220 matches
-
își pune amprenta asupra oricărui obiect în componență căruia se află, inclusiv asupra formelor care se află în minte. Din acest motiv, doi subiecți cunoscători diferiți vor recepta în mod diferit speciile sensibile ale obiectului extern și, în consecință, vor abstrage specii inteligibile diferite, dar care, foarte important, vor avea același conținut, vor fi despre același obiect. Voi lua un exemplu mai la îndemână. Să presupunem că mințile a doi subiecți cunoscători sunt asemenea unor foi de hârtie. Pe una din
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unul de tranziție. Înțelegerea târzie a conceptului este prezentă în scrieri precum Summa contra Gentiles (I, 53; IV, 11), Summa theologiae, De potentia, Peryermeneias, Super Ioannis. În perioada 1260a1273, Toma din Aquino definește formarea conceptului în trei etape: intelectul agent abstrage din imagini speciile inteligibile; speciile inteligibile informează intelectul posibil, care este astfel actualizat; intelectul posibil, odată actualizat, produce conceptul, care este ceea ce este cunoscut și cel în care este cunoscut obiectul extramental, dat fiind modul acestuia de a fi intențional
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și naturalist al secolului următor confirmă această evoluție, personajul primind un statut și o identitate tot mai complexă, în permanență evoluție. Balzac a individualizat tipul 75 și a tipizat individul, cum declara în prefață la La Comédie humaine. "Naturaliștii nu abstrag însă din lumea reală ori naturală anumite tipuri ce ar izbuti să atingă cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele sale sumbre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
său american, lucrarea nu înfățișează o scenă de război, ci o figură mutilată, elongată, ce se întinde peste craca unui copac putrezit. Pare să fie o femeie, dar capul care zace inert pe pământ este cel al lui Dalí însuși, abstras dintr-o formațiune stâncoasă antropomorfică de la Cap de Creus, din Catalonia. Păianjenul din titlu, alături de o armată de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la o legendă franceză care spune că, dacă vezi păianjen la
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un tunel ce părea fără sfârșit, o noapte continuă, i-a năruit fie și intermitent ființa: „Ochii îmi sunt închiși. Sub pleoape - numai întuneric. Nu îmi mai simt brațele. Nu îmi mai simt picioarele. Mă dizolv...” Îndârjirea de a se abstrage din realul concentraționar, ingeniozitatea de a se separa de el n-o ajută pe deținută să scape totuși de agresivitatea mizeriilor în avalanșă, dozate când savant, progresiv, când grosolan, brutal de torționari. Paginile cărții se precipită, se contorsionează, se zbat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
la Eminescu primează proprietarea noțiunii în raport cu proprietatea termenilor, căreia îi este preferat, ca instrument explicativ, aspectul plastic al imaginii. În mod paradoxal, el mizează pe conotație și câștigă denotație. (H) Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
etimologia ei: augeo, a augmenta, a face să crească plecând de la fundamente. Astfel, Hannah Arendt, reflectând asupra acestei auctoritas, amintește că ea este legată de aceste fundații. Adevărată piatră unghiulară asigurând soliditatea construcției de ansamblu 100. Există "criză" atunci când ne abstragem din substratul original. Este ceea ce face puterea uitând ceea ce o fondează: cultura primară în diversitatea ei. Big Brother i-a uitat pe "frații mai mari" care puteau asigura o organizare și permite, astfel, o coincidență a contrariilor. Reîntoarcerea dorinței inițiatice
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în măsura în care intervenția omului și a valorilor sale este de regăsit pe tot parcursul demersului discursiv și, deși abstracția științifică pare dușmanul inconturnabil al valorilor interiorității, modul în care ea este practicată (principiul de selecție care-i stă la bază a abstrage înseamnă a separa un grup de elemente dintr-un întreg) se lasă determinat de specificul fiecărui cercetător. Mai mult, el se lasă determinat de obiceiurile și dispozițiile științifice ale acestuia, de profilul școlii la care a aderat (care reflectă propriile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Dilthey revine și nuanțează termenii discuției, într-o manieră care-i este caracteristică. De astă dată face distincția între conceptul de "psihic" și cel de "fizic", relevând însă că acestea pot fi utilizate "numai atunci când rămânem conștienți că ele sunt abstrase din faptul <<om>> și că nu desemnează realități depline, ci sunt doar abstracții legitim formate"68, precizare care reia din Einleitung... ideea citată deja despre "geneza" conceptelor în "experiența de sine a individului" (vezi III, 1C). Autorul vorbește acum despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a se adapta”); f) utilizarea modelelor („a folosi modele”); g) rezolvarea problemelor („a găsi soluții la probleme”); h) creativitate („a inventa, a imagina, a crea”); i) evaluare („a judeca, a evalua”); j) gândire selectivă („a alege”); k) gândire abstractă („a abstrage”); l) gândire explicativă („a explica deductiv și analogic”); m) demonstrare („a demonstra”); n) previziune („a deduce și a prevedea”); o) învățare eficientă („a înlocui ignoranța prin cunoaștere”); p) acțiune eficientă („a acționa rațional”); q) decizie („a decide”); r) competență proiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o confuzie a cauzelor și un amestec al cauzelor și efectelor. A include configurația de putere și omogenitatea sau eterogenitatea statelor într-o definiție unic) a structurii, înseamn) a combina elemente situate la niveluri de abstractizare diferite. Configurația de putere” abstrage din toate caracteristicile statelor, cu excepția capabilit)ților lor. Includerea omogenit)ții și eterogenit)ții statelor printre elementele structurale confer) mai mult) consistent) definiției, sc)zând astfel nivelul abstractiz)rii. Ea ne determin) s) ne punem întreb)ri nu numai asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
atât schimb)rile, cât și continuit)țile care apar într-un sistem. Mai mult, ea poate face aceasta evitând proliferarea variabilelor și multiplicarea categoriilor. Din capitolul 1, am reținut cum sunt construite teoriile. Pentru a construi o teorie trebuie s) abstragem din realitate, adic) s) l)s)m de-o parte majoritatea lucrurilor pe care le vedem și experiment)m. Cei care au studiat politică internațional) au încercat s) se apropie mai mult de realitatea practicii internaționale, și s) dezvolte conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
avantajelor comparative și competitive în arii regionale și în economia global.... Dar exist... și o alt... perspectiv... care îmbog...teste analiza strict economic...; m... refer la contextualizarea social... a procesului economic. Sociologii ar spune chiar c... este un non-sens s... abstragem economicul din social. Dar nu numai ei; și economiștii instituționaliști (evoluționiști) ar sprijini cu fervoare acest punct de vedere. Mergând mai departe, se poate susține c... imperativele foarte pragmatice aduc aspecte ce împletesc economicul cu socialul și cu politicul în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența unui fond spiritual etern-valabil („Pentru mine, Traian Demetrescu și Bacovia stau în aceeași zonă a rafturilor“ sau: „Un istoric se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale“). Aparent, autorul Lămpii lui Aladin descinde din G. Călinescu: „În concepția mea, poezia lui Philippide este aceea care a influențat poezia lui Hasdeu“ sau: „...prin Macedonski am reușit să-l înțeleg
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu lipsește casă - centru existențial. Peisajul se umanizează, pulsează, comunica o stare de spirit. Casele sau cramele solitare din podgorii și livezi poartă semnele vetustului și ale unei dezordini patriarhale. Formele cu generoase curburi dau impresia unei porniri din loc, abstrăgându-se gravitației, asemenea copacilor, gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare lentă, par îmbătrânite, dar nu părăsite. Cu geamuri mici, inegale, uși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dramaturg. Altfel, el devine regizorul piesei de mare succes, O noapte furtunoasă, punere în scenă care s-a dorit exemplară atât pentru viziunea scriitorului cerchist, cât și pentru asu- marea unei estetici în ce privește gruparea. În ciuda capa- cității de a se abstrage a cerchiștilor în „cercul” lor cultural, dute-vino-ul între Cluj și Sibiu și escapadele bucureștene își pun amprenta asupra lor într-un climat tulbure al tranziției de la societatea liberală, modernă la satrapia sovietică a statului în curs de a deveni unul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
abatem de la acest program sever pentru a dormi, pentru a da drumul la câini, pentru a delira și a fantasma în voie. Ar însemna să ne înșelăm, reducându-l pe bipedul himeric doar la inconstanta lui capacitate de a se abstrage din contingent. Pluralitatea lumilor, mozaicul credințelor fac parte integrantă din izbucnirea compactă a șuvoiului vieții, și fără de ele nu ne-ar mai rămâne decât să murim de plictiseală aici pe pământ. În felul lor, religiile întrețin animația în interiorul speciei și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o influență proustiană. Romanul nu mai este un bloc unitar, el conține mai multe romane, polițist, de aventură, de moravuri, autorul nemaisimțindu-se încorsetat de o singură formulă. „Bietul” Ioanide e spiritul constructiv, cu o nețărmurită sete de creație, „genial”, abstras din viața cotidiană, în același timp excentric până la histrionism. El trăiește în lumea superioară a creației, străin complet de ceea ce se întâmplă în jur, inclusiv de soarta celor doi copii ai săi, Tudorel, ajuns membru marcant al „mișcării”, și Pica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
directă, ce amintește de propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas singur, cât și a sufletului chinuit de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dori să aibă din câte are. Un alt corp, altă minte, altă fizionomie, alți ochi, să fie altul... numai să fie el. Ar voi să se poată preface în mii de chipuri, ca un cameleon... dar să rămâie tot el. Abstrăgând de la dorința acestei reamintiri, fiecare-și are dorința împlinită,... căci este indiferent, pentru cel ce nu voiește memoria identității, dacă-i el sau nu-i el rege. El este regele, dacă nu face numai această pretenție să fie tot el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o astfel de metafizica, foarte îndepărtată de aspirațiile sale imediate; pentru el, forma lumii reprezintă realitatea lumii, și doar pe această o are în vedere atunci cand abstrage, adică atunci cand ierarhizează elementele realității în funcție de scopurile în baza cărora acționează. La fel, atunci când separă accidentalul, sau accidentul că particularizare a acestuia, "un ce real care, în același timp, este determinat numai ca posibil, un real al carui alt ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
invariante sau probabile - între variabile (mărimi care pot lua diferite valori). Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri non-factuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică - de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de a căuta puterea). Teoria lui asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria. Lăstunii țâșnesc în aerul ud
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucrurile se petrec cam ca în familia de țărani români doar că sensul evenimentelor este exact invers ("E vorba deci de un proces invers decît cel din Moromeții și dinamismul țăranului chinez este cu totul altceva decît țăranul de la Dunăre, abstras din Istorie..." Cronicarul profită de ocazie ca să-i reamintească eseistului că nu doar una (romanul Blocada al lui Pavel Chihaia) dintre cele trei cărți "acceptate de cenzura comunistă" (care nu exista ca instituție în 1948!) a fost retrasă din librării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]