213 matches
-
unde este factotum, spre mirarea îndurerată a prietenului, un alt singuratic original ca și el, împlinit însă grație ajutorului material dat de familia lui de intelectuali. Într-un fel, protagonistul nostru-narator este un învins, dar nu face parte din familia abulicilor lui Italo Svevo sau Federico Tozzi și nici din aceea a dilematicilor pirandellieni; pînă la un punct, nici din familia celor din literatura romantică sau naturalistă, care înfruntă eroic potrivnicia vremurilor sau a celorlalți. Gaspare pierde pe plan social (în
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
ei. Acuzată a fi ținut partea lui Barbu Știrbey, împotriva lui Carol (și a fi determinat, astfel, renunțarea acestuia), regina se apără evocând în permanență eforturile făcute pentru a-l aduce pe prinț pe calea cea bună și comportamentul ostil, abulic și aberant, al lui Carol. Totuși, prezența cvasi-cotidiană a lui Barbu Știrbey în jurnalul reginei lasă să planeze o umbră de îndoială. Concomitent, criza politică se adâncește prin îmbolnăvirea lui Ion I.C. Brătianu și a Regelui Ferdinand, care vor și
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
majore, tocmai pentru că plutește în aburii unei suferințe pe care a purtat-o ca povară întreaga ei viață, și prin urmare nu știe cu adevărat cum ar arăta o existență fără durere. Deși nu o realizează, eroina romanului este o abulică într-un univers al nefericirii voluptoase. O dovedesc mai clar decît orice altceva visele care o bîntuie, dictîndu-i tristețile și ajutînd-o să-și înțeleagă spaimele și nefericirea. Tot visele acestea sînt probabil dovada cea mai solidă a virtuozității de romancieră
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
și maniacală. Vezi proza lui Anton Holban, ca variantă autoscopică blocând propria existență sub lentila insistentă și sâcâitoare a analizei, dar și, parțial, Fetița lui Mihai Zamfir. Personajul unui Radu Petrescu se autodemolează susceptiv, dar cu o patimă mai domolită, abulică, plutitoare, ca la Ion Vinea sau Gib Mihăescu. O variantă ar fi susceptiv-conceptivii. Vezi, la Ana Blandiana, multipla punere în abis sub bănuiala existenței unei ficțiuni cosmice, a unui „complot universal”. Se trimite la structura labirintică a lumii, dar și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
prisma lor, gusturile deocheate ale lui Djuvara se dovedesc cumva recidivante. Mă refer la două încercări precedente, consemnate retrospectiv cu umor în Amintiri din pribegie, de a ataca, după toate regulile casei, proza de ficțiune. Cea dintâi, datând din perioada abulică a acomodării cu lumea africană, era, i-am spune astăzi, un fantasy ușor licențios: "Dovadă a dezorientării și deprimării în care mă aflasem în primele luni ale șederii mele acolo: m-am apucat să scriu o scurtă poveste năstrușnică, delirantă
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
de breaslă: "Exact cum apare și sediul ei din Calea Victoriei: kafkiană. Tainică, labirintică și absurdă. Nimic nu este mai fascinant ca atmosfera de acolo: uși masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în așteptarea tătarilor sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
Alcătuit din iritare și veșnică disperare, era pururea nefericit. "Disperarea - credea - îmi vine aproape exclusiv de la abulia mea, aflată în contradicție cu o exigență morală ascunsă în mine și care dăinuie acolo în ciuda convingerilor mele atît de apropiat de universul abulicilor. Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre profunde". Astfel încît, adaugă imediat: "Eu îmi trec
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
ci poezia. Soția, mai tînără cu 14 ani decît marele poet, a luat, de la început, comanda cuplului, protejîndu-l și apărîndu-l pe Bacovia, rezolvîndu-i, prin stăruința ei ambițioasă, toate cîte se cereau soluționate într-o căsnicie în care soțul era un abulic cam dezaxat și băutor de nădejde. Au conceput și un băiat, pe Gabriel. Și cine vedea mama și fiul, cum erau și cum se comportau, realizau, instantaneu, drama lui Bacovia. Dar ea, Agatha, arivistă și bătăios răzbătătoare, și-a transformat
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
contabile, n-ar fi descoperit, în șforile trase de Istrăteanu, un viciu de forma (ce putea fi interpretat și ca fiind de fond) și luat la liziera de interes a justiției. Cum necum, aproape fără știrea patronului, cam zăbăuc și abulic, mulțumit foarte că, din toată averea să sfeterisita, moară mai producea venit, contabilul îl dă în judecată pe Istrăteanu care, într-o bună zi, cînd își lua acasă prînzul, e arestat, fără a fi prevenit dinainte, adus în arestul Prefecturii
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
spre ieșirea din mînăstire. Pleacă... viața este un dar... cu o cheie imensă, François de Banes Gardonne deschide poarta bisericii. Ne face semn să intrăm. Încremenesc. Arcurile gotice, liniștea, frigul, neliniștile din mine. În fața mea, în locul altarului dărîmat de un abulic locuitor al cetății, undeva prin secolul al optsprezecelea, se pare, fortul Saint-André. Luminat. Și copacii înverziți dansînd în ritmul sălbatic impus de mistral. Sub ochii noștrii înmărmuriți. Și cerul înstelat cercetat de privirea mea uimită. Peretele dărîmat, biserica deschisă spre
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
dacă nu vom înțelege că studentul trebuie să studieze, iar profesorul să fie profesor, și nu ciubucar, degeaba mai vrem în Europa. Ar fi mai bine să rămânem aici, la porțile Orientului, unde gugumani perplecși, plagiatori vicioși, imbecili patentați, ageamii abulici, rechini de bazar și știuci ale fițuicii nu-și află odihna până nu semnează „prof. dr.”, sau, dacă sunt ceva mai isteți, „conf. dr.”.
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
cuvinte pline de emfază, spre a-și ironiza cu pudoare față de el însuși tristețea -, măcar tu ai încercat ceea ce eu n-am avut niciodată puterea să fac, ceea ce în cazul meu n-a trecut în veci de stadiul de proiect abulic, tu care te-ai străduit să obții acel ceva la care ajunge negrul acela îndurerat prin bluesurile lui, în sordida cămăruță dintr-un oraș murdar și apocaliptic; cât de bine te înțeleg ca să doresc să te văd îngropat, odihnindu-te
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
prăfuită a unchiului rabin o însoțea bombănind și vorbind cu o lume la care avea acces doar el. N-am știut niciodată cum arăta acel unchi, dar mi-l închipui așa cum era Leon când l-am văzut prima oară: deșirat, abulic, hipnotizat de-o lumină stranie ce se prelingea dintr-un univers numai al lui, umblând ușor împleticit în cizmele de cow-boy descins din romanele lui Cormac McCarthy. S-ar putea să mă înșel, și din toate acestea să nu fie
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
1 august, ora 19:00, interpretată de actorii Daniel Hâra, Andrei Seușan, Eduard Cîrlan, umorul și bună dispoziție îi va destinde pe spectatorii dornici să petreacă timp de 1 oră, alături de renumitele personaje Lache, Tache și Mache. Într-o lume abulica și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel ca și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și în același timp, vechi de când lumea. Ironia lui Caragiale despre societatea în care trăim creionează personaje comice care depășesc limită
Căldură? MARE?, la Teatrul Unteatru. Vezi programul lunii august by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77602_a_78927]
-
autorului, întîlnim primele două elemente, adică comentarii cu pretext livresc și scurte încondeieri cu efect portretistic. Dar, dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă de răbufniri entuziaste, un vacilant recăpătîndu-și siguranța în chip sporadic și numai pentru puțin
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
părinți abandonați, la deșuchelile unor indivizi aflați într-o perpetuă vacanță a bunului simț, a moralei și a minimului respect pentru ființa umană. Întrebați de ce promovează astfel de politici editoriale, responsabilii de la televiziuni fie ridică din umeri, fie dau vina, abulic, pe "nemiloasa concurență". E cât se poate de normal să vezi adolescenți cu tuleiele abia mijite să pună mîna pe cuțit, pe bâta de baseball sau chiar pe pistol, pentru că asta văd la absolut orice oră pe toate canalele de
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
periodic pe pervazul ferestrei sale de la erajul cinci cu gândul - niciodată transformat în faptă - de a-și pune capăt zilelor printr-o ,artistică" aruncare în gol. Recunoaștem imediat profilul psihologic, moral și comportamental al protagonistului din primul roman: un personaj abulic și ridicol, trăindu-și aiurea viața, ghidat parcă numai de dorința de a se da în spectacol. Latura aceasta inferior-spectaculară, de show ieftin, de circ întristător, este exploatată masiv în romanul de față, structurat (cum bine observă prefațatorul) ca o
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
primele rânduri de altfel, se instituie în filigranul romanului un aer de tragedie difuză. Rădăcinile acesteia sunt genealogice, avându-l în prim plan pe bunicul protagonistei, Savu. Acesta ajunge, dintr-un foarte promițător portar de fotbal, multiplu recidivist. Apoi alcoolic abulic și așa mai departe. Nici singura lui fiică, Mariana, n-are, din punctul acesta de vedere, o soartă mai acătării. Deși înzestrată pentru canto, sfârșește într-un ansamblu folcloric, de unde cade direct în brațele unui fante costumat popular, Remus Delea
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar o carte de o valoare discutabilă, situată programatic sub "steaua Eminescu" - o contraperformanță larg răspândită în spațiul mioritic!; tineret școlarizat sau actori abulici cu privire halucinată și respirație duhnind a alcool îngroașă rândurile recitatorilor de ocazie prezenți la mai toate spectacolele de tămâiere a Geniului nostru tutelar." Puțini intelectuali din Basarabia - îi avem în vedere pe cei care își fac cunoscute opiniile prin intermediul
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
Emil îl primește de la prietenul pe umărul căruia obișnuiește să plângă. Din câte ne lasă autorul să înțelegem, cei doi sunt cumva complementari. Plecat în Spania cu părinții, George își continuă studiile acolo fără prea multă tragere de inimă. E abulic și complet dezinteresat de pasiunile livrești ale lui Emil. Îi ironizează efuziunile cenacliste și melancoliile de poète maudit. Dintre ei doi, el e George e „realistul”, „dezabuzatul”, „cinicul”. Detașarea lui e sinceră și n-are (n-ar avea de ce să
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
de stat, alți escroci capabili să fure și pantofii mortului, gangsteri politici și pontifi de piața neagră, a căror existență nu e decât un lung șir de mârlănii, găinării, furtișaguri și chiar asasinate. Ar mai fi, probabil, și câțiva intelectuali abulici, care cred - nici ei nu știu de ce - în valorile democrației și ale occidentalismului. Dar, după cum merg lucrurile, vor fi primii sacrificați de mișcările imprevizible ale roții istoriei. Lista doritorilor autentici de „europenitate" se cam oprește aici. Tinerii înțeleg prin Europa
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile lui Eminescu sau Blaga, ci o spaimă neputincios-orgolioasă, abulică, angoasă pură. Cu răceală părtinitoare se întoarce Bacovia asupra sa, descoperindu-se „lut asudat cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
dublă viziune asupra spectacolului istoriei, nu lipsită de un accent schizoid, printr-o dublă postulare, o dată în registru sublim, altădată în registru dramatic infernal. În acest fel, itinerariul naratorului e unul inițiatic, într-un traseu cu relief labirintic, fragmentar și abulic. Roman în care transpar figuri umane, simboluri, mituri, dar și teorii sau ficțiuni ale postmodernității, în care individualismul și spiritul național se intersectează cu globalizarea, Cei o sută. Agnus Dei e o construcție narativă densă, simbolică, cu desen epic bine
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința de a transcende precaritățile realului, de a reda un contur idilizant și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
covoare scumpe”, pe care le balegă (tot „liniștit”, pesemne), e cât se poate de la el acasă în acest spațiu locativ impropriu. Nu logica calului (scuzați cacofonia!) e de natură să scandalizeze, dar a convivilor (umani), mahmuri, amnezici, somnambulici (sau doar abulici) și „cruciți”, - ca mai toate personajele, de altfel, ale acestei cărți în care ele nu știu că sunt ceea ce sunt de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf.
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]