106 matches
-
același timp, avantajată de experiența ce-i oferă un rol deosebit în armonizarea vieții sociale. Sub aparența unei ipotetice idiotizări remarcabile, care ar putea să confirme degradarea speciei umane, Agamiță - cel patronat de Cornișteanu, Mălăele și Delakeza! - dă dovadă, prin abulia sa somnambulică de o vie înțelegere intelectuală, morală și emoțională a diminuării inteligenței omenești, prin implementarea sa în politică! Apariția primelor unelte, agricultura, vânătoarea le-au permis genelor strămoșilor noștri să intervină mai dihai în adecvarea scoarței cerebrale la presiunile
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
alienare în raport cu propria-i biografie, "care devine himerică, contradictorie, de neînțeles". Adunat în eul său, creatorul nu mai dispune de comprehensiunea fenomenalităților: "Orb, ca Homer, pentru lumea fenomenală, trăind în absolutul interior care e moartea voinței, îndurerat de sublima sa abulie (Apus)". Antologia este cu Hyperionul eminescian care implora să fie dezlegat de "greul" veșniciei. Ultimul volum, Stanțe burgheze, apărut în 1946, reflectă, fie și într-un mod indirect, circumstanțele istorice care nu erau tocmai favorabile contemplației. Adesea, în aceste stihuri
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
lungul întregului roman. Episodic, mai apar un ,trupete de cartier", Renato, certificând potențialul heterosexual al eroinei, fratele ei bun, Sandu, pe care surioara îl proiectează în vise incestuoase, și un Sergiu mai ,rafinat", homosexual, care se învârte abulic prin cadru. Abulie este un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
de incoerență la cub. Mai întâi: ,ne-am adulmecat, am știut că nu peste mult timp ne vom mai căuta.". În fraza următoare: ,Peste nici patru luni de la incident, ne-am întâlnit într-adevăr.". Iar apoi: ,Eu aproape o uitasem". Abulie, câte se fac în numele tău! Mai mult ca perfectul Ceciliei Ștefănescu e și el stâlcit și rostogolit inerțial. Odată gafa făcută, ea se repetă ca nu cumva să credem că a fost o scăpare de corectură: ,scrisesei", ,mutasei"... Cam mulți
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
deloc semne că vor să piardă războiul. Altfel spus, oricît de pierzători ar fi acești perdanți, ei deocamdată cîștigă teren în fața unor creștini debusolați și parcă paralizați de neputința de a depăși sloganurile umaniste și pacifiste. Și astfel, asistăm la abulia gravă a unor oameni care, tocmai pentru că par să fi înțeles totul, nu mai simt nevoia să acționeze. Sunt atît de înțelepți că vor fi înghiți cu înțelegerea lor cu tot.
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
cu vâltoarea politică a Bucureștilor“, mă invită surâzător acum la tot soiul de sindrofii legate de o reușită sau alta, cu o încredere în viitor de-a dreptul amețitoare pentru viermuiala noastră, care-și tot plânge de milă într-o abulie ce frizează cretinismul. Dar spectacolul cel mai excitant pentru mine este amploarea extraordinară pe care a căpătat-o viața la nișă. Și nu doar printre oamenii cu dare de mână, cu vreo trei luni de vacanță pe an, petrecute între
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vivacita tea spaimelor noastre ne menține într-un echilibru instabil, propice înfloririi darului profetic. Lucrul acesta e valabil cu precădere pentru perioadele de după marile convulsii“ (trad. Emanoil Marcu). În fața României dezarticulate de azi (nevertebrate, cu termenul lui Ortega), copleșite de abulie, tâlhărie și ni micnicie, cum să nu stai cu ochii minții ațintiți către deceniile de construcție națională ale domniei lui Carol I, către lumea Brătienilor, a lui Maiorescu, Carp, Marghiloman și Mitiță Sturdza, a lui Carol Davila, Spiru Haret, Simion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței, violența, sumarele somații stânga-dreapta, fanatismul, abulia, resemnarea, iluziile, Îndoielile, Încrederea. Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără vulnerabilitatea interogativă, ca semn de „coerență” cu sine și cu lumea. Scrutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau răbdarea analizei psihologice. Ibrăileanu nu avea asemenea exercițiu. El rămâne un ideolog și un hermeneut. Iubirea fiind un pretext pentru comentariu, iar acesta un artificiu pentru mascarea abuliei fizice. Personajul, cu complicitatea naratorului-autor, refuză trăirea directă în favoarea glosei, a comentariului. Analiza este astfel principial ocolită, ceea ce se observă și la nivel lexical. Cuvântul semnificativ din acest punct de vedere este verbul a simți, folosit de nenumărate ori: "Îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu dovedește nimic, de Anton Holban în „Excelsior”, I, nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud. Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 97 footnote> De Amiel, Holban se apropie „prin abulie, prin șovăială și nehotărâre, prin pasiunea introspecției pentru introspecție, veritabil viciu; de Rousseau și Gide, prin sinceritatea implacabilă - despuiere sufletească - cerebrală și mistică totdeodată, caracteristică printr-o candoare cinică și printr-o autopedepsire, flagelare.” <footnote Eugen Ionescu, O moarte care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție, ce semăna mai mult a surescitare. Acesta-i un eveniment ce merită sărbătorit, a declarat el, terminând stocul de cuvinte frumoase și s-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mare mult iubita creație a lu mandea, domnea o atmosferă pă multe chestii ca aia dân Poștă: iera indentică tăcerea sacerdotală, indentic absenteismu În poblic, indentic număru fără cap dă oficianți care să să ocupe dă el, indentice Întârzierili și abuliile. Abia mi-a datară un formolar pă care am scris ce aveam să comunic. Mai bine mă lăsam păgubaș. Puntu ăsta a fost primu pas dintr-o via crucis privată. Cum am dat formolaru, am și bunghit mișcarea totală dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la concerte, la teatru, chiar la baluri, fără a reuși s-o înveselesc decât la suprafață. În fine, dacă nu se putea altcum, tot era ceva și atât. Cici, care venea uneori pe la noi, părea c-o mai trezește din abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aici. Criticul cu recunoscute calități analitice era un timid, sau un romantic cu opțiuni idealizante. Cu autorul basarabean pare a fi altceva. El „se defulează” în jurnalul atribuit Profesorului, cu „întâmplări minunate” trăite la o vârstă ce nu mai acceptă abulia proprie bărbaților din „veacul de mijloc”, sau a romanticilor care au preluat de la vechii „truveri” (trubaduri) modelul donna angelicata (femeia-înger). Eroul lui P.H.L este un patetic reținut, un spirit analitic care își controlează greu pornirile erotice când se află
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ale „purtării frumoase”, poetul n-a reușit, în această perioadă, să egaleze stima pentru talent cu cea pentru persoană. Este interesant cât e neglijență, indiferență etc. În modul de comportare și cât e boală gravă (s-a vorbit chiar de „abulie” pentru unele momente)? Imaginile alunecă, se suprapun deseori iar un abulic peste un indiferent dă dominanta „bolnav”. în privința „postului destul de însemnat” propus lui Eminescu, trebuie să fie vorba de un proiect dinspre prietenii politici care au câștigat alegerile. Și I. L
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acesteia este de a preveni conflictele și de a reuși în acțiunile pe care individul și le-a propus să le realizeze. În sfera psihopatologiei Th. Ribot distinge trei categorii de tulburări ale voinței: ideile fixe sau obsesiile, impulsiunile și abulia. Cea mai importantă formă de tulburare a voinței este abulia. Ea constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în acțiunile pe care individul și le-a propus să le realizeze. În sfera psihopatologiei Th. Ribot distinge trei categorii de tulburări ale voinței: ideile fixe sau obsesiile, impulsiunile și abulia. Cea mai importantă formă de tulburare a voinței este abulia. Ea constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie și anume: 1) abulia motorie, reprezentând inhibiția trecerii la îndeplinirea unor acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impulsiunile și abulia. Cea mai importantă formă de tulburare a voinței este abulia. Ea constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie și anume: 1) abulia motorie, reprezentând inhibiția trecerii la îndeplinirea unor acțiuni; 2) abulia intelectuală, caracterizată prin slăbirea atenției voluntare de a se putea concentra asupra unei activități intelectuale și care este recunoscută ca atare de către individ; 3) abulia constituțională
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai importantă formă de tulburare a voinței este abulia. Ea constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie și anume: 1) abulia motorie, reprezentând inhibiția trecerii la îndeplinirea unor acțiuni; 2) abulia intelectuală, caracterizată prin slăbirea atenției voluntare de a se putea concentra asupra unei activități intelectuale și care este recunoscută ca atare de către individ; 3) abulia constituțională, specifică unei categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie și anume: 1) abulia motorie, reprezentând inhibiția trecerii la îndeplinirea unor acțiuni; 2) abulia intelectuală, caracterizată prin slăbirea atenției voluntare de a se putea concentra asupra unei activități intelectuale și care este recunoscută ca atare de către individ; 3) abulia constituțională, specifică unei categorii de subiecți considerați „slabi”, „inerți” sau „leneși”, incapabili de a putea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de abulie și anume: 1) abulia motorie, reprezentând inhibiția trecerii la îndeplinirea unor acțiuni; 2) abulia intelectuală, caracterizată prin slăbirea atenției voluntare de a se putea concentra asupra unei activități intelectuale și care este recunoscută ca atare de către individ; 3) abulia constituțională, specifică unei categorii de subiecți considerați „slabi”, „inerți” sau „leneși”, incapabili de a putea desfășura un efort de adaptare socială, personalități, în special de tip ezitant cu tendința la îndoială și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca atare de către individ; 3) abulia constituțională, specifică unei categorii de subiecți considerați „slabi”, „inerți” sau „leneși”, incapabili de a putea desfășura un efort de adaptare socială, personalități, în special de tip ezitant cu tendința la îndoială și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la alcoolici și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității acestei categorii de bolnavi marca lor particulară. Ele constau din următoarele: - slăbirea mobilității atenției, - tulburări de memorie, în special de tipul amneziei de reproducere, - tulburări ale vieții sexuale, de regulă frigiditatea sau înclinații către perversiuni, - slăbirea voinței de tipul abuliei. b) Tulburările mintale episodice sau paroxistice fie că însoțesc atacurile isterice, fie că apar în mod independent de acestea și ele constau din următoarele: - tulburările mintale asociate atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în legătură cu propria sa identitate, pierderea interesului pentru propria sa persoană și pentru sensul existenței sale. Tot aici trebuie incluse și tulburările de schemă corporală și a imaginii de sine a bolnavilor. 5) Voința este și ea afectată. Se notează apatie, abulie, pierderea inițiativei, lipsa de orientare către un scop precis. Abulia este atât de frecventă și vizibilă, încât unii autori au numit chiar schizofrenia ca „demență apato-abulică” deși acest termen nu desemnează decât un sector psihopatologic al acestei psihoze. 6) Comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și pentru sensul existenței sale. Tot aici trebuie incluse și tulburările de schemă corporală și a imaginii de sine a bolnavilor. 5) Voința este și ea afectată. Se notează apatie, abulie, pierderea inițiativei, lipsa de orientare către un scop precis. Abulia este atât de frecventă și vizibilă, încât unii autori au numit chiar schizofrenia ca „demență apato-abulică” deși acest termen nu desemnează decât un sector psihopatologic al acestei psihoze. 6) Comunicarea și relația cu lumea exterioară bolnavului este și ea alterată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]