106 matches
-
nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși. Ca să se salveze, citește, adesea, cărți despre figuri de întemeietori. „Culmi ale abuliei!”, exclamă la un moment dat. Și continuă: „Ca să scap de ele, citesc din când în când o carte despre Napoleon. Curajul celorlalți ne servește uneori de întăritor” (I, 12). Lucrurile sunt însă duse și mai departe. Amintindu-și de admirația
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în îndârjirea lor „dedesubturile”. Or, dedesubt se află „voință de autodistrugere, sete de umilință”. Nu-i decât un autoportret și, prin urmare, continuă: „Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe” (I, 86). La un moment dat, ca să scape de abulie, citește o carte despre Napoleon. Vrea să se întărească prin exemplul altora. Or, exemplul altora nu-i provoacă decât un și mai puternic sentiment al neputinței. Așa încât, în loc să urmeze exemplul lui Napoleon, se trezește din nou răbufnind: „De dimineață până
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
glorie, un subiect despre care recunoaște că nu i se potrivește. I s-ar potrivi mai degrabă reversul ei, indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său vede doar inși care caută gloria sau, ține să precizeze, „cel puțin renumele”, Cioran comentează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care se naște foamea continuă. Cineva îi spusese despre un cunoscut: „Mănâncă de frica morții, s-a refugiat în crăpelniță”, iar Cioran comentează: „Într-adevăr, bulimia este o consecință a angoasei Ă sau a idioțeniei” (II, 191), căci „bulimia și abulia merg mână-n mână” (I, 16). Mai exact, spune Cioran: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-e foame permanent și nimic nu mă satură Ă nici când mănânc, nici când
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mână” (I, 16). Mai exact, spune Cioran: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-e foame permanent și nimic nu mă satură Ă nici când mănânc, nici când citesc. Bulimia și abulia merg mână-n mână. Trebuie să devor ca să simt că exist, ca să fiu” (idem). E poate chiar un mod elementar de a fi, dincolo de prezența conștiinței de sine, din moment ce, spune Cioran, “îmi place să mănânc Ă ca tuturor oamenilor fără
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sa incestuoasă e reprimată de rațiune și conștiință. Nu se poate răzbuna pe cel care a fost chiar unealta gândurilor sale. Însă, refulările succesive fac din erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de aceeași otravă pregătită din timp de chiar cel care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de posibilități pe care i le oferă concretul. Și asta, într-un moment în care Hamlet ar fi avut nevoie de cunoaștere mai mult ca oricând 205. Scindarea dialectică a conștiinței conturbă orice personalitate, și aici întrevede Camil Petrescu explicația abuliei prințului. E capabil, totuși, să iasă din această "hulă interioară", fiindcă la el, intelectul și conștiința devin conexe, generând o pasionalitate intensă, frapantă. Astfel, scriitorul nostru lasă (involuntar) deschisă calea demersului psihanalitic. Posibile afinități între opera camilpetresciană și Hamlet am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o încleștare colectivă. Instinctiv, el venerează amintirea cazonă a unui tată pe care nu l-a cunoscut, dar se pare că l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în momentul în care a construit personajul Ladima. Observațiile lor sunt însă vagi și lacunare. Mai temeinic ar fi să afirmăm că prozatorul l-a gândit pe Ladima ca arhetip al lui Eminescu prin medierea a două scheme, cea a abuliei poetului și cea a suferinței cristice din momentul răstignirii. Necrologul, scris de către contemporani și inserat în primul epilog al romanului, devine ilustrativ în acest caz: "Unul dintre cei mai mari poeți ai timpului...hrănit cu oțet, fiere și dezgust de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Unul dintre cei mai mari poeți ai timpului...hrănit cu oțet, fiere și dezgust de contemporani, a dus tăcut țeava rece pe inima caldă și stupidă și a domolit-o, sfărâmând-o. Noapte bună, poet smintit și cumsecade."244 Schema abuliei poetului, reiterată îndeajuns de obsesiv în textul narativ, devine o reprezentare arhetipală a mitului eminescian: "Mai ales în ultimele săptămâni din viață, ți-era milă să-l privești. Parcă se rupseseră în el resorturi, parcă organele nu-i mai funcționau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și chiar caricaturală, dar și de sentimentele de manechin impecabil, dar iritabil, ale soției sale, Elsa, de veleitățile unor figuranți din mediile frecventate (medicale, jurnalistice, artistice), fie de propriile reacții. El pendulează necontenit între culpabilizare și furie, debusolare și neputință, abulie și nevroză, între luciditatea îndoliată și surparea în irațional și depresie. Timoteo se trage din mantaua străinului camusian, dar și din substanța protagoniștilor cărților unui Italo Svevo sau Alberto Moravia, gata să comită acte extreme din plictiseală, greață, indiferență sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putea primi, sufletul său fiind închis ermetic ca un glob de sticlă. Nu-și va găsi leacul nici în erotism, nici în jocul cabalistic și nici măcar în vis. Decrepitudinea și sentimentul pierzaniei și al absurdului vor fi corolarul depresiei și abuliei în care fusese țintuit. Kloska, prin forța lucrurilor târfa satului, primind în ea masculii mai nărăvași, devine un canal genital de scurgere a spaimelor și surescitării comunității descumpănite de prădaniile și omorurile săvârșite atât de cazacii țariști, cât și de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la el o "orbire" ontologică, o "alienare" insurmontabilă, un "defect" tragic ori o "abulie" existențială. Cu toate că, parțial, fiecare dintre ipotezele menționate pot fi susținute în cazul lui Stevens, cred că nucleul simbolic al personalității sale se află în alt loc creionat subtil de autor. Protagonistul nu este un inadaptat mutilat sufletește de o meserie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
De fapt, dacă Dumnezeu nu și-ar fi părăsit tronul de contemplator, Cioran n-ar mai fi avut, poate, atîtea reproșuri să-I adreseze, el care i-a venerat mereu pe acei voluptuoși ai eșecului, acele ființe care rivalizează în abulie cu îngerii și care se opresc în pragul oricărei întreprinderi. Cultului strident al eficacității, al imaginii-vitrină scînte ietoare, caracteristic societății contemporane, Cioran îi opune nonșalanta indiferență a unui codaș fin-de-siècle, clădindu-și un mic discurs de disuasiune și derută binefăcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mare mult iubita creație a lu mandea, domnea o atmosferă pă multe chestii ca aia dân Poștă: iera indentică tăcerea sacerdotală, indentic absenteismu În poblic, indentic număru fără cap dă oficianți care să să ocupe dă el, indentice Întârzierili și abuliile. Abia mi-a datară un formolar pă care am scris ce aveam să comunic. Mai bine mă lăsam păgubaș. Puntu ăsta a fost primu pas dintr-o via crucis privată. Cum am dat formolaru, am și bunghit mișcarea totală dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu-ți mai ceri nimic. Să ajungi a răspunde doar la agresiuni, ca un vierme? Și nici măcar la toate, înghițind și ascunzând tot ce nu bate la ochi? Dar unde e sabia cu care se va tăia nodul gordian al Abuliei?" Nodul s-a tăiat, dar s-au ivit alte "noduri și semne", al căror tâlc adevărat l-or descoperi lectorii carnetelor care (vreau să cred) s-or mai fi scris și se scriu în zilele noastre. Cartea lui Sântimbreanu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poate desluși. Ca o consecință. Simetria celor două intrări se rupe. Se știe, că în final, Gavrilescu găsește din nou drumul, negăsind camera indicată de babă, și intrând la întâmplare într-una dintre ele. Ar fi putut intra, cu aceeași abulie, în oricare: simbolic, în toate se găsește numai Hildegard, ființa morții, a „nuntirii” prin moarte. În tradiția cabalistică, preluată de alchimiști, labirintul ar îndeplini o funcție magică, ar fi una din tainele atribuite lui Solomon. Labirintul ar putea avea și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu dovedește nimic, de Anton Holban în „Excelsior”, I, nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud. Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 97 footnote> De Amiel, Holban se apropie „prin abulie, prin șovăială și nehotărâre, prin pasiunea introspecției pentru introspecție, veritabil viciu; de Rousseau și Gide, prin sinceritatea implacabilă - despuiere sufletească - cerebrală și mistică totdeodată, caracteristică printr-o candoare cinică și printr-o autopedepsire, flagelare.” <footnote Eugen Ionescu, O moarte care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fiind cu o anume localizare, repetitivă, apare mai probabil în tumorile cerebrale. Cefaleea matinală asociată cu vărsături sau cefaleea care scoală copilul din somn este condiția în care suspiciunea de HIC și de tumoră cerebrală este foarte mare. - anorexia, bulimia, abulia, pierderea sau creșterea în greutate, pubertate precoce, endocrinopatii, anomaliile sistemului autonom, alterarea stării mentale, modificări în acuitatea vizuală, sugerează leziuni de linie mediană (regiunea ventriculului III anterior sau posterior); - crizele epileptice focale asociate cu aspecte focale lente de tip lezional
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tot. Noile generații, Îndoctrinate de telenovele și adăpate cu manele, se chinuie În strategii de supraviețuire, n-au nici un orizont de așteptare. S-a pierdut spiritul Întreprinzător al vechilor proprietari de pământ, s-a dus motivația și determinarea, domină o abulie generalizată, Întreținută de alcooluri proaste și exprimată În creșterea Îngrijorătoare a infracțiunilor (bătăi, furturi, violuri). Spiritul colectivei, care a inaugurat răspunderea comună (adică a nimănui) și a inspirat dorința (firească) de a recupera ceva din pierderea inițială (adică furtul de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități și Îmbogățiri. Descrierea unor trăsături de personalitate și a practicilor adaptabilității și acomodării. au fost și sunt considerate o contribuție subtilă și bine particularizată la contextul nostru. Un portret colectiv deloc confortabil. Ralea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Târgoviște, orășelul pustiu și Înecat Într-o bură continuă de ploaie deasă și măruntă, neagră și unsuroasă de funinginea instalațiilor petrolifere În flăcări. Demența colonelului meu cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând comanda, cât și accesele sale de zbir sanguinar de până atunci. Sta zi și noapte acum Închis În locuința lui unde-și adusese nevasta, frumoasă ca mai toate femeile ofițe rilor, și nu voia măcar să audă de telegramele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu le deslușesc înțelesul, o iau razna, căutând ceea ce nu am pierdut, înspre marginile tot mai vechi, mai jerpelite ale orașului. Case fără număr, câte o capră speriată, vântul care șuieră în voie și mai ales o tristețe leneșă, o abulie melancolică, ce mă îndeamnă spre acele teritorii insalubre, nerecomandabile unui om cu scaun la cap. Eu însă nu cred că am scaun la cap... (ce expresie: cum adică, să-ți anexezi la cap un scaun?) Sigur că nu am nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ale „purtării frumoase”, poetul n-a reușit, în această perioadă, să egaleze stima pentru talent cu cea pentru persoană. Este interesant cât e neglijență, indiferență etc. În modul de comportare și cât e boală gravă (s-a vorbit chiar de „abulie” pentru unele momente)? Imaginile alunecă, se suprapun deseori iar un abulic peste un indiferent dă dominanta „bolnav”. în privința „postului destul de însemnat” propus lui Eminescu, trebuie să fie vorba de un proiect dinspre prietenii politici care au câștigat alegerile. Și I. L
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]