590 matches
-
de un partid ce se numește liberal, dar care, din nefericire, nu are deosebire mare de-o societate de esploatație. După ce vom face și bilanțul stării interioare, ne vom da seamă în ce consistă acele uzurpări și cum tot meșteșugul absolutismului demagogic consistă în regula iudaică de-a păstra aparențele, dar de-a călca cuprinsul, de-a păzi litera, de-a ocoli spiritul Constituției. {EminescuOpXI 464} ["DECI, TRADUCÎND ACEASTĂ COMPARAȚIE... "] [""PRESA" VA BINEVOI... "] 2264 "Presa" va binevoi a recunoaște că în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
amicul său Erusalimski), să reținem că, în anul imediat următor, L. Boicu a realizat un studiu și a întocmit raportul preliminar consacrat metodologiei specifice istoriografiei sovietice în abordarea problematicii istoriei Rusiei, precum: periodizare, dezvoltare economico-socială, evoluție politică, formarea ideologiei moderne, absolutismul rus, politica externă etc. Raportorul a insistat, mai cu seamă, asupra perioadei 1825-1861, asumată spre aprofundare ca segment analitic contributiv la înfăptuirea proiectului științific, exprimând opinii ferme, pe alocuri, prudente însă acolo unde constata că „în stadiul actual al cercetărilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
figură de despot investit cu toate atributele pendinte, al căror uzaj era îngrădit numai de teama unor grave tulburări ale supușilor, de natură să lezeze interesele suzeranului cu reacții imprevizibile. Oameni ai secolului, cei mai mulți dintre domnitori pretindeau să întruchipeze ideea absolutismului luminat și, în orice caz, pe cea a victoriei puterii centrale asupra oligarhiei boierești turbulente, și dăunătoare „înaltului devlet”. În instrucțiunile lui Nicolae Mavrocordat către fiul său Constantin (anul 1727) stă scris: „guvernarea mai multor nu este un lucru bun
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
necondiționată a omului, nu identifică omul cu Absolutul)303. Într-un fel, "naturalismul" semnalează riscul pierderii de sine a umanului prin necondi-ționarea și nelimitatea sa, prin trecerea lui în absolut; de aici o funcție "predictivă" a naturalismului, îndeplinită însă indirect. "Absolutismul", pe de altă parte, dezvăluie riscul pierderii omului în natură, al dizolvării ființei omului într-o condiție a sa; "Pierderea noastră în natură înseamnă a se bate pasul pe loc într-un proces în esență mereu identic și deci absurd
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
riscul pierderii omului în natură, al dizolvării ființei omului într-o condiție a sa; "Pierderea noastră în natură înseamnă a se bate pasul pe loc într-un proces în esență mereu identic și deci absurd prin monotonia sa"304; și absolutismul are, așadar, o funcție "predictivă", asigurată, de asemenea, indirect. O viziune (teorie, model de filosofare, concepție) antropologică așa cum descoperim în personalismul energetic și în celelalte specii personaliste nu este unică în filosofia contemporană. De altminteri, orice filosofie postkantiană cu intenții
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prea adâncă și semnificativă cu teologia și, în genere, cu experiența religioasă le despecifică, uneori, le scoate din orizontul filosofiei. Personalismul lui Ch. Renouvier este un bun exemplu pentru ceea ce susțin acum. Există însă chiar în spațiul cultural românesc asemenea "absolutisme", la gânditori de la mijlocul secolului trecut: Marin Ștefănescu, Nichifor Crainic, Grigore Popa ș. a. Trebuie spus însă că "naturalismele" și "absolutismele" contemporane nu sunt, cum s-ar putea judeca pe baza celor câteva observații, niște ersatz-uri teoretice, modele metafizice ratate, fiindcă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Personalismul lui Ch. Renouvier este un bun exemplu pentru ceea ce susțin acum. Există însă chiar în spațiul cultural românesc asemenea "absolutisme", la gânditori de la mijlocul secolului trecut: Marin Ștefănescu, Nichifor Crainic, Grigore Popa ș. a. Trebuie spus însă că "naturalismele" și "absolutismele" contemporane nu sunt, cum s-ar putea judeca pe baza celor câteva observații, niște ersatz-uri teoretice, modele metafizice ratate, fiindcă ele propun imagini și concepții ale omului în acord cu noile experiențe "științifice" și "spirituale" ale lumii moderne și postmoderne
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanul neîncorporând o altă idee kantiană, cu totul semnificativă și ea pentru construcția unor "antropologii" mai aproape de "adevărul" omului, de ceea ce el este, anume ideea privind statutul său ca ființă sensibilă și totodată inteligibilă; de aceea, cred, ele (naturalismele și absolutismele contemporane) dizolvă existența umană fie în sensibil, fie în inteligibil; de fapt, fie constrâng umanul la o identitate cu natura, fie la una cu Absolutul (înțeles ca spirit pur). Pentru a nu se crede că pun sub condiția filosofiei kantiene
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a devenit "științifică". Este vorba, desigur, despre o anumită linie de continuitate și nu despre întreaga filosofie postkantiană.) Ea a lucrat și la recunoașterea-de-sine a omului, justificându-și, astfel, neîncetat, rostul. Din aceste atitudini s-au născut și "naturalismele" și "absolutismele" despre care am vorbit mai sus, dar, de asemenea, și variantele "personaliste", unele prezentate în lucrare. Unde se află personalismul energetic în acest spațiu teoretic creat prin "inventarea" omului? A lucrat această filosofie la o cunoaștere a omului în model
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
M. Domenach, Emmanuel Mounier, Paris, Éditions du Seuil, 1972, p. 70. 299 Em. Mounier, Introduction aux existentialismes, p. 186. 300 Gheorghe Vlăduțescu, Op. cit., p. 131. 301 Em. Mounier, Le personnalisme, p. 52. 302 Ibidem, cap. VII. 303 Termenii "naturalism" și "absolutism" sunt folosiți în contextul de față într-un mod convențional. Ei se referă la acele reconstrucții antropologice care fie identifică omul cu condiționatul natural (reconstrucții naturaliste), fie cu Necondiționatul, Absolutul (reconstrucții absolutiste). 304 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, București, Editura
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
înțeleasă și studiată în acele timpuri. De exemplu, începea să citească un cuvânt de la ultima litera sau în loc de afton scria faton."<footnote Alf Åberg, Karl XI, Wahlström & Widstrand, Stockholm,1958, pp. 63-65 footnote> În lucrarea să, Charles XI and Swedish Absolutism, 16601697, Upton Anthony transmite o opinie des vehiculată în acele timpuri:"Există impresia generală în acele timpuri că regele era slab pregătit și ineficient în privința afacerilor externe [...] Ministrul danez, M. Scheel, i-a raportat stăpânului sau că regele Carol al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
neștirbita din perspectiva simbolică, dar care este supus parlamentului. Putem considera că în secolul al XVII-lea Anglia a efectuat trei experimente importante care au deschis calea monarhiilor democratice din epoca noastră: prima parte a secolului a fost marcată de absolutismul monarhic, apoi la jumatatea secolului, printr-o mișcare radicală s-a renunțat total la conceptul de monarh, instaurând republică Commenwealth, iar la finalul secolului s-a optat pentru varianta de echilibru, moderată, în care monarhul era reinstaurat în postura de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
them. It is șo rare to find men of this character that if it were necessary to buy them, the cardinal would pay their weight în gold»" footnote>(ț. n.)Pe langă nobilime, un alt potențial adversar redutabil în întărirea absolutismului și a centralizării monarhice o reprezenta parlamentul, a cărui funcție a fost clar delimitata de către Bernard de La Roche - Flavin în 1617:"are funcția de a verifica, ratifica limită sau constrânge"<footnote D.P. O'Connell, Richelieu The Garden City Press, Londra
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fi avut vreodată"o altă intenție decât binele statului". Istoricii nu vor intra niciodată în polemici legate de prima parte a ultimei sale fraze, iar posteritatea nu a putut contesta partea a doua. <footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis Of Absolutism În France, Routledge, New York, 1997, p. 57 footnote> În subcapitolul acesta și în cel anterior am prezentat imaginea istorică a doi mari oameni de stat, care au pus bazele conceptului de monarh absolut, ce va fi întruchipat de către Ludovic al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
rezistând unei nobilimi agresive și plină de gelozie, unui frate trădător, unei mame lipsite de suflet și morală. Această prietenie să prelungit chiar dincolo de viață, decesul regelui survenind la câteva luni după moartea cardinalului. 103 III.3. Mazarin și criza absolutismului monarhic Giulio Raimondo Mazzarino s-a nascut pe 14 iulie 1602 în Italia, la Pescina, însă a crescut la Romă. Cu un trecut nobiliar important - familia Mazarin era descendentă familiei regale din Sicilia- tânărul Giulio a fost sprijinit încă din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declară:"m-am atașat instinctiv de geniul sau". <footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis Of Absolutism În France, Routledge, New York, 1997, "I hâd attached myself by instinct for his genious". footnote> Trebuia doar să aștepte circumstanțele favorabile care i-ar fi permis să se mute de la Romă, fără a da mult de bănuit și fără a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și care l-a învățat să studieze natura umana, să-și formeze o părere despre profilul psihologic al oponenților săi și apoi să dea lovitura de grație, nemailăsând adversarului nici o posibilitate de revenire<footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis Of Absolutism În France, Routledge, New York, 1997, p. 28 footnote>. În 1634, Mazarin intra oficial în slujba Franței, fiind primit cu brațele deschise de către Richelieu, care l-a introdus imediat în consiliul Franței și în slujba lui Ludovic al XIII-lea. După
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
gallicus. Ura față de această mișcare a fost manifestate de Mazarin până și pe patul de moarte, când l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea"să nu tolereze sectă jansenista, nici măcar cu numele"<footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis of Absolutism în France, Routledge, New York, 1997, p. 308: „not to tolerate the Jansenist sect, not even their name". footnote> Eforturile lui Mazarin pentru extinderea puterii monarhiei franceze pe plan extern nu s-au oprit numai aici; în 1658 înființează Liga Rinului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
care a reușit să înfrângă revoltă, alungându-l pe Condé din țară și deschizându-i calea lui Ludovic al XIV lea, aflat la vârsta în care putea să-și revendice tronul. În 1653 l-a rechemat pe Mazarin și astfel absolutismul regal a fost reinstalat fără nici o concesie făcută francezilor și fără nici o limitare politică.<footnote idem, pp. 140-220 footnote> Tot în acea perioadă au existat niște zvonuri referitoare la o posibilă legalizare a relației dintre cardinal și regina. Printre lucrările
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV-lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
române inspectorii de porturi să fie români. Se zice că propunerea Barrere nu conține nimic asupra acestui punct. [11 aprilie 1882] ["NU EXISTĂ FĂRĂ ÎNDOIALĂ"] Nu există fără îndoială o mai mare tiranie decât cea demagogică. Nu-i vorba, nici absolutismul unui singur om nu-i vro poamă. Ș-aci te pomenești că un individ cu sistemul nervos compromis prin viții și desfrânări se constituie în reprezentant absolut al statului și-i impune ca lege fel de fel de insanități cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a guvernului, asimilarea tuturor cu delegații țăranilor ce votează cum li se poruncește. E evident că atunci parlamentarismul ar fi o minciună, o aparență manținută de ochii lumii și că, în fond, guvernul autocritic ar putea face orice - ar voi. Absolutismul nu este pururea și pretutindenea o nenorocire. Adeseori el e necesar și mari creațiuni istorice îi se datoresc. Dar... absolutismul sincer, întemeiat ca atare pe dreptul public al poporului, absolutismul care nu se rușinează de sine însuși și care crede
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o minciună, o aparență manținută de ochii lumii și că, în fond, guvernul autocritic ar putea face orice - ar voi. Absolutismul nu este pururea și pretutindenea o nenorocire. Adeseori el e necesar și mari creațiuni istorice îi se datoresc. Dar... absolutismul sincer, întemeiat ca atare pe dreptul public al poporului, absolutismul care nu se rușinează de sine însuși și care crede că, prin o biurocrație energică, cu învățătură de carte și incoruptibilă, se poate produce mai mult bine decât prin discuțiile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în fond, guvernul autocritic ar putea face orice - ar voi. Absolutismul nu este pururea și pretutindenea o nenorocire. Adeseori el e necesar și mari creațiuni istorice îi se datoresc. Dar... absolutismul sincer, întemeiat ca atare pe dreptul public al poporului, absolutismul care nu se rușinează de sine însuși și care crede că, prin o biurocrație energică, cu învățătură de carte și incoruptibilă, se poate produce mai mult bine decât prin discuțiile adese sterpe ale unor parlamente inculte. Dar a avea un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care nu se rușinează de sine însuși și care crede că, prin o biurocrație energică, cu învățătură de carte și incoruptibilă, se poate produce mai mult bine decât prin discuțiile adese sterpe ale unor parlamente inculte. Dar a avea un absolutism bazat pe minciuna parlamentară însemnează a avea o companie de esploatare în capul țării, care, păzind cu ipocrizie formele esterioare ale parlamentarismului, e despotică nu în folosul statului și al populațiunilor, ci în folosul [a] o mână de oameni lacomi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]