156 matches
-
grație unei reveniri la vechiul registru mitologic, primejdios de echivoc. Cum se produce această alunecare, acest derapaj? Lacuna majoră a materialului de care dispune Chiril se află, după cum am spus, în biografia pământească a personajului. Predicatorul se vede obligat să abstractizeze, mai bine zis, să remitizeze figura adversarului eshatologic, apropiind‑o până la identificare de figura tradițională a îngerului răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Cel de‑al doilea impuls în procesul de „demonizare” cvasitotală a Anticristului își are originea într‑o altă lacună
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Frumusețea ființei. Frumusețea de caracter. Dorul nestins pentru ființele dragi (La prima oră a dimineții) care deja aparțin trecutului, conservă trăiri duioase, uneori, prin formulări specifice unei epistole, monolog adresat de dincolo de timp și de spațiu (Nostalgia CFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Până la capătul liniei). și cum viața încrustează în faldurile memoriei reflexe și treziri emoționale, revărsări de dor, regret și iubire, schițele Vai, Vărmanul tată! și Roșu-aprins devin poeme de un lirism nefardat, imnuri întru neuitare pentru părinți, pentru cele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ca acest fapt mai trebuie încă determinat. Totuși, pentru că cititorul a fost pus în situația de a nu putea pune întrebări, implicarea se manifestă prin aceea că răspunsul vine din altă direcție. Vestea asasinării lui Lincoln a fost distilată și abstractizată pentru a putea fi prezentată ca un fapt incontestabil care nu are cum să fie subiect de dispută, altfel decât întrebarea pe care cititorul a fost direcționat să o pună - Este Lincoln în viață sau nu? În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
teoriei configuraționiste - gestaliste, creativitatea este considerată o acțiune care conduce la elaborarea completă a unei idei, cunoștințe noi. Noul se produce, în acest caz, deodată, fiind produsul imaginației, nu al rațiunii logice (Wertheimer, Arnhein, Mooney). Arnhein descria indivizii creativi astfel: abstractizează, cumpănesc, organizează forme și structuri pe care le amplifică datorită caracterului dinamic al personalității lor. Teoria existențialistă (May, Schachtel) deosebește pseudocreativitatea de adevărata creativitate. Rolo Maz crede că factorul esențial în creativitate nu este efortul conștient ci „gradul de adâncire
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
care dă forță noțiunii de literatură" (Cusset: 1999, 271). Este pusă astfel în lumină dimensiunea transpersonală a intertextului. Sensul și structura operei literare nu pot fi sesizate decât prin raportare la arhetipuri consideră Laurent Jenny (Poétique: 1976, 257) ele însele abstractizate de lungile serii de texte cărora le sunt, într-un fel, invarianți. Aceste arhetipuri disimulează coduri necesare utilizării limbajului secundar care este literatura. Ca modalitate de raportare la modelele arhetipice, opera literară poate opta pentru realizare, transformare sau transgresiune. În afara
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la antropomorfism prin care fenomenele dobândesc conștiință și comunică într-un mod mistic cu omul. Max Müller34 numește mitul o boală a limbajul întrucât logosul nu mai e rațional, oscilând mereu între adevăr și aparență. Mitul ca metodă de înțelegere abstractizează particularul construind arhetipuri universale caracteristice unei societăți, construind deci mitologia. Dar mitul ca spirit activ al omului este caracteristic interiorității ființei fiind universal și necesar gândirii. El este gândit ca metaforă a potențialității spirituale omului prin intermediul căreia simbolurile iau naștere
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să considerăm ceea ce se opune seriosului, pentru că o astfel de opoziție rămâne ireductibilă ca însăși noțiunea de joc. Realul este exprimat prin joc în alte modalități, este un joc al realului, o oglindă retrovizoare a evaluării vieții. Prin joc se abstractizează ceea ce există în realitate oferindu-se, astfel, simbolicul și semnificația. Scena devine locul unde jocul ia loc. Astfel, termenul de joc funcționează pe baza aumitor legi pe baza cărora se construiesc regulile de joc. Omul este jucăuș în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
arta sculpturii la un alt nivel datorită utilizării texturilor antitetice și a jocurilor de lumini, care, cu ajutorul cubismului, au dus la înțelegerea artei ca fiind autonomă cu interioritate reală proprie. 5.4. Fotografia și cinematografia Imaginația are capacitatea de a abstractiza o suprafață în timp și spațiu și de a o proiecta înapoi în timp și spațiu. Această suprafață este înțeleasă ca imagine ce semnifică ceva ireal într-un spațiu real. Prin imaginație ajungem la suprafața bidimensională - fenomen artistic - fiind însușită
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nouă structură să-i spunem secundară este "mereu prezentă și activă" în noi, "fără a fi totuși conștientizată": ea "ne orientează stările și reprezentările aflate în conștiință", ne face "să ne percepem impresiile" și "să ne reglăm afectele". Atunci putem abstractiza "contextul trăirilor" sub forma conceptului de "psihic", ridicat la rangul de "subiect logic al judecăților și discuțiilor teoretice" din științele spiritului.71 Abia acum devine limpede de ce Dilthey susține că viața psihică este structurată teleologic (vezi II, 2Ba și III
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cu alte cuvinte, diferența o face tocmai caracterul ei structural, propriu viziunii holiste diltheyene. Iar dacă potrivit unei afirmații a lui Dilthey raporturile de tipul celor de mai sus "au loc în gândire"77 (ca o a doua instanță, care abstractizează datele experienței), aceasta nu înseamnă nicidecum că Virgil Drăghici are dreptate atunci când susține că ele "nu-și au fundamentul în realitate"78. Dimpotrivă, tocmai pentru că pornesc de la experiență și de la corelațiile trăirii, aceste raporturi au un suport real. De altminteri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
intelectuală apropiindu-se de maturitate, el începe să participe la discuții. Treptat, el poate continua acasă controversa începută în clasă, devenind capabil să interiorizeze o convorbire, apoi să-și imagineze o discuție în contradictoriu. Este momentul când el poate să abstractizeze și să generalizeze în mod eficient. Gândirea abstractă se desfășoară de obicei sub această formă de controversă imaginată, sprijinită, din când în când, de evocarea unor fapte sau fenomene concrete. Ilustrul savant H. Helmholtz povestea studenților săi că, după ce găsea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un coleg al său pentru modul foarte exact în care a știut să redea un text științific, o lege, un principiu al fizicii etc., în timp ce acesta se simte nemulțumit în forul său interior pentru faptul că, în realitate, nu a abstractizat în suficientă măsură textul sau legea respectivă sau nu a sesizat decât foarte puțin din variatele posibilități aplicative ale legii sau principiului în cauză. În sfârșit, sunt și situații în care un insucces școlar parțial nu este considerat ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ani stadiul concret operațional, în care copilul înțelege și folosește operațiile logice în rezolvarea de probleme. În această perioadă copilul își definește noțiunea de "număr", "clasificare" și "conservare". 4) de la 12 ani stadiul operațiilor formale, în care copilul începe să abstractizeze și să gândească de la real la concret, de la ceea ce este posibil la ipotetic. Abia între 3 și 11 ani, copiii încep să perceapă și să ânțeleagă punctele de vedere ale altor persoane, și, în acest interval de timp, capătă abilitatea
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș fi putut să rămân fiul domnilor mei, voievozi / Între Iza și Mara, lângă tatăl și mama, frumoși și cărunți.” Privire liberă (1980) aduce un plus considerabil de insurgență; textul se abstractizează, meditează asupra captivității, a compromisului politic devastator de conștiințe: „Desigur, noi putem fi înlocuiți / Cineva ne acuză acum de înaltă trădare / În fața copiilor / Pentru că am făcut compromisuri și am ridicat din umeri, / Cu un aer tragic de vagabonzi eterni. Sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
cu universul sau este acel paradis pierdut și un ideal imposibil de atins, este definit prin atribute generale care conduc implicit spre anumite tipuri de reprezentări. Astfel, capacitatea omului de a identifica și gândi prin intermediul unor atribute generale, de a abstractiza pe trepte ierarhice obiectele și fenomenele care-l înconjoară nu rămâne în afara unui proces reprezentațional, structurat și cu ajutorul imaginației. În afara acestei relații, cum s-ar putea explica diferitele concepții filosofice despre dreptate, fericire, libertate, putere politică, bine sau adevăr? Cum
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lirica angajată și un suprarealism îmblânzit, dar care nu mai păstrează nimic din spiritul originar. În Corp comun (1968) multe poeme au rimă, adesea pereche, expresia continuă să rămână ori simplificată, în maniera unui joc lingvistic nu prea îndrăzneț, ori abstractizată într-un mod pur formal, departe de adevărata viziune suprarealistă: „Regele vorbea în sala tronului./ Șambelanul își încerca norocul./ Sub tron o virgulă elegantă/ roșie ca focul./ Pe când regele rostea ultimele silabe/ regina umbla prin palat/ în patru labe/ izbind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
un Împuțit de profesor de filozofie politică, În cel mai Înalt strat al Parisului, printre șeicii petrolului la „Crillon”, sau printre magnații de la „Ritz” sau play‑boys de la „Hôtel Meurice”. Cum conversația noastră lâncezea În căldura soarelui, Ravelstein s‑a abstractizat un timp sau s‑a lăsat toropit; sprâncenele emisferice Îi erau Înălțate. Buzele, pregătite să spună multe, n‑au mai spus nimic pentru moment. Simțeai că, uitându‑te la capul lui pleșuv, căutai pe el urma degetului creatorului. Momentan, Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
faptul că un regim bazat pe libertăți cere continuu, din partea fiecăruia, pentru a-și împlini aspirațiile, inițiativă, concentrare, efort, competență competitivă. Educația trebuie restabilită în învățământ, după ce ea însăși a fost trecută în forme moderne. Formarea capacităților - capacitatea de a abstractiza, capacitatea de a aborda complet o problemă, capacitatea de a formula idei și de a testa soluții, capacitatea de a lucra cooperativ în grupuri, capacitatea de a comunica argumentativ - devine parte a misiunilor educației. Educația poate face acum convingător adevărul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și mizând mai mult pe sugestia unei emoții, în Țara dispărută (2003) se revine la eteroclitul formulei optzeciste, în poeme lungi, pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea pestriță a lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
natură. Elevii știu din clasele anterioare despre "nume". Degajați, despovărați de monotonie și răceală, elevii descoperă entuziasmați atâtea "nume" pe care le spun sau le notează. Citind aceste cuvinte în clasă, copiii realizează diferența dintre realitatea directă și cea lingvistică, abstractizând, sintetizând și generalizând mai usor noțiunea de substantiv. ÎI. STRATEGII DIDACTICE DE TIP ALGORITMIZAT " Particularitatea acestor strategii constă în asigurarea unei succesiuni rigide de operații între activitatea de predare și cea de învățare"<footnote I. Nicola, Pedagogia, p. 322 footnote
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
semnificație univocă. Multiplicitatea sensurilor este ilustrată și de diversitatea definițiilor, care se axează pe unul sau mai multe dintre următoarele elemente: - Capacitate de adaptare la situații noi; - Instrument al reușitei, al cunoașterii; - Capacitatea de a dobândi alte capacități; - Instrument al abstractiză rii, al combinării, al sintezei; - „aptitudine generală care contribuie la formarea capacităților șa la adaptarea cognitivă a individului la situații noi” (apud. Cosmovici, A. , Iacob, L., 1999ă Sistemul psihologic elaborat de J. Piaget constituie miezul teoretic al fundamentării conceptului de
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
dezvoltării acestuia. V. DOBÂNDIREA CAPACITĂȚILOR V.1. Definiția capacității Capacitatea este putința, aptitudinea de a face ceva și este o activitate ce poate fi exersată. A identifica, a compara, a memora, a analiza, a sintetiza, a clasifica, a ierarhiza, a abstractiza, a observa; toate acestea reprezintă capacități. Termenii „aptitudine” și „abilitate” sunt termeni apropiați aceluia de „capacitate”. Plilipe Meirieu dă o definiție interesantă a capacității, pentru că pune În evidență complementaritatea dintre capacitate și conținut: ”[...] activitate intelectuală stabilă și reproductibilă În diverse
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
de păsărele, sticleți, lilieci, pitici pe creier etc.) sau prin lipsă (a unei doage, de exemplu). Contaminarea celor două structuri e derutantă: "Nu-mi plac oamenii care au păsărele lipsă în mansardă chiar dacă sunt deștepți" (ankootza.wordpress.com). Eufemismul se abstractizează și mai mult atunci cînd mansarda e asociată, pur și simplu, cu problemele, în structurile cele mai banale - a avea probleme la mansardă sau cu mansarda: "Copilul săracul nu are nici o vină că părinții au probleme (păsărele) la mansardă" (treiursuleti
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
în parte, acei copii ținuți, cu sacrificii deasupra apelor. Ar fi cazul să ne purtăm ca atare. Ceea ce a urmat a fost (și mai este încă) un imaginar al potopului. Poezia lui Nichita Stănescu s-a întunecat și s-a abstractizat, s-a umplut de strigăte de ajutor, de senzația de sufocare și înec. Cuplul mitic s-a desfăcut, iubita apărea ca un vapor îndepărtat sau ca o catedrală din alt oraș (ce se tot spune în ultima vreme, că ar
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
un fel de revoltă pașnică la eroziunile omenești, dar și împotriva celor provocate de celălalt tâlhar, mai subtil și mai de temut, timpul. E o operă care s-a copt, s-a esențializat, clasicizând, surprinzător, o formulă care dorea să abstractizeze înlăuntrul modernității, ca un construct dematerializat și adus la întâlnirea cu ideea. Cele două cicluri, Memoria și Reconstrucția Absidei, merg exact pe traseul acesta, al proiectării unei amintiri de dincolo de veacuri și adusă în realitatea plastică fără efort, cu de la
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]