197 matches
-
Lungu a reușit să pună foarte bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui.” „Poate cel mai valoros critic literar basarabean actual, Eugen Lungu [...] se dezvăluie ca un foarte serios, dar și cumva «răsfățat» exeget, sistematic în explorarea temelor pe care
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
o perioadă bună din copilărie În Birmania, Seraphineas Andrews devenise foarte priceput la dezmăț În ambele culturi. Învățase să se culce cu femeile ușoare și să le seducă pe cele care se lăsau greu, să fumeze opiu și să bea absint. În Mandalay deprinsese trucuri privindu-i pe iluzioniștii de toate națiile și soiurile, iar În scurt timp ajunsese să-i Înșele și pe cei mai pricepuți jucători de jocuri de noroc. Știa să se folosească și de o miime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ideii subite a unui cizmar. Îl purtam în bagajul nostru genetic, alterat de spaime și indecizii. Nu știam cum să procedăm, groaza se-amesteca firesc cu nostalgia, otrăvurile fricii și-ale plăcerii se dizolvau ca zahărul verde pe lingurița de-absint: trebuia să-l urâm sau să-i fim îndatorați? Dimineața, ne-am trezit fierți și nehotărâți. Mihnea s-a uitat la mine ca la un vechi dușman, iar Maria mi-a sărit în brațe cu cea mai mare deznădejde: „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai cred în tine.../ Vine alba ceață,/ Vine neagra viață” (Ceață, ceață). Paralel cu elemente decadente (spleen, absint, opiu), intervin declarații pesimiste: „Eu plâng, căci nu mai cred în soare” (Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului: „Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea în aer alături de mireasma nenumăratelor florării și tutungerii, vin roșu, whisky sau absint, ierburi și morfină te fac ușor, ușor să -ți pierzi mințile dacă nu îți găsești un loc în toată nebunia. Nimeni nu i-a spus despre cimitirele pline de anonimi, pe lângă care trecea acum zilnic, unde nu se lasă o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai de care, palincă din Ardeal sau țuiculiță moldove- nească, whisky-uri americane sau scoțiene, vodci rusești, absint elvețian ; erau la mare căutare și frunzele de cocaină de mestecat sau canabisul de fumat, care, chiar dacă nu le găseai la bar, ci mai mult pe lângă el și erau destul de scumpe, se cereau pentru o seară de neuitat. Taximetriștii începuseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu respect, cu timiditate studiată; e expertă a sordidului, îmi cere bani pentru o pâine. Îmi spune, confidențial, că tocmai a plecat de la Spitalul de psihiatrie, învoită pentru o oră de doctorul P., care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zării Cu Alexandru Ioan Cuza. Se spune, despre marinari, că au câte o iubită în fiecare port, unde debarcă pentru o perioadă scurtă, sau mai lungă. Unii își petrec timpul, când sunt pe uscat, fie în cârciumi, consumând rom sau absint, alții făcând turul orașului port, în căutare de muze. Există și o a treia categorie, în care l-aș încadra pe actualul președinte al României, Traian Băsescu. Este vorba de marinarii care fac bișniță, dar ma trag și câte o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și o să găsesc un podgorean de ispravă să mă mărit. Dar o să vin, serile, să vă văd. Și de Crăciun o să trimit un butoi de vin." Dacă sunt pe-aici, să nu uiți că îmi place vinul cu aromă de absint, preciză Panaiota. Dacă nu mai ești aici, o să ți-l trimit cu vaporul în Creta, vameșul cel gentil o să mă scutească de taxe." Cuvântul accentuat de fată stârni un hohot de râs. Devenind brusc absentă la ceea ce se petrecea în jurul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Titlul, intermediar ca dimensiune, revine la italice. Singura intervenție grafică o reprezintă conturul circular în care e încadrată fotografia lui Traian T. Coșovei. (Un portret, de altfel, deja banalizat, cunoscut cititorilor, dacă nu de altundeva, măcar din antologia Băutorii de absint). Și altele, și altele. Nu pierd de obicei vremea cu asemenea mofturi colaterale. Dacă, totuși, nu mă abțin acum de la a critica actualul layout e pentru că unele dintre aceste detalii, să le zic tehnice, prejudiciază însăși înțelegerea poeziei. Am în
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
cu viața, atît de roșie și de sănătoasă... Un traumerai, un vis piano, zguduit des de convulsii dar lăsînd, la trezire, o neverosimilă stare de bine. Nu-ți revii, din micile cărți interbelice ale unui "ascuns", din spița băutorilor de absint, cu apăsare grea pe piept. Poate doar cu un fior electric de reverență pentru frumusețea coruptă, pentru echilibrul atît de delicat dintre normalitate și nebunie, pentru moartea cu gust de acadea. Portretele, toate, se topesc încet-încet, cum își uită adulții
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
dezbrăcată. Șchiopăta mai mult decît de obicei cu senzația că se va prăbuși în clipa următoare, epuizat. Cînd ajunseră la barul Insulelor, se lăsă să cadă pe scaun la o masă de pe terasa acoperită cu o prelată și ceru un absint. Pierre Levergos se temea ca Paul să nu-l întrebe cum i s-a părut discursul, dar avu noroc, căci, nici cît stătuseră în port, nici mai tîrziu, în timpul călătoriei de întoarcere la Punaauia și nici seara, în timp ce mîncau sub
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
ori o imagine, ori o idee, ori o intuiție. Sunt convins că o selecție exigentă din enorma cantitate de reziduuri l-ar putea propulsa ușor în prima linie a poeziei actuale. Dovada cea mai clară o reprezintă antologia Băutorii de absint (2007), în care, lângă Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop și Liviu Ioan Stoiciu, Coșovei nu se face deloc de râs. (Dimpotrivă, aș spune că adesea le dă lecții.) Dar asta, repet, pentru că n-a avut la dispoziție destul
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
un fel de polenizare, în afara malaxorului cotidian, se înșeală amarnic, după cum tot amarnic se înșeală și promptul său babac în cazul în care se lasă pradă prejudecăților și crede că artistul e doar un vîntură lume, un sorb insațiabil de absint și o biată anatomie umblătoare, fără instinct de conservare și fără aderență la lumea tridimensională. Așadar, artistul e bine! Piața mijește, lumea se mișcă și vine eclipsa. Cealaltă, pentru că aceea despre care e vorba aici a trecut nu de mult
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
vor dreptate/ Făcând lumina una cu pământul!” - cf. Sonetul XIX) și cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Gelu Vlașin în dimineața asta sunt cezanne și beau absint și fumez cu jojo tutun englezesc jojo are degetele în formă de pâlnie prin pâlnie se strecoară arakhne ca o imagine prăfuită care mă învăluie din piramide de calaveras sau still life with apples and pot of primroses în dimineața
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
coagula o școală și o direcție; poeții adevărați, nu. Punându-i alături în antologii de grup, constatăm cât de slabă e coeziunea grupării și cât de puternică se dovedește personalitatea câte unui solist. Inclusiv într-un volum precum Băutorii de absint (2007), reunind poeți atât de originali și de diferiți (Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop), Liviu Ioan Stoiciu se vedea ca "rățușca cea urâtă și îndărătnică". Ambiția ieșirii din rând e manifestă, sub forma clasică a
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
în nopțile cu lună plină se prefăcea în lentilă o notă de plată pe care stelaru a scris numele unui zeu o brazdă din câmpul negru a lui danilov o scrisoare de pentti saarikoski adresată lui homer cu pete de absint măcieșul lui romoșan încă verde împotriva tuturor zvonurilor dantura lui nordbrandt exact scrumiera lui pavese halterele lui musil seringa lui pasolini ochelarii lui joyce cămașa de forță a lui jozsef attila creierul lui blake viorele culese de cornel ivanciuc în
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe, cineva este așteptat, în zadar, cu două pahare - neatinse - de absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge, și tristețea a toate acestea, frați moruni, și tristețea a toate acestea, frate nor. Plase de pescuit azvârlite
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
-m-aș și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
azi un sestert mâine-un dinar urci treptele și rând pe rând ajungi în Templu demnitar ori de plăceri neguțător lăsând în urma ta ferice un trib de farisei și-un dor de judecată fără price. Oho, să beau vârtos orice absint și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând cu oile și mieii. IV. ( Selva perennifolia) Îndelungată îi fu călătoria și ceața și fumul au stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]