de pictură "Madeira, Insula Eternei Primăveri", eveniment organizat în cadrul proiectului Contemporanii. Expoziția poate fi vizitată în perioada 17 iunie-17 iulie 2014, de luni
Insula eternei primăveri, în România. Unde o poți vedea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/23063_a_24388]
-
reflectă neapărat opiniile FMI sau ale Guvernului român, se spune în raport. Raportul FMI amintește că țintele de deficit bugetar pentru 2009 și 2010 au fost ridicate la prima și la a patra evaluare a acordului stand-by, din cauza declinului economic abrupt, însă temerile privind situația fiscală pe termen scurt au fost calmate de soliditatea programului pe termen mediu, care a stins motivele de îngrijorare privind sustenabilitatea fiscală. "Mai precis, ajustarea fiscală din 2009 a fost deraiată de contracția economică mai abruptă
Raport FMI: Măsurile fiscale din România puteau fi mai blânde () [Corola-journal/Journalistic/23205_a_24530]