283 matches
-
fie într-o serie de instanțe exterioare cărora li se deleagă autoritatea să ia asemenea decizii. Supraevaluarea capacităților decidentului poate lua o mulțime de forme, începând cu credința în capacitățile decizionale propriu-zise (har, inteligență, intuiție, noroc, șansă) și sfârșind cu absolutizarea cunoștințelor de care dispune respectiva persoană. În mod frecvent întâlnim o combinare a acestor două variante: delegarea autorităților de decizie unor instanțe exterioare, învestirea cu plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea de absorbție artificială a incertitudinii. Delegarea autorității de decizie ridică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este aceea a necesității introducerii mijloacelor tehnice audiovizuale în procesul de învățământ (Iucu, Manolescu, 2004). Asemănătoare sunt și controversele actuale privitoare la mijloacele tehnice audiovizuale; opiniile specialiștilor și ale nespecialiștilor se întind pe o scară largă între cele două extreme: absolutizarea și exagerarea valorii și rolului acestor mijloace în procesul de educație și scepticismul și prudența exagerată în legătură cu acestea, ce duc la o atitudine de negare totală a utilității lor. Este adevărat că cele mai multe opinii se înscriu pe o linie de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și anume: - caracter oficial, de stat; consecințe: negarea și eliminarea altor orientări, teme sau formule de creație și egalizarea (comunizarea, pecerizarea) paradigmei literare; - preeminența criteriului ideologic În locul celui estetic În creație, În judecata de valoare și În ierarhizarea axiologică; consecințe: absolutizarea partinității În creație și a funcției pragmatice a operei care devine o „instituție” cu scopuri precise, de a forma comportamente și adepți; - transferarea luptei de clasă În perimetrul inspirației literare și a creației propriu-zise; consecințe: creșterea combativității ideologice a operei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din profilul teoretic, punctul central este caracterul reflexiv al gândirii umane. Nici o puritate intangibilă a actului, nici o absolutizare dialectică a discursului. A gândi înseamnă a media, a reflecta: a interpreta un dat într-un context de aprofundare, a-i înțelege sensul autentic într-o a doua lectură. Această înțelegere mai profundă este ascunsă în densitatea semantică a simbolului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei, iar creștinismul este redus la lupta de eliberare politică. Și în acest caz, orice transcendență este epuizată în sfera temporală și în absolutizarea experienței istorice. În locul triadei dialectice se propune mobilitatea flexibilă a realității concrete, și se apelează la analitică pentru a-i clarifica conținuturile, rămânând totuși constantă transcrierea completă a adevărurilor creștine în sfera imanenței, și transpunerii urmărilor lor în sfera obiectivității
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
că eu sânt cu totul diferit de ceilalți, că dragostea și tot ce ține de ea nu e pentru mine, că eu merg pe un drum care mă va duce mult dincolo de condiția umană banală. Ba chiar, prin tendința de absolutizare pe care-o resimțeam atunci atât de puternic, am început să cred că tocmai erotismul e ceea ce-i împiedică pe oameni să se realizeze, că dragostea și deci femeia sânt cauzele banalizării, ale eșecului. Timp de doi ani, în acea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
este obligatoriu ca o persoană să treacă prin toate fazele descrise, unele putând fi sărite; • simptomatologia burnout-ului se adâncește treptat. Modelul fazic a fost validat de unii autori și invalidat de către alții deoarece i s-a reproșat că transpare ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni și că modelul prezintă prea multe faze, trei sau patru fiind suficiente pentru a determina momentul de intrare în procesul de epuizare, ca și tranziția de la o fază la alta. Modelul tridimensional (Maslach
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
socialitate și direct proporțional cu individualizarea excesivă; • sinuciderea altruistă rezultat al supraintegrării sociale, al dependenței absolute de un grup sau de o comunitate; apare ca o datorie în unele societăți, mai ales cele primitive, în care integrarea se extremizează până la absolutizare; persoana se sacrifică scopurilor sociale; în societățile moderne asemenea grupuri puternic integrate ar fi armatele, de unde și sinuciderea de tip eroic, gen kamikadze, ce apare ca fiind opusă, din punct de vedere al caracterelor ei, sinuciderii egoiste cauzata de o
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
autentică a solului. Firește că s-au scris, totuși, opere de valoare. Dar tocmai aceasta degradează argumentul «importului»”. O viziune oarecum asemănătoare întîlnim în controversata „Prefață“ a volumului Imagini și cărți din Franța al lui B. Fundoianu. Deosebirea constă în absolutizarea rolului modelator al Franței față de care tînărul autor se simțea irezistibil atras: „Istoria literaturii ne stă de față și ne spune că literatura noastră a fost un simplu parazitism. D. Iorga a notat admirabil cîndva cît am fost de franțuziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai difuză față de ceea ce se prezintă ca principiu absolut. De asemenea, este clar că nu poate fi validă alternativa unei subiectivizări complete a moralității după coordonate tipice gândirii moderne. Subiectivismul modern, de fapt, este o exaltare aparentă a subiectului, o absolutizare a individului izolat în sine, în concurență cu ceilalți pentru a-și afirma propriile dorințe și arbitrul propriei libertăți. Anumite fenomene ca industrializarea, urbanismul, promovarea femeii, răspândirea culturii prin internet și televiziune, au contribuit la formarea unei mentalități pluraliste și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
expresie a schimbării care a avut loc îi aparține lui R. A. McCormick, moralist american. În articolul său, Bioetica. Un gol moral? din revista America, relevă cinci factori care au contribuit la menținerea acestei situații de „gol moral” în domeniul medicinei: absolutizarea autonomiei a condus la excluderea considerării acelor valori și bunuri care fac ca alegerile să fie juste sau greșite; secularizarea medicinei a constat în deteriorarea relației medic-pacient, fapt care indică pierderea culturii compasiunii și curei, ea fiind înlocuită cu un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cauze care stau la baza conspirației împotriva vieții: secularizarea culturii care, odată cu pierderea sensului lui Dumnezeu, a produs și pierderea sensului omului, a demnității și a vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt; separarea în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi numai cel care se prezintă cu o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu seamă atunci când umblă cu alții, cum ar mai putea aceștia să crească într-o evoluție liniară sau să se cristalizeze într-un sistem? Tot ceea ce este formă, sistem, categorie, cadru, plan sau schemă, considerate ca aspecte și tendințe de absolutizare, rezultă dintr-un minus de conținuturi și productivitate, dintr-o deficiență de energie lăuntrică, dintr-o sterilitate a vieții spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul și nebunia exaltării absolute. Nu există viață spirituală fecundă care nu cunoaște stările haotice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
când, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai rămâne decât întunericul și lumina, cum să nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simplă, a alternanței exterioare a acestor două aspecte, nu poate duce niciodată la o absolutizare în așa măsură. Frecvența stărilor extatice, în Orient și mistica tuturor veacurilor, este de natură a verifica presupunerea noastră. Nimeni nu găsește un absolut în afară, ci numai înăuntru. Or, extazul, acest paroxism al interiorității, nu revelează decât sclipiri și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de dragul constanțelor unui popor, renunță la căile moderne de lansare în lume ratează sensul unui neam, vrând să-l salveze. Fondul nostru? Desigur, multe lucruri bune, dar în sânul lor o rană. Fondului acestuia datorăm absența noastră de atâta timp. Absolutizarea lui este o operă reacționară. Dacă ne-am fi abandonat lui, eram și astăzi una dintre ultimele țări ale lumii. Viziunea reacționară nu înțelege paradoxul istoric al culturilor mici și care consistă în faptul că ele nu pot să refacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să aibă mistica sângelui și a pământului în hitlerism, dacă nu o negație a spiritului în numele tuturor valorilor subistorice? Masele sânt extrem de sensibile la permanența biologiei și, în numele ei, ar fi capabile să sacrifice totul. Economismul din bolșevism presupune aceeași absolutizare a sferei neutre spiritului și a bazelor materiale ale istoriei. Mi se pare o încercare hazardată a stabili o ierarhie în aceste viziuni ale substructurii culturii. Unii au susținut că reclamarea de la sânge și pământ indică o perspectivă mai profundă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realității cotidiene, În replică la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei [...] este contemporană [...] cu triumful deplin al naturalismului”, În mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă Înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicînd astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate fi raportat și la sintagma științificofantastic, înțeleasă ca o para-știință. Lumile posibile S.F. sunt hiperbolice, cu savanți și mașini năzdrăvane, cu existențe întemeiate pe ipoteza unei inovații oarecare, lumi care au un farmec pur cerebral. Paradoxal, neverosimilul provine din absolutizarea științei, din supralicitarea rațiunii și logicii, iar fantasticul presupune, însă, introducerea altor lumi posibile în acest univers. Proza poetică și alegorică reprezintă o altă abordare a literaturii fantastice, recurgându-se la două procedee specifice: alegoria și simbolul. Alegoria are rolul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
inaugurat politica prin-tr-o serie de reforme în momentul în care Imperiul începea să-și manifeste tot mai expresiv condițiile dezastruoase în toate domeniile: administrativ, financiar, constituțional, militar și spiritual. Instituirea tetrarhiei (293), ca posibilitate politico-militară de a redresa Imperiul, prevedea absolutizarea monarhului care domnea din voință divină și nu populară; de aici și o ulterioară accentuare a sacralității dominus, exprimată prin forme exterioare de conotație rituală. Factorul religios nu putea fi ignorat de la reorganizarea Imperiului unde, absolutismul teocratic inaugurat de Dioclețian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
concentrarea analizei asupra mecanismului de instaurare a realității presupune "sacrificarea unei cantități deloc neglijabile de informație epică"237 prin urmare, doar cu prețul sacrificiului, implicând așadar o lectură "cu goluri", romanul criticului își dezvăluie structura sa coerentă, desenul din covor. Absolutizarea principiului cauzalității inverse reclamă, în consecință, o lectură complice, care ignoră voit imaginea textului ca întreg. De altfel, când sublinia rolul imitației ca element-cheie al modernizării culturii și civilizației noastre, delimitându-se de de teoria maioresciană a formelor fără fond
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
statut ce presupunea înglobarea în fluxul general al epocilor avute în vedere. Ceea ce ne propunem, așadar, este în primul rând să le singularizăm, să le însuflețim și să le acordăm locul binemeritat în istoria literaturii. Desigur, aceasta nu presupune o absolutizare pozitivă prin ignorarea unor aspecte, precum caracterul impur al acestor reveniri neoclasice, în sensul amestecului cu tendințele fiecărei perioade în care s-a produs recurența, evidențiindu-se astfel o anumită incapacitate a acestora de a se concretiza pe deplin la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al poporului francez, trăsătură care ar domina dimensiunea emoțională și instinctuală. Am insistat mai mult asupra acestor opinii deoarece, cu unele nuanțări, ele reprezintă baza de la care pornește construcția lucrării de față. Nuanțările se referă la respingerea oricărui tip de absolutizare în orice condiții nocivă, mai ales într-un domeniu atât de instabil precum cel al literaturii. De aceea, nu vom afirma că spiritul francez este singurul spirit clasic, dar vom susține ideea unei coagulări depline a clasicismului în Franța secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca valori egale sau chiar superioare cu cele antice. Însă printr-un exces de zel, Perrault nu-i enumeră doar pe cu adevărat grandioșii Corneille, Racine, Molière, La Fontaine, ci și pe scriitorii minori Scudéry, Quinault sau Chapelain. Dincolo de această absolutizare, ce dovedește că elanul modernului Perrault era mai presus de judecata sa literară, se mai observă un paradox: marii clasici, dați ca exemplu de Moderni, își creaseră operele printr-o subsumare la principiul imitației, avându-i ca etalon pe antici
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
stupii noștri, mierea și ceara; în acest fel dăruind omenirii două dintre cele mai de preț lucruri de pe pământ: dulceața și lumina"88 Mânuirea dialogului în favoarea albinei clarifică și mai mult atitudinea subiectivă a autorului care alunecă totuși într-o absolutizare a perspectivei, ignorând complet meritele Modernilor. Deși Swift transpune în linii mari principiile și argumentele reale invocate de o parte și de alta (libertatea creației, desprinderea de modele, respectiv ideea trudei, a căutării permanente, a șlefuirii continue a operei), este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de mine, geniile cafenelelor ajung să poată îndrepta stilul unui scriitor, scoțând la iveală până și cele mai mărunte cusururi, fără a pricepe o iotă din ceea ce a vrut să spună sau din limbajul de care s-a folosit."92 Absolutizarea în negativ a criticii prin accentuarea diletantismului și a caracterului distructiv ("Eu sunt cea care am descăunat inteligența și învățătura din împărăția poeziei." spune la un moment dat zeița) este oarecum nedreaptă, având în subsidiar poate o mică răzbunare literară
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]