127 matches
-
de sus”, pe ton de comandă și avea caracter de ordin. Nu o dată, ordinele nu țin seama de puterile și de psihologia celui ce trebuie să le execute. Unele sînt de-a dreptul umilitoare, blochează reflecția, te automatizează și te abrutizează. Logice sau ilogice, în armată n-am avut dreptul să le discut. Ajuns civil, mi-am luat revanșa și nu le-am mai primit tăcînd. Dacă m-am sustras de la ceva, m-am sustras de la orice formă de monitorizare și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre activiștii superiori ai partidului mă comparau, Înainte de „ruptura” mea, improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și dea curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de râuri scăzute sau secătuite. Își dau aere de soldățime impasibilă și rece, transformă disprețul de sine în fanfaronadă. Viziunea lor abrutizată asupra lumii ar vrea să dea blazon de noblețe perversiunii rasului în cap - ei adoptă acest stigmat voluntar ca pe un semn distinctiv al grupului lor. Orice trăsătură individuală a fost eradicată din bolovanul-căpățână, sub îmbucarea de oase a capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tot și a toate, sfere „protejate” de această nouă formă de „colonizare”? După cum se știe, avertismentele cu privire la dezlănțuirea mercantilizării vieții nu lipsesc. Unii văd în asta un terorism înspăimântător, un totalitarism de un stil cu totul nou care depersonalizează și abrutizează lumea. Alții anunță sfârșitul apropiat al valorilor transcendente și al formelor de sociabilitate. Alții, în sfârșit, se alarmează la ideea că marfa ar putea duce la înăbușirea celor mai înălțătoare sentimente umane. Trebuie oare să le dăm dreptate? Viitorul societății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mare putere de sintetizare și semnificare, în secvențe rafinate, fluente și savuroase. O categorie aparte o constituie prozele cu personaje rurale. Autorul îi privește pe țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
abator, ca vitele? Dar oare aceasta să fie România? Căutînd un răspuns - conștientă de zădărnicia efortului meu, dată fiind subiectivitatea inevitabilă - mi-am aliniat în fața ochilor chipuri ale unor personalități pe care le cunosc personal și le apreciez, și fețele abrutizate într-adevăr de alcool și sărăcie pe care le întîlnim pe stradă, în metrou, în trenurile aglomerate, în secțiile de votare. Români, și unii și alții. Dar România? Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts. A Journey Through History, Vintage Books 1996
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
Bergel: "Absoluta singurătate și tăcere a spațiului înconjurător proprie gulagului românesc a fost scenariul unor intense meditații în care persoana lui Johann Sebastian Bach a jucat un rol de seamă. Înjosirile, privațiunile, foamea, munca grea, frigul, nesiguranța viitorului i-a abrutizat, i-a înrăit pe oameni, le-a răpit demnitatea. Așa fiind, dacă discutam despre Bach, dacă-i evocam persoana și opera, un monument de grandoare spirituală și de tărie morală, încercam de fapt să ne ridicăm moralul, să ne păstrăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
răsucește de la naștere pe ritmuri orientale. Nu am puterea să îmi dezgolesc pieptul în fața basculantelor de tembelism muzical înșirate în lanțurile cromozomiale coclite, de bași dezmățați și fără noimă, care străpung lichidul amniotic infestat de prostul-gust al părinților voștri, la fel de abrutizați de triluri abjecte. Nu vouă mă adresez, deoarece pentru voi ar trebui să se inventeze un nou sindrom degenerativ, mult mai covârșitor și cu repercusiuni mult mai grave asupra celor din jur decât oricare alt sindrom?" (p. 46). Etc. Cinicul
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
doar niște pastișe voiculesciene. Trei povestiri, La balamuc, Un act de identitate și Erotikon, inspirate din experiența scriitorului ca observator în zona conflictului iugoslav, sînt trei secvențe distincte ce compun chipul descompus de război al unei țări și al oamenilor abrutizați de resentimentele ideologice, de violența legilor nescrise și de practicile inumane ale războiului civil. Relatarea e rece, iar cadrele tăiate scurt și exact, reliefînd dramatismul situațiilor. Am lăsat la urmă două povestiri care mi-au atras atenția în mod deosebit
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
cîte un episod, adeseori unul și același, văzut prin optica proprie. Cei doi tineri, Jonathan și Bobby, sînt, cel dintîi, un intelectual sofisticat, homosexual măcinat de complexe, iar cel de-al doilea, un spirit simplist, liniar, tandru și loial dar abrutizat de droguri și, mai ales, profund marcat de o traumă din copilărie (fragmentul de față). între cei doi intervine o femeie cu un trecut erotic consumat, colocatara lui Jonathan, pe care acesta o iubește platonic, sincer și profund, iar Bobby
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
și-a păstrat integritatea sufletească sub comunism, e pasionantă. Autorul explică chiar din rândul doi al primei pagini că prietenii și prietenia l-au ajutat să se salveze moral și, pur și simplu, să funcționeze, fără să devină corupt ori abrutizat de comunism. Cel mai fascinant personaj al cărții e Patapievici însuși. El scrie într-un stil de mărturisire directă atât de plin de urgență, încât, dacă evocă idei, ori oameni, ori locuri, le dă viață gâfâitor. Uneori, parcă îl citești
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
reeduc prin muncă. Să-i pun la treabă pînă le ies ochii din cap, să-i văd rupți, căzînd de oboseală, să le zăresc în ochi licărirea aceea duioasă care apare de obicei în clipa sfîrșelii și a resemnării." (ibid.) Abrutizat de reeducarea la care, mai mult ca sigur, fusese el însuși supus, campionul metaforei pugilistice încearcă, fără succes, să instaureze armonia socialistă a travaliului forțat. În consecință, în loc să dispară, problemele se înmulțesc: elevii chiulesc din greu la lopată, Ursescu, bătut
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
la Ion Băieșu, în romanul Balanța (1985), cu aceleași ingrediente de realitate socialistă: un tren neîncăpător, navetiști dezlănțuiți, bătăi pe compartimente. Printr-o focalizare la fel de crudă ca și cea operată de Monciu-Sudinski, Băieșu lasă posterității imaginea-tip a societății românești abrutizate de patru decenii de comunism; populată cu bestii, retardați mintal și bețivi, aceasta nu poate stîrni decît dezolarea amuzată a cititorului, pus față în față cu o familiară "felie de viață nouă": "În haltă se aflau circa cincizeci de bărbați
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Barcelonei, ca și Orașul Vechi - abandonat sărăcimii pe masura ce bogații se mutau în casele noi și confortabile din Eixample -, erau totodată cuiburi ale prostituției și ale crimei (precum suburbiile londoneze ale lui Dickens, cu jumătate de veac înainte). Cu muncitorii lor abrutizați de mizerie și de viciu, patronii nu aveau deloc amâna ușoară, neezitând să recurgă la sicari de țeapă lui Onofre Bouvila pentru a-i lichidă pe cei nesupusi sau ăcoltosiă. Reacția proletara fiind pe măsură, Barcelona modernismului a cunoscut o
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de la care epoca noastră pare a fi abdicat iremediabil. Ceea ce Romulus Neagu reușește să transmită, dincolo de impresionantul efort performativ, este o firavă dar tonică speranță că gesturile de minimă solidaritate și compasiune mai sunt încă posibile, că nu ne-am abrutizat întru totul. Îmbucurătoare buna difuziune de care a beneficiat un proiect formalmente similar, intitulat Unii se îneacă, alții răzbat, o colaborare luso-română prezentată la festivalul Temps d'Images din Lisabona. Ideea nobilă este de a crea o ,solidaritate europeană" între
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
fire de păr ce mi-au rămas. Aceste riduri negre infernale! Și totuși am fost și eu ca voi, Tânăr, plin de idealuri frumoase, Am visat topind cuprul Și șlefuind fețele diamantului: Azi mă vedeți aici În spatele acestui pupitru incomod, Abrutizat de monotonia Celor cinci sute de ore săptămânale. Epitaf De statură mijlocie, Cu o voce nici subțire nici groasă, Fiul cel mare al unui profesor de primară Și al unei modiste obscure; Slăbănog din naștere Deși amator de o masă
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
se prăbușește sub cantitatea formidabilă de informații primite și, în plin proces de disoluție neuronală, transformă (prin confuzie) ficțiunea în realitate și Far West -ul lui John Wayne în ograda CAP -ului comunal. Dilemele “glimbocanilor” nu se opresc însă aici. Abrutizați de știrile comuniste din ziare și de discursurile televizate ale idolului lor, Nicolae Ceaușescu, ei uită ca prin farmec de problemele cotidiene ale balegii și nutrețului și caută să răspundă, în schimb, marilor chestiuni de geopolitică mondială. Din această perspectivă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
căliri dureroase. Intensitatea trăirii îi luminează fizionomia, fibra aristocratică ieșind cu atît mai mult în evidență cu cît mizeria vieții trebuie să fi fost mai umilitoare. Lipsurile care pe alții i-ar fi aruncat în disperare, pe Nicolae, în loc să-l abrutizeze, îl șlefuiesc și îl ridică la treapta unei ținute hieratice. Cînd frații se vor reîntîlni după 35 de ani de despărțire, cu prilejul călătoriei pe care Nicolae o va întreprinde în America în 1979, fotografiile făcute în pereche sînt izbitoare
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
Situația e acută cînd tema aleasă e dragostea. Să tratezi iubirea dinlăuntrul deprinderilor scolastice, abordînd-o cu aceleași reflexe cu care atingi o problemă de logică, aduce azi cu un act de candoare teoretică. Mai mult, pentru ochiul cinic al insului abrutizat de massmedia, pînă și intenția de a vedea în iubire o temă cu virtuți speculative e pierdere de vreme. Prefirarea nuanțelor de suflet e un ritual anacronic, care fură din timpul cuvenit actului în sine. De aceea iubirea se face
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
de puterea pe care a avut-o de a renaște din sînge, urină și fecale. E ca și cum toate secvențele de molestare prin care a trecut au avut asupra-i un efect invers: în loc să-l răpună, l-au rafinat, în loc să-l abrutizeze, l-au spiritualizat. Și în loc să-l înfricoșeze, l-au înverșunat. Mărunt la trup și uriaș în fibra lăuntrică, Calciu rămîne un caz care inspiră stupoarea și încurajează ipotezele metafizice, nici o formulă psihologică neputînd explica resortul din care a fost clădit
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
depășirea unui prag de toleranță cantitativă. Intoxicați de rebuturi vizuale, am ajuns să privim lumea prostește, cu licărul dobitocesc al minților înapoiate. Sau, mai explicit: cînd e silită să înghită prea multe imagini pe unitatea de timp, privirea ni se abrutizează. Își pierde virtutea de a zăbovi asupra detaliilor și, mai ales, își pierde acea dispoziție care îi făcea altădată pe oameni să simtă lumea sub chipul receptării estetice. Urmarea e evidentă: nemaiștiind să gustăm lucrurile din ochi, nu ne mai
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
va recunoaște, zise ea cu fermitate. Hedrock nu reacționa în nici un fel. Nu dorise decât să sublinieze care e problema. Trei zile și trei nopți de iluzii constituiau o perioadă foarte îndelungată. Chiar dacă nu erau și imagini remanente, creierul era abrutizat, capacitatea vitală a trupului era redusă temporar la cel mai scăzut nivel, nu rămânea pic de energie disponibilă pentru memorie. Lucy vorbi din nou: - Cred că ar fi mai bine să mă pregătesc. La revedere, domnule Hedrock. - Îți urez șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
corupți și advocățimea cumplit de cîrciocărească și sugătoare de sânge. Mania de-a se judeca a fost cultivată în mod sistematic aci și nu e casă să n-aibă procesul ei care-o stinge pîn-în sfârșit. Toată populația s-a abrutizat în nesfârșita luptă pentru existență; muncesc ca animalele și nu se poate să aibă altfel de simțiri decât acestea. Deasupra acestei situații deplorabile din inima populației chiar, faimoasa artă de guvernământ a maghiarilor [î]și ridică biciul, un stat, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Europa n-a existat niciodată în România - este cauza decăderii sale, ci neîntreruptele invazii străine. Stoarcerea sa de către elemente străine l-a făcut atât de sărac și mizer, dar de aceea și atât de melancolic și grav. Că nu este abrutizat o dovedește poezia populară deosebit de bogată și frumoasă și mulțimea satirelor mușcătoare cu care îi tratează pe străini. Este un spirit original și proaspăt în acest popor care străbate prin toată decăderea și sărăcia lui și nimeni nu are dreptul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a fost primul care, pe Bourbon Street, a deschis gustul pentru spectacole ce-n acea vreme nici nu aveau nume și în care, târziu, după două noaptea, în fața unei clientele ce trăgea opiu pe nări din tabachere filigranate sau se abrutiza cu absint azuriu, pe o scenă centrală, rotundă ca un divan, bărbați și femei, goi, se acuplau în încolăciri de șerpi umani, folosind accesorii ce puteau fi cumpărate, pentru continuarea acasă a orgiei, dintr-o mică prăvălie a aceluiași Albinos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]