298 matches
-
intrarea în criptă și, ulterior, la strigătul disperat al victimei - "Pentru dragostea lui Dumnezeu!" (Poe. The Cask... 35) - replică identic, ca un ecou - " Da, pentru dragostea lui Dumnezeu" (Poe. The Cask... 35) -, jumătate cinic, jumătate îndurerat - putem presupune -, oricum, criptic, abscons. Ultima propoziție a lui Montresor reactivează simbolismul creștin inaugural, accentuînd și ideea subită a unei penitențe timpurii, resimțite, deocamdată, mai curînd ca o ruptură de nivel: "în pace requiescat!" (Poe. The Cask... 35)3. Glasul implorator al lui Fortunato este
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
în acel loc transformat într-o răscruce a vremii, caracterelor; nimic nu mai părea bun, nimic nu se arăta a fi rău, totul prindea un alt contur, un gust diferit, o culoare deosebită... Realitatea se mișca spre acel teren ambiguu, abscons, situat între bine și rău. Sângeriul se insinua peste tot, halind din sufletul și spațiul acela care părea din ce în ce mai mult suspendat între lumi diferite, nu atât antagonice, cât, într-o măsură mai mare, curgând una din cealaltă, aflate în imposibilitatea
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
ba chiar Malocchio/ nu-l poate-avea: umblând, din an/ în paști, pe clape de pian/ (cu placă de lemn scump sau bronz,/ diezii o duceau la Tokio, / pe când bemolii, la Kioto.- /conform celui mai tainic plan/ (rămas, până și ei, abscons). Nota: * "Ca în romanul lui Natsume/Soseki, care-ncepe cu: /" Sunt o pisică, însă nu/ mi s-a dat, încă, nici un nume" (Achat și-achat). Cât despre Denisa Comănescu, elegia ei despre motanul Pessoa a dus, cum bine știm, la sigla
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
didactic. ș...ț Am modulat și modelat înadins mesajul propriu în așa fel încît transparența lui să fie pe cît posibil maximă" (p. 20) Nu poți decît s-o feliciți pe autoare că nu s-a lăsat molipsită de frazele absconse și de buclele ermetice ale textului lui Maimonide. La cît de etanșe sunt șerpuirile semantice ale originalului, un comentariu tot atît de etanș ar fi fost o întreprindere ratată. Tocmai de aceea, rezultatul efortului Madeei Axinciuc este cea mai profundă
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
nostalgic", pentru întreaga creație a marelui Cervantes. Aceeași acuratețe se reflectă și în alegerea ediției spaniole ( López Estrada - M.Teresa López-Berdoy), ca și în notele de subsol, bogate, erudite, care contribuie efectiv la înțelegerea frumuseții textului, la deslușirea unor sensuri absconse. Aceste virtuți ale versiunii românești a Galateei derivă din însăși concepția traducătorului exprimată, sugestiv, prin sintagma literalitate expresivă care, după propria-i mărturie, l-a călăuzit în întreaga sa strădanie de tălmăci în limba română ( nu numai opera lui Cervantes
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
care apare, figură a matematicii și a reveriei, insula. Așa încît, nu prima parte a acestui volum în trei secvențe (Joc secund, Uvedenrode, Isarlâk) e cea mai de citit, peste anii experimentali ai modernismului timpuriu, lăsîndu-i deoparte pe iscoditorii simbolurilor absconse (v., la Manolescu, istoria, savuroasă, a receptării). Proaspătă, în poemul inaugural, sans titre, mai e doar imaginea ultimă: "ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi." O invitație în larg ori, poate, în adînc. Răspunzîndu-i, în algebre complicate
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
aici o religiozitate nedogmatică. O religiozitate mai curînd umorală. Forma sa caracteristică e această asceză a discursului care se leapădă de trupeasca povară printr-o elansare spre infinitul misterului. Nedorindu-se un jurnal al accidentalului senzorial, al împotmolirii în materia absconsă a concretului, creația lui Miron Kiropol aspiră spre revelație. Odată cu învelișul cărnii e repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
să-mi spun: asta e, l-am mai auzit, nu mai are nimic să-mi spună - însă lucrul ăsta nu s-a întâmplat niciodată. Nu s-a uzat deloc. Nu s-a epuizat.” Perfect adevărat: „Madame George”, cu sintagmele lui absconse, cu liniaritatea hipnotică a melodiei, cu disperarea și yarragh, cu vraja narcotică în care e învăluit, continuă să intrige și să încânte. Adică să fascineze.
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
ce se cere să citești pentru a obține acest înalt titlu universitar și s-a ținut la curent cu tot ce-a apărut de la terminarea studiilor sale încoace. Nimic din ceea ce s-a scris nu-i este străin. Noțiuni abstracte absconse, esoterice devin prietenoase datorită iuțelii de mână cu care le lansează și le prinde din zbor în mereu altfel de acrobații intelectuale. Nu-i sunt străine nici plăcerile vieții, carnea n-a fost nicicând tristă pentru sibaritul cu vocația tuturor
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
oribile pe care le-au făcut comuniștii", Tudor Vianu îi răspunde: „Inima mea sîngerează, sînt oricum, numai nu indiferent la tragedia noastră". Adăugînd: „Crezi cu adevărat că singura soluție este să devenim cu toții martiri?" — trebuie să luăm act de sensul abscons al răspunsului. Pe care îl descifrează Ion Vianu, p. 230: „Martiriul este o vocație. T. sfîrșise prin a ceda. Moralmente, lucrul se poate justifica: ca profesor nu va mai fi amenințat perpetuu cu eliminarea din învățămînt. Politrucii vor fi mai
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
va ști cum au apărut și de ce vor rămâne pe vecie acolo. Poate că în tainice unghere, în sufletul orașului, se vor păstra de-a pururi pierdută măreție a valului, furtună, sarea, marea vuind și sclipind. Marea fiecăruia, amenințătoare și absconsa: un sunet de nepătruns, o unduire solitara preschimbata în pulbere și spumă de vise. În existentele excentrice descoperite, m-a surprins identificarea supremă cu portul tulburător. Sus, pe coline, înflorește mizeria în clocot frenetic de gudron și veselie. Iar jos
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Grigurcu: Nimic șocant, nimic teatral în poezia lui Constantin Abăluță. Poetul mizează pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv , forțându-l însă a-și dezvălui resursele disimulate, misterul irezolvabil. Precum în pictura metafizică a lui Chirico, imaginea nudă transmite o adâncime absconsă, formele clare se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă invadat de umoarea difuză a acestora". Există comentatori care văd în Constantin Abăluță un poet de factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub greutatea propriei sale banalități cotidiene. Nimic nu
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
ale practicii chirugicale, neșovăind să formuleze uneori concluzii cu bătaie filozofică. Frumusețea tomului vine din ușurința cu care autorul stă mereu cu un picior în afara chirurgiei, punându-se mereu în pielea cititorului și purtându-l pas cu pas în detaliile absconse ale universului medical.
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de optica obștească, poeta le îmbrățișează în numele unei ordini absconse, reparatoare: „lumea e făcută din benzină / gunoaie sudori și duhori reciclate / flori și parfumuri artificiale / împodobind un stîrv sau altul / dar în dimineața asta / cineva a cosit pentru mine iarba / și a așezat lucrurile la locul lor" (mă odihnesc). În
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
Fassbender), devin figuri memorabile și emblematice în același timp. În mod cert, acesta din urmă constituie o cheie a proiectului prometeic de a construi o umanitate al cărei pattern este recuperabil în datele unei civilizații bătrâne și în același timp absconse. Zeii intergalactici apar în chip de proiectanți ai unui design genetic, deopotrivă distructivi și constructivi, la limita monstruosului, care constituie și o expresie aproape cadastrală a lumii pe care o descoperă echipa de cercetători. Dincolo de limită este ceea ce fixează adeseori
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa”. O
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
etajele literaturii. Cel mai adesea, îl situăm undeva la frontiera dintre biografie și operă, ca o anexă utilă pentru familiarizarea cu textul scriitorului în cauză. Un biotext. Înainte de explozia media era oarecum o necesitate să iei pulsul unui scriitor prea abscons pentru publicul larg. Era, pe de altă parte, dacă nu cumva o primă urgență, forma ideală de cunoaștere dublă: a autorului față de un public invizibil, poate incert, și a cititorilor inițiați, curioși să știe mai multe. Cert e că la
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
principiu activ". Sau: ,pacienții unei minuni sînt oameni cu putere mare de reflexie". Sau: ,identitatea este o coajă de nucă. puțini reușesc să o desfacă, și atunci, întărîtați, o sfărîmă cu talpa". Conceptele nu sînt totuși complet eliberate de fascinația absconsului. O altă manieră în care poeta înțelege a se exprima ,pozitiv" este ornamentul ostentativ, decorativismul. în mod surprinzător, decepția moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o imagistică prețioasă, suprarealismul trecînd în barochism. Să fie o ambițioasă experiență formală sau
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
poetului în cauză, de un soi de simbolism rustic. Adică de o deschidere spre zări exotice, care-i alină simțămîntul că fenomenele familiare ,se rostogolesc în praf", că el însuși, ,se apropie de marginea ființei". Dovadă că universul cuprinde ,ținuturi absconse", zone expiatoare prin farmecul necunoscutului, în măsură a ne regenera: , Iscodeam adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
rămîn necunoscute publicului românesc larg. Cu rare excepții - Editura Polirom, Humanitas, poate încă vreuna-două - difuzarea cărții în România este foarte deficitară. Editurile sînt mulțumite să ia banii autorului - și cam atît. De ce? Nu știm exact. Funcționează, pare-se, niște legi absconse care guvernează raporturile editurilor cu librăriile sau, poate, cine știe, nici un fel de legi, dincolo - pînă de curînd, oricum - de acelea ale relațiilor personale. Poate, peste un număr de ani, meseria de agent literar va ajunge să prindă și în
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-ar fi constituit atît rodul unui program estetic, cît o turnare într-o formă
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
aici e-aici) Matei Vișniec este, structural, un arbitru al eleganței stilului (până și frazele lui sunt funciarmente eufonice). Având un suflu cartezian de la prima la ultima pagină, romanul acesta pare mai degrabă un joc de societate cu reguli (încă) absconse decât o apocalipsă veritabilă.
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din ființe și lucruri. Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot să pară totuși absconse, dificile, tributare unei voite încifrări a sensurilor. Alteori, noțiuni banale, de o concretețe raportabilă la un cod lingvistic tern, fără nimic poetic în sine (firide, uragane, mâțișori de salcie, mărgele, cadavre de măgăruși, buzunare rupte, leagăne, dulapuri. pușculițe, monede, topoare
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]