362 matches
-
lipsesc de pe cele mai multe mese. Tradițională pentru bucătăria basarabeană sunt feluri de mâncare care combină diverse legume, cum ar fi roșii, ardei gras, vinete, varză, fasole, ceapă, usturoi, praz și altele. Legumele sunt folosite în salate și sosuri, ele sunt coapte, aburite, murate, sărate sau marinate. Produsele din carne dețin un loc special, mai ales ca primul curs și aperitivă. Supa din carne de pui, cunoscută sub numele de borș ("ciorbă") este foarte populară. Friptura de porc la grătar și chiftelele din
Bucătăria moldovenească () [Corola-website/Science/332785_a_334114]
-
Primele patru strofe constituie prologul, fiind rama viitoarei povești. Menestrelul e invitat să cânte la spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali reprezentând lumi diferite. Portretul menestrelului este realizat prin epitetele "mult îndărătnic", "trist" și prin comparația "mai aburit ca vinul vechi". Partea a doua reprezintă nunta povestită și cuprinde mai multe secvențe poetice. Subiectul baladei ar putea fi prezentat pe momentele subiectului, dintre care însă nu sunt bine prefigurate decât primele două. În expozițiune sunt prezentate prin intermediul antitezei
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
Coreea. Motivul pentru care este considerat fals este că acesta nu este acoperit cu cenusă de tămâie, așa cum s-ar întâmpla la orice mâncare dintr-un ritual jesa. Andong jjimdak este o varietate de jjim (un fel de mâncare coreeană aburită sau fiartă), făcut cu carne de pui, tăiței de celofan și diverse legume marinate într-un ganjang (sos de soia coreeană) ca sos pe bază. Numele înseamnă literal "pui aburit de Andong." Există multe speculații cu privire la originea vasului. Una dintre
Andong () [Corola-website/Science/333137_a_334466]
-
este o varietate de jjim (un fel de mâncare coreeană aburită sau fiartă), făcut cu carne de pui, tăiței de celofan și diverse legume marinate într-un ganjang (sos de soia coreeană) ca sos pe bază. Numele înseamnă literal "pui aburit de Andong." Există multe speculații cu privire la originea vasului. Una dintre ele este faptul că acesta este o alimentare de specialitate al satului interior bogat din Andong în timpul perioadei Joseon, pregătit și mâncat pentru ocazii speciale. mai probabilă explicație este că
Andong () [Corola-website/Science/333137_a_334466]
-
melodie plăcută trecea din gură-n gură. Aerul, tot atât de clar ca și cel al nopților de vară, era tăiat în răstimpuri de câte o sirenă nerăbdătoare sau de câte un far iscoditor. Lacrimi de frig și bucurie mijeau în spatele ochelarilor aburiți. Se pierdeau pantofi și cizme false, amuzante, pe care nimeni nu avea timp să le culeagă. În ele se ascundeau pui fără ochi, de pisică, la culcuș moale, câte o vrabie, câte un graur. O cisterna amețitoare mugea încetișor, zvârlind
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
oaspeți în camera cu pereții căptușiți cu lambriuri, la masa așternută elegant, luminată de lumânări trandafirii aprinse. Vechi gravuri și acuarele, vase de aramă și de cositor, rânduite pe polițe împodobeau pereții. Toni ședea în fața Piei - o privea prin ochelarii aburiți și mi-a spus deodată: "uite-așa, când am cunsocut-o am invitat-o la masă și ea a comandat ouă pe șuncă și eu m-am îndrăgostit de ea." Îmi petreceam vacanța în Anglia aproape în fiecare vară - după ce Dinu
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Hallaca este considerată o mâncare națională - un aluat din făină de porumb umplut cu diverse ingrediente: carne de vită, carne de porc, carne de pui, capere, stafide, măsline și învelite în frunze de patlagină pentru a fi apoi fierte sau aburite și consumate de Crăciun. Pabellón criollo este compus din orez, chiftea, fasole neagră (boabe), și, uneori, ou prăjit și mămăligă preparate după regiune, bucătar și gustul consumatorului. Arepa este pregătită din făină de porumb, coaptă pe platou, fiind un fel
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
moarte. De asemenea, există o obsesie cromatică pentru culoarea albă ce ar putea sugera greutatea confesiunii, dificultatea exprimării necunoscutului. În roman, o serie de epitete ("„câmpul mohorât”", "„văgăuna întunecoasă”"), comparații ("„cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită”") și metafore (mormântul este considerat a fi "„o rană urâtă, gălbuie”") creează o atmosferă tragică premonitorie. Folosirea frecventă a repetiției ("„omul... omul... omul”", "„iubirea... iubirea...”", "„nu se poate... nu se poate... nu se poate...”", "„Lumina!... Lumina!...”") dezvăluie zbuciumul interior al
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
firesc, reluate din volume sau din coloane de gazete. Eugen Ionescu, nemaiavînd, în timp, nimic a face cu poetul începător al tinerilor ani '30, este surprins cu o mică declarație de simpatie pentru propriul sine, el, cusurgiul neîmpăcat: Aiurit/ și aburit,// cum eram/ tot mă iubeam.// În strachină, nătâng,/ împlântam piciorul stâng,// și nu călcam deștept/ nici cu piciorul drept.// Dar printre nori/ alergam ușor,// iar dacă mă'ncurcam de stele/ le culegeam, ca niște mere.// Cum eram,/ tot mă iubeam
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
iazul și casa noastră din Highgate. Și cred că îi plăcea să stea singură câtă vreme eu le predam tinerilor cu plete din Winchester și din saloanele lustruite din Eton. Joi seara mă aștepta cu mașina la Paddington, cu geamurile aburite și motorul la ralanti. În acele prime minute ale drumului spre casă, pe străzile întunecate, în vreme ce limpezimea separării dintre noi încă mai exista în mine, iar Lotte încă mai era o ființă distinctă, uneori remarcam în ea o răbdare nouă
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
din cauza aburilor de la borșul de varză și de piroști, și se Înghesuie În primul care le iese În cale. Chelnerița care le ia comanda este trecută de prima tinerețe, durdulie și prietenoasă. De unde stă, Wakefield poate vedea strada prin geamul aburit. Acum ninge cu spor. Pe masă se află un bol mic cu sare, cu o linguriță mică sculptată În lemn, ca să presari peste bucate. Strecoară lingurița În buzunar. Este un act aproape inconștient, dar Își dă imediat seama că lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La fiecare palmă, domnișoara Rong a tresărit, dar și-a ținut buzele strânse și ochii În pământ. —O, Doamne, spuse Wendy. La urcarea În autocar, domnișoara Rong avea ochelarii aburiți. S-a așezat În față, tremurând din toate Încheieturile. Nu a mai numărat capete și nici nu a mai vorbit În microfon explicându-le ce urmau să vadă sau să facă. Pe drumul spre hotel, cei mai mulți dintre prietenii mei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu părul negru, biciuitor și degetele învelite-n lame subțiri de brici. O priveam pe Maria de-aproape, aplecată ușor în față, lipită cu sexul de genunchii mei: lama briciului se plimba nestingherită pe-obraz, o simțeam rece pe pielea aburită, parcă eram un cozonac bun de pus pe masă. Cu fiecare mișcare, sexul i se freca de picioarele mele, metalul desfăcea porii și carnea călduță ieșea la suprafață, la fel ca sânii ei din bluză. Chinul dura multe minute, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asfalt: tramvaiele de-abia își mai țineau echilibrul pe linia ascuțită, iar oamenii cădeau de-o parte și de alta a ei, țipând de spaimă și neputință. 38-ul se mișca greoi și precis, conform graficului. Prin stratul de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat, toate așezate pe un fundal de verde Bellini. Sorbeam din paharul aburit plin cu Martini aromat, pe care tocmai îl pregătisem pentru noi amândoi și cred că mă consideram cel mai norocos om din lume. În clipa aceea eram într-adevăr fericit, gustam o fericire leneșă și iresponsabilă, care nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei spectacolul care urma să fie reprezentat - cu noul material șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau regizorii, Valerie Cossom avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de faianță albă. La fiecare dintre capete se afla câte o banchetă din faianță, scufundată în apă când bazinul era plin. Exista și un ventilator care împrăștia aburul, dar John Robert nu-l pusese în funcțiune, pentru că-i plăcea atmosfera aburită. Apa fierbinte, tămăduitoare, curgea de zor, de fapt se prăvălea, urlând ca o cascadă, din robinetele late, din alamă aurie, care erau lăsate deschise zi și noapte, astfel încât Camerele duduiau de un zgomot neîncetat, cu care locatarii se obișnuiau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște fise la un joc de cărți. Era atât de obosit și atât de bătrân, și mai avea atâtea hotărâri de luat și atâtea lucruri teribile de realizat! În acest timp, afară, soarele strălucea peste Baia exterioară, mult mai puțin aburită azi, când temperatura era mai ridicată. Cerul era albastru, hainele și trupurile se decupau în contururi nete, luminoase și clare, iar strigătele pe care le scot întotdeauna oamenii într-un bazin de înot, răsunau în dimineața însorită. În Grădina Dianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prevedea asta, fără a avea intenția să o facă, făcea dragoste cu el - așa cum făcuseră ani de zile În Fiatul parcat la umbra Palatului Verano. Simțea În coapsă apăsarea schimbătorului de viteze și Își vedea aievea mâna lipită de fereastra aburită. Și chipul lui Antonio sub ea, abandonat pe spătar, fericit. Și Îl simțea În ea - iute, dur, regulat și generos. Se rușina apoi, căci În visele acelea iubea un Antonio care nu mai exista de atâția ani, sau exista doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu muniție de antrenament, după care muncește cu conștiinciozitate să-și pescuiască un muc - am senzația că vîrful
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
De două zile mergea așa întruna. În lumina gălbuie a felinarului, fulgii cădeau grei, fără grabă, cuprinși parcă de o scurtă însuflețire la apropierea pământului.” - vol.I, p.138; ,, Luna dispăruse și noaptea își regăsise singurătatea, plenitudinea. Stelele sclipeau timid, aburite, depărtate, fără nici o putere împotriva întunericului care se ridica parcă din pământ, odată cu toate acele miresme amare de frunze proaspete și sevă. În fața ferestrelor, crengile negre se clătinau la răstimpuri, aproape fără zgomot, ca prin somn.” - vol.II, p.136
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
literare de odinioară (Fialkovski, Capșa, Kübler), se înșiră în Bohema de altădată (1944). E o lume aparte, de visători și inadaptabili, de cheflii simpatici și ratați întristători, aceea care, mai ales la căderea nopții, se perindă în paginile acestor ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 și 1934, „Provincia literară”. A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]