87 matches
-
527). Spre deosebire de cazul pictorilor suprarealiști din urmă, la care „proteza e umană sau naturală”, la Urmuz „niciodată nu se pornește dinspre automat spre uman, ci invers”. În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români în interiorul unor curente precum abstracționismul, Dadaismul, Suprarealismul, literatura absurdului, lettrismul ș.a.m.d. (de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai diferitelor „isme” europene, Gellu Naum va fi valorizat, după 1990, ca „ultim suprarealist” - așa cum Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
medii: radio, TV, reproduceri în serii mari, înregistrări, reviste și cărți ieftine vândute în marile magazine...”<footnote Idem., p. 248 footnote>. Să analizăm foarte pe scurt evoluția artei în perioada postindustrializării când arta a cunoscut noi direcții de manifestere. Apariția abstracționismului, ce a apărut ca un protest împotriva a ceva (ca de altfel multe alte stiluri sau concepte), în cazul de față împotriva naturalismului și al academismului și își propunea să îndepărteze din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mod de abordare al interpretării din perspectiva privitorului. Desigur că manifestări artistice abstracte (de ex. simbolic arhetipale) au mai fost semnalate în decursul istoriei artelor, însă niciodată nu a cunoscut o asemenea amploare. Pe de altă parte dezvoltare abuzivă a abstracționismului a dus la o scădere a calității produsului artistic, la o pierdere a tehnicii de execuție, la o banalizare și o degradare a ”produselor” de artă plastică facilitând apariția pe piața de artă a unor lucrări executate de amatori cu
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
par a fi realmente fotografii, arta rămâne ireparabil păgubită de tehnica de execuție clasică pe care se punea accent altădată, lucrările lor fiind executate cu utilaje sofisticate precum aerograful și retroproiectorul și de cele mai multe ori sunt doar degradante produse kitsch. Abstracționismul a declanșat degradarea tehnicii de execuție deoarece artistul nu mai este constrâns de redarea calitativă, ci poate expune publicului, ca fiind ”operă genială”, orice mâzgâleală aberantă și mizerabilă (și la propriu și la figurat). Totul ține de conceptul prezentat publicului
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
arhetipologie (1999) sunt deopotrivă studii serioase de comparatism și istorie a motivelor poetice, dar și reverii critice substanțiale. Proiectarea poematicului la Lucian Blaga într-un orizont cultural larg, situarea ludicului prezent în poezia lui N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, D. Țepeneag ș.a. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniștit și cu bună priză la meandrele subconștientului artistic. Debutul editorial B. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
une industrie culturelle, L'Harmattan, Paris, 2000, pagina 245. 26. M. DUCHAMP (1887-1960), pictor francez, promotor al avangardei în artele plastice. Conceptul său se centrează în jurul noțiunii de antiartă și are ca sursă experiențele futuriștilor în redarea mișcării și a abstracționismului. Demersul său, de factură dadaistă, propune reevaluarea condiției obiectului artistic și a spațiului în care acesta este amplasat, printr-un gest "ironic" la adresa ambiției de a conserva opera de artă. (în Prut C., Dicționar de artă modernă, Ed. Albatros, București
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic și intelectualist în cadrul aceleiași națiuni. Omul "superior" e dezastrul civilizației noastre. Elita oficială este anticivică și antiumană pentru că tratează omul, cunoașterea și societatea după o falsă superioritate de gândire promovată de abstracționismul filosofic și cultural modern unde oamenii devin "funcții", "numere", "operații deductibile" sau "elemente atacabile" printr-o regie a minții și printr-un joc intelectual între imaginar și real. Elita, în elitismul ei, are dreptul la... moarte în secolul XXI. Parreto
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
personalizat între cele două tipuri de reprezentări. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, diferența în limbaj, dincolo de orice conținut istoric, dincolo de concret, printr-o articulare a gândirii pe reprezentări originale, a devenit un regim pentru producerea cunoașterii și transformarea realității. Abstracționismul intelectual își are fundamentul în percepții concrete asupra realului care, ulteriror, sunt transpuse în concepte și în idei ce nu pot fi reprezentate sau sunt greu de reprezentat; idei non-vizibile, subtile, care nu comportă relații concrete sau "de sens", "de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pot fi reprezentate sau sunt greu de reprezentat; idei non-vizibile, subtile, care nu comportă relații concrete sau "de sens", "de semnificație" cu oamenii și cu lucrurile, cu ordinea desfășurării faptelor, evenimentelor și lucrurilor. Discursurile științifice moderne se înscriu în acest abstracționism intelectual care le produce. A fi original a devenit a vorbi original, a ține un discurs specific. Cu toate acestea, "originalul" intelectualilor moderni, fascinați de reprezentarea în sine, este mai mult incompatibil cu o cunoaștere de tip istoric, ale cărei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
privi, din acel moment avem o impenetrabilă distanță dintre ceea ce se spune și ceea ce se vede, dintre vizual și oral/scris. Începând cu secolul al XVII-lea, raporturile epistemice dintre a vedea și a spune s-au sofisticat. Convenționalismul și abstracționismul gândirii moderne se află în acest joc clar-obscur între vizual-reprezentare-spus. Limbajul ca diferență a așezat tot felul de convenții între ceea ce se spune și posibilitățile obiective ale exteriorului, ale relațiilor cu lucrurile. Reprezentările, cu toate că sunt parte de imaginar, vizează în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său. Într-o scrisoare din 14 decembrie 1887, el scrie: "Ca să fiu cinstit, niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin. Știți poate că eu nu sunt pentru abstract. Îmi place ca personajele să aibă o stare civilă completă, să le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]