1,361 matches
-
experiențele literaturii latino-americane viziunea irațională și fantastică despre realitate, ceea ce se numește la Dostoievski realism în sens cel mai înalt al cuvîntului, iar la Borges și alți scriitori americani, realismo magico (realismul magic) și real maravillozo (realitatea miraculoasă), generînd adesea absurdul și paradoxul". Ca exemple de consonanță cu Dostoievski sînt aduse în discuție Jocul de-a clasici de A. J. Cortazár, cu elementele sale adesea ironice, de natură metafizică existențială, și Tunelul de E. Sábato, cu al său erou argentinian al
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
chiar a unei evidențe și a unei realități a absurdului, până la ajungerea chiar la culmea acestuia!... Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde și oricum, ne-am obișnuit deja, astfel încât de ce nu ne-am putea acomoda și cu absurdul ca fiind o normă și o componență firească și chiar indispensabilă vieții noastre, ajungând să zicem „răului bine și binelui rău”, căci și această problemă (a eliminării orei de religie) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost răsturnate
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
de D. D Pătrășcanu, un admirator înfocat al lui Mark Twain. De altfel, Eugen Lovinescu, în ”Istoria literaturii române contemporane”, intuiește această trăsătură a operei umoristului moldovean:”Literatura lui D. D. Pătrășcanu nu e satirică, ci umoristică; principiul ei e absurdul. Cele mai multe din schițele lui aparțin filmului american, cu umorul scos din acumularea unei lungi serii de absurdități...”. G. Călinescu, la rândul său, amintește că unul dintre personajele lui D.D. Pătrășcanu, Jean Renaud, imită comportamentul unui personaj dintr-o schiță a
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
candorii, acolo unde domnește libertatea absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp cu absurdul. M-am împăcat cu gândul de a rămâne toată viața un avocat al sărmanilor, al ideilor care nu pot - sau nu sunt lăsate - să urce pe scenă. Se poate trăi la fel de bine - mai bine, chiar - și la galerie. Și cu
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiționalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanță spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozități asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prințesa Logica și Hamlet, "infelicele prinț al Danemarcei" nu se încheagă, deși el o salvează de la înec prin "tracțiuni", silind-o "să deșerte conținutul acvatic și ventrilocvent în craniul sărmanului Yorick, scos în momentul oportun de sub
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
țesutul, tot mai multe gânduri mă răscolesc, simt sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni cu ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe ușă, că vei veni așa precum întâmplarea, că mă vei
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
o dovadă eclatantă în acest sens. În el s-au împletit și s-au potențat reciproc factori reali, ideali, ireali. Palpabilul a ajuns fantastic, fantezist, fantasmagoric. O evidență, timpuriu deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț Un oraș feeric, clădit pe mlaștini, înconjurat de ape, dușmănit de vânt, ploaie și zăpadă; și dușmănit de istorie. Un oraș care te atrage și te înspăimântă, de care s-au îndrăgostit atâția scriitori și, totodată, l-au
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el se numește Ruinele toamnei, deși seamănă, totuși, cu o
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor de transport în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate față de orar) nu are aici ca egal de ilogism decît absurdul comportamentului pedagogului: deși scopul său este de a-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
un narator, chiar tatăl, care îi vorbește fetiței lui de 33 de luni, Josette. Ca în poeme, și aici, copilului îi sînt refuzate mincinoasele locuri comune despre viață și fanteziile roz. De data aceasta, poveștile o familiarizează pe Josette cu absurdul lumii și cu problemele limbajului. S-ar zice că tatăl pune cuvintele sub semnul lui Hermogenes, interlocutorul lui Socrate din Cratylos, și o convinge ( foarte ușor) pe fiica lui că "numele pe care-l dă cineva unui lucru acela este
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție a Întâlnirii din Pământuri, însă datând din aceeași perioadă, avem imaginea unei vieți
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i pot face cadou un scaun cu rotile rabatabil, căutasem, ba chiar descoperisem unul la "Mica publicitate", dar prețul era enorm pentru posibilitățile mele de atunci. Mă mulțumisem, răzbunător, să rețin absurdul formal al anunțului: "Vând cărucior invalid în perfectă stare". Dar cel mai promițător lucru pe care îl făcusem sau eram pe cale să-l fac a fost aranjamentul secret perfectat cu terapeutul-acupunctor ce ar fi urmat să vină peste două zile
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
X. Uranus a fost prieten și cu E. Ionescu, dar acesta și l-a amintit în Franța doar pe Urmuz. Texte dialogate ca Ascensorul. Dramă filosofică într-un act și Cum se face o casă (Arhitectură) pot fi apropiate, prin absurdul (nonsensul) replicilor ori cel fabulistic, de teatrul ionescian din prima fază, aceea a explorării limbajului. Iată și anecdotica din Englezește fără profesor (Cântăreața cheală): "și îmi veți îngădui, spre a ilustra, pentru uzul acelora ce profesează alte convingeri, rostul tehnic
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
fraze spontane, scrise de Eliade în Jurnal, la câteva minute după aflarea despre moartea lui Mihai: " Aflu acum, noaptea, de la Radio România că Mihail Sebastian a murit ieri, la 2,30, în urma unui accident de circulație. Vestea mă emoționează prin absurdul ei. Mihai a trăit, fără îndoială, o viață de câine în acești ultimi cinci ani. A scăpat de masacrele rebeliunii din ianuarie 1941, de lagărele antonesciene, de bombardamentele americane, de tot ce a urmat după lovitura de stat din 23
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
dușuri ocupate în cea mai mare parte de cei dinaintea lor. Tălpile goale se chirceau pe cimentul rece ca gheața, alunecând pe luciul făcut de săpunul câtorva generații de nespălați... (pag. 91). Gheorghe Andrei Neagu insistă stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori resemnată în mecanisme prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee, încetați!” LingurIle se opreau în văzduh, muștele se plimbau indolente
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că acest absurd e diferit de structura minții sale obsedată de modele, de
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
din zorii modernității, este aceea în care se imaginează o societate a binelui, dreptății, moralității și fericirii. În contrapondere, există utopii care ne demonstrează cât de urâtă poate fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
tine spre a-mi redescoperi ființă pierdută. 1032. Nebunia este surâsul unicului adevăr ce poate exista în această lume. 1033. Nu obosi Cuvântul Lui Dumnezeu cu întrebări despre El și creație fiindcă oricum nu-ți va răspunde. 1034. Alunga depresia, absurdul și deșertăciunea din lume și vezi ce rămâne în locul lor? Nimic! 1035. Ar mai exista pietre prețioase de nu ar fi iubirea? 1036. Nu există valoare fără adevăr. 1037. Care adevăr poate sta la masa acestei lumi, cel al vieții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trăiesc prin tine? 1077. Ce-i poate lipsi Lui Dumnezeu dar nouă? Poate de aceea avem atât de mare nevoie de El fiindcă nu-I lipsește nimic. 1078. Orice părăsire este o regasire tardivă a unui altceva. 1079. Ziua este absurdul nopții iar noaptea somnul unde își visează ziua viața. 1080. Împlinirea este o fărâma din ceea ce ar trebui să devină un adevăr. 1081. Fără muncă întregul vis al vieții s-ar nărui sub cupola grea a realității. 1082. Odihnă este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi. 1095. Mânia este o notă dezacordata a gândului. 1096. Jocul este cauza pentru care viața este așa cum este fiindcă se joacă cu noi de la început și până la capăt. 1097
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]