212 matches
-
lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile lui Eminescu sau Blaga, ci o spaimă neputincios-orgolioasă, abulică, angoasă pură. Cu răceală părtinitoare se întoarce Bacovia asupra sa, descoperindu-se „lut asudat cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și maniacală. Vezi proza lui Anton Holban, ca variantă autoscopică blocând propria existență sub lentila insistentă și sâcâitoare a analizei, dar și, parțial, Fetița lui Mihai Zamfir. Personajul unui Radu Petrescu se autodemolează susceptiv, dar cu o patimă mai domolită, abulică, plutitoare, ca la Ion Vinea sau Gib Mihăescu. O variantă ar fi susceptiv-conceptivii. Vezi, la Ana Blandiana, multipla punere în abis sub bănuiala existenței unei ficțiuni cosmice, a unui „complot universal”. Se trimite la structura labirintică a lumii, dar și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
ei. Acuzată a fi ținut partea lui Barbu Știrbey, împotriva lui Carol (și a fi determinat, astfel, renunțarea acestuia), regina se apără evocând în permanență eforturile făcute pentru a-l aduce pe prinț pe calea cea bună și comportamentul ostil, abulic și aberant, al lui Carol. Totuși, prezența cvasi-cotidiană a lui Barbu Știrbey în jurnalul reginei lasă să planeze o umbră de îndoială. Concomitent, criza politică se adâncește prin îmbolnăvirea lui Ion I.C. Brătianu și a Regelui Ferdinand, care vor și
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și revelații ale sinelui. Fragmentele de proză și, mai ales, versurile inserate în corpusul cărții, revelează o altă dimensiune a personalității lui Constantin M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
autorului, întîlnim primele două elemente, adică comentarii cu pretext livresc și scurte încondeieri cu efect portretistic. Dar, dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă de răbufniri entuziaste, un vacilant recăpătîndu-și siguranța în chip sporadic și numai pentru puțin
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
găsitul titlu, Adio,adio patria mea, cu î din i, cu â din a. Livius Ciocârlie e în spiritul din Cap și pajură, din Viața în paranteză și din celelalte scrieri confesive în care se joacă pe sine ca personaj abulic și în implacabilă retragere spre margini, fără a fi chiar astfel. De reținut elogiul civilizației: „Un factor al temperării vieții este civilizația. Un om civilizat e mai puțin periculos decât unul rămas aproape de natură”. Ioan Es. Pop admite să fie
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
Mihai Zamfir merge până-ntr-acolo încât oferă o traducere proprie versurilor despre Stalin care au pecetluit soarta extraordinarului poet (pp. 126 - 127). Conotația politică e, și de data aceasta, clară, cum e și în alte câteva cazuri: inclemența față de abulicul Beniuc, antipatia pentru Sartre, mefiența față de Premiile Nobel, schița biografiei lui Radu Petrescu. Deși marcant, fără îndoială, fundalul istoric nu trebuie totuși supralicitat. Miza acestui Jurnal indirect III e una decisiv literară. O arată cu asupra de măsură destule dintre
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
nimic” (Siderurgia naturii). Așadar, un refuz ritos de pe pozițiile unei stări de beligeranță. Provincia nu e nouă în lirica noastră, dar bardul orădean o abordează într-un chip specific. Dacă la Bacovia aveam a face cu o reacție a interiorizării abulice a unei ființe ce se îmbiba de mediul apăsător aidoma unui burete muiat în apa necontenitelor ploi, iar la Ovidiu Genaru cu o bună dispoziție care lua peste picior, caricaturiza cu cinică dezinvoltură contextul în cauză, aici e o situație
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ea de-a lungul întregului roman. Episodic, mai apar un ,trupete de cartier", Renato, certificând potențialul heterosexual al eroinei, fratele ei bun, Sandu, pe care surioara îl proiectează în vise incestuoase, și un Sergiu mai ,rafinat", homosexual, care se învârte abulic prin cadru. Abulie este un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
căreia trăise mereu. Și asemenea unui scafandru căruia trecerea prea rapidă de la o presiune mare la una mică îi poate fi fatală, tot așa Soljenițîn, lipsit acum de constrîngerile din înfruntarea cărora își obținuse de fapt identitatea, se simte vlăguit, abulic și dezabuzat. Nu poate înțelege optica oamenilor, cum nu poate pricepe comportamentul lor. Trăiește mereu asediat de ziariștii care îl urmăresc peste tot pentru a scrie a doua zi despre el că: "Soljenițîn se simte bine" sau "Lui Soljenițîn îi
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
spre ieșirea din mînăstire. Pleacă... viața este un dar... cu o cheie imensă, François de Banes Gardonne deschide poarta bisericii. Ne face semn să intrăm. Încremenesc. Arcurile gotice, liniștea, frigul, neliniștile din mine. În fața mea, în locul altarului dărîmat de un abulic locuitor al cetății, undeva prin secolul al optsprezecelea, se pare, fortul Saint-André. Luminat. Și copacii înverziți dansînd în ritmul sălbatic impus de mistral. Sub ochii noștrii înmărmuriți. Și cerul înstelat cercetat de privirea mea uimită. Peretele dărîmat, biserica deschisă spre
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
periodic pe pervazul ferestrei sale de la erajul cinci cu gândul - niciodată transformat în faptă - de a-și pune capăt zilelor printr-o ,artistică" aruncare în gol. Recunoaștem imediat profilul psihologic, moral și comportamental al protagonistului din primul roman: un personaj abulic și ridicol, trăindu-și aiurea viața, ghidat parcă numai de dorința de a se da în spectacol. Latura aceasta inferior-spectaculară, de show ieftin, de circ întristător, este exploatată masiv în romanul de față, structurat (cum bine observă prefațatorul) ca o
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
două personalități care trăiesc într-un tărâm situat dincolo de bine și de rău. Ce-i unea era, cu siguranță, un anumit tip de a-moralitate născută din amintirile unei copilării insuportabile. Pe parcursul discuției, dezinvoltul, nerușinatul Capote e surclasat frecvent de abulica fată care se rușinează până și să-i mărturisească numele tânărului scriitor de care e îndrăgostită. În schimb, nu se sfiește să-l îndemne să fumeze în biserica unde se ținea slujba de înmormântare („Că doar nu fumezi marijuana”), iar
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
întru lectură, acum singura formă activă de nebunie pare să fi rămas cea de semn contrar. Nu întâmplător romanul pune în funcțiune toate patologiile conexe: personajele năvălesc toate în spațiul aparentei realități, participând la un soi de recepții fără cauză; abulica domnișoară Ri se dovedește un a fi un veritabil „virus”, ea pătrunzând în notițele lui M. și răstălmăcindu-le cum îi vine la socoteală; fraza pe care domnul Courtois i-o va dărui, într-un târziu, voluntarului prozator va figura
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă parte, concomitent și nu de puține ori contradictoriu, încercări ritmate de a descoperi o nuanță personală, un rost personalizat, un desen salvator în încurcatele ițe ale social-politicului. Personajul narator, scriitor semiratat, supărat pe critica
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
covoare scumpe”, pe care le balegă (tot „liniștit”, pesemne), e cât se poate de la el acasă în acest spațiu locativ impropriu. Nu logica calului (scuzați cacofonia!) e de natură să scandalizeze, dar a convivilor (umani), mahmuri, amnezici, somnambulici (sau doar abulici) și „cruciți”, - ca mai toate personajele, de altfel, ale acestei cărți în care ele nu știu că sunt ceea ce sunt de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf.
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
n-ați văzut ce mizerie era? Așa mai scăpăm de șobolani! Șobolani?! Aiurea, că fusesem io p-acolo de mai multe ori și n-am văzut niciunul. Auzi la el, șobolani! II Nu îmi iese din cap replica unui cascador abulic, care se lăuda prin anii '90 în câte filme a jucat el și c-a avut și replici și bătăi și c-a schimbat nu știu câți cai și cel puțin tot atâtea partenere, actrițe în vogă. Ce mai: mușchiul cu sclipici
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
stabilitate politică, de renaștere economică, de pace socială. Varianta propusă de Eliade întoarce de multe ori spatele faptelor înseși. Nu considerațiile politico-sociale vor fi apreciate de cititor, ci personajele, scenele care abundă, deseori pasionante. Regele Dom Joăo VI, dezorientat și abulic, impetuosul fără șansă Dom Miguel, izolatul inteligent Dom Carlos I, care vedea venind nenorocirea și nu putea face nimic contra ei, sînt figuri de tragedie, asupra cărora Eliade se oprește înduioșat. În schimb, marile personalități din generația de aur a
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
tine. Să nu închizi ferestrele mistrale. Căci voi rămâne-un flutur în retine și-or să te doară corzile vocale. Parfumul tău îmi amintește, iată, De un pelin de mai și herghelii. Grăbiți, lăsasem ușa descuiată, Și ne-au surprins abulici, doi scatii. Metalul luciului din buze te-asemăna cu Cleopatra, Când se plimba printre ecluze. (Era pe-atunci în clas-a-patra). Și părul tău ca de păpușă făcând să scapere magnolii, Ți-l tot prindeai ades în ușă și-n scârțâitul
FARAONICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382363_a_383692]
-
lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche, o psihologie de ghettou. Se teme să nu atragă atenția, să nu creeze suspiciuni, să nu lezeze orgolii. Această frică cronică i-a anihilat orice tentativă de afirmare. Este un abulic. Singura lui ambiție: să fie un funcționar model. Mi-l Închipui ascultător și un excelent executant al ordinelor; chiar și acasă probabil că nu pretinde nimic mai mult decît i se oferă. Cred că nu are nici o pasiune. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descurce firele destinului. Anotimpurile curg într-o lentoare insesizabilă către iarna ființei unde ”pomii sunt îmbrăcați în gheață/ și iarba plânge cu lacrimi albe...... dinții de ferăstrău/ sub streșini/ lustruiesc cizmele albe ale dimineții”. (Corsetul iernii) Asistăm cumva nepăsători și abulici cum roata destinului ”învârte cercurile înalte/ din care am fost smulsă, ........, cum de un veac șterg cu lacrimi/ dinții ei/ până sau tocit vârfurile”.(Roata destinului) Impresia este puternică în acele poeme în care mă unește revolta, în care eul
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
lor soldații săi deja căsăpeau trupurile celor care nu se îndurau să lase castronul cu friptură de la gură. Acțiunea părea una cu mare folos. Doar că nu aducea combatanților nici o satisfacție. Era ca și cum ai omorî viermi de mătase puhavi și abulici, incapabili de vreo ripostă. În scurt timp, intrară toți în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
Monopolizează adevărul demonstrând în stânga și dreapta - când șefii ierarhici au nevoie de o „vuvuzelă” de criză (de popularitate !?) - acuratețea și echilibrul viziunii integratoare a spectrului politic căruia pretinde că-i aparține (adăugând și ceva pe deasupra), insuflă „masei” prosternate și aproape abulice abureli axiomatice, încropite la repezeală și oportun dintr-un melanj conceptual și sistemic, din care se „servește” și slobozește copios citate pentru gură cască, din opera gânditorilor la modă. Speră să cucerească, să inducă și chiar să exalte sensibilități, să
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
e luni după ziua cea mai lungă clopotele se aud programat din sat încă un mort s-a înălțat e luni și carnea parcă s-a desprins din hesperia de pat apolonice visele încă ard din vie ceața se ridică abulică după o săptamână de ploaie neîncetat iar eu m-am trezit cu speranța că soarele ne v-a regăsi pe plaja aceea cu flamură în dungi albe și albastre Referință Bibliografică: luni / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUNI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365919_a_367248]