95 matches
-
DIN 476 din 1922) a adoptat raportul formula 21 pentru formatele de hârtie. În opoziție cu această cerință estetică de bază se află curentele care se opun acestei proporționalități, pe care o înlocuiesc cu module aritmetice statice, așa cum este cazul curentului academist din arta franceză a secolului al XVIII-lea. Ca un exemplu specific al acestei „fosilizări a artei”, Ghyka citează teoriile școlii „a-geometrice” lansate de pictorul Léon Bazile Perrault. Matila Ghyka nu se limitează la definirea numărului de aur sau
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
omului de rând. Nu l-au preocupat virtuțiile eroice, ci s-a aplecat asupra celor estetice, folclorice și etnice. Astfel, artistul a avut preocupări retrospectiviste și a simțit nevoia pentru reprezentări estetizante, decorativiste, care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu-și aveau locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, îl locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a omului de rând. Nu l-au preocupat virtuțiile eroice, ci s-a aplecat asupra celor estetice, folclorice și etnice. Astfel, artistul avea preocupări retrospectiviste și a simțit nevoia pentru reprezentări estetizante, decorativiste, care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu și-au avut locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, în locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
care-i era prieten bun. Acesta a refuzat însă oferta din cauza unor alte comenzi în care era prins și, ca urmare l-a recomandat pe Mișu Popp. Pictura bisericii Mănăstirii Frăsinei a fost executată între anii 1860 - 1863 în stil academist realist, cromatica generală având predominață albastră. Împreună cu Constantin Lecca a pictat în anul 1863 biserica Mănăstirii Radu Vodă. Aprecierile pe care presa vremii le-a făcut lui Lecca în anul 1852 pentru pictarea bisericii de la Curtea Veche, unde și-a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
lui Mișu Popp un adevărat muzeu, cu exponate create de către pictor. Așa zisul "Pantheon" a lui Mișu Popp a fost, însă construit pe acoperișul casei sale. Astfel casa s-a mărit, deoarece Mișu Popp nu a fost doar un pictor academist sau "zugrav de biserici". El a fost un bun tâmplar, dulgher, zidar sau instalator, adică un meșter „"în de toate"”. În mansarda construită de el din podul casei, a avut un atelier de vară, cu pereți căptușiți și numeroase lucrări
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
nouă de ani. În mod evident, evoluțiile portretului și a autoportretului în spațiul românesc nu au avut o tendință diferită de parcursul artei europene. În mod similar, oscilarea între elementele romantice și cele clasiciste s-au mulat perfect pe fondul academist. Așa cum a remarcat Mihai Ispir, autoportretul și portretul autohton au adus un plus de sinceritate naivă uneori, o reducere a elementelor decorative („"Ne aflăm probabil, exact la antipodul portretului de aparat"”), precum și lapidaritate alături de empirism (o expresie sugestiv descriptivă fiind
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
sugerate. Ele au fost dublate de o atitudine de cele mai mult ori rigidă și, au cautat să aducă un aport în sublinierea atmosferei de calm, tihnă și intimitate carateristică gustului burghez. Mișu Popp a conștientizat portretul ca un pictor academist, el însuși aflat „"... în umbra unor nuanțe ale romantismului academic"”, trecându-l printr-un filtru al clasicismului vienez târziu, specific adepților lui Ingres. În cele 13 autoportrete el s-a limitat în a-și repeta propria reprezentare, încercând astfel să
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
dominat activitatea artiștilor români în perioada 1830 - 1860, precum și a deceniilor următoare. Ca și în Europa occidentală, arta românească a trecut printr-un proces de sinteză a celor mai multe stiluri și tendințe, totul coagulându-se în final în îmbinarea elementelor romantice academiste cu cele ale clasicismului, dând o expresie nouă a idealurilor estetice. Cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea influența academismului european și a regulilor clasiciste și-a pus amprenta asupra picturii cu tematică istorică, stilul Biedermeier a fost
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
a reușit în aceste lucrări să fixeze statura socială a persoanei pentru generațiile viitoare. Analizând portretul "Fetei în albastru", se poate constata că Mișu Popp în această lucrare a urmat linia Biedermeierului vienez fără să se elibereze complet de tradițiile academiste (această lucrare este catalogată ca fiind academică de coloratură Biedermeier). Pictorul Mișu Popp a dezvăluit cu nonșalanță calități de necontestat prin modul în care a redat materialitatea obiectelor, picturalitatea stofelor și prin strălucirea rezultată din degradeuri cromatice multiple. Desenul fin
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
reperele tradiționale cu ajutorul cărora va asimila progresiv înnoirile stilistice. O astfel de tactică care folosea structurile tradiționale cu elemente novatoare era adeseori abordată de artiștii sfârșitului de secol XIX. Această manieră plină de elemente de "Jungendstil" se suprapune pe stil academist, alternând cu abordări postimpresioniste, impresioniste și de Art Nouveau. Privind în ansamblu întreaga opera a lui Arthur Coulin se constată o predispoziție a artistului pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Stilul Art Nouveau se bucura de
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu succes de către München Künstlergenossenschaft (prescurtat MKG - cea mai veche asociație a artiștilor independenți din Bavaria, fondată în anul 1856) și care a fost condusă o bună bucată de timp de vătre Hugo Bürgel și din care făceau parte
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
în memoria sa, la intersecția străzilor Lipscani și Eugeniu Carada (până la acea dată numită strada Karagheorghevici), în colțul Palatului Vechi al Băncii Naționale. În cadrul Băncii Naționale au fost propuse două variante: statuie și bust. A fost aleasă varianta în formulă academistă a bustului acompaniat de alegorii, simboluri și reliefuri. Principalii susținători ai variantei au fost liberalii Vintilă Brătianu (ministru de finanțe) și Constantin Bibicescu (directorul Băncii Naționale). Monumentul a fost demolat în 1948 (din alte surse în 1952, 1953-54) din rațiuni
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smărăndescu etc. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor sunt ori în stilul național românesc, ori în stilul eclectic, la modă în Europa în acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantică, în maniera grădinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piațete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Referitor la costurile acestor locuințe, arhitectul Paul Smărăndescu preciza că: „"imobilul Elenei Sturdza Șcheianu din Strada Polonă
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
fizionomia rămâne influențată de privirea atât de autentică și lipsită de prejudecată a fetei. În celălalt plan, eficient conturat prin jocuri cromatice, Tonitza se folosește de suprafețe decorative expresive pentru a accentua fundalul și pentru a evita acel portret stereotip academist. Probabil din motive de regie cromatică, Tonitza ornamentează în culori tari cadrul în care este proiectat portretul, oferind un joc minunat între paleta fină și ascetizată în care sunt pictate veșmintele (alburi, roșuri) și fundal. Opera oferă o interpretare ușor
Top 100 mari maeștri ai artei românești, de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104788_a_106080]
-
Jubiliară din anul 1912. Școala particulară de pictură înființată de Simon Hollósy la München în anul 1886 s-a manifestat în cadrul unei ambianțe universitare de tip germanic ale cărei structuri didactice și pedagogice excelau în abordarea autoritară a unui stil academist specific acelor vremuri. Școala lui Hollósy a avut meritul de a se opune conservatorismului academic de învățare a meșteșugului picturii după modele, prin promovarea educației artistice bazată pe aternative liberale privind studiul naturii. Schimbarea pe care artistul și-a dorit
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
pe care a lăsat-o în urmă, critica de artă a reușit să stabilească etapele majore ale creației artistului. Astfel, în perioada penultimului deceniu al secolului al XIX-lea se poate vedea în lucrările sale eforturile acestuia pentru depășirea tarelor academiste, ale picturii de salon müncheneze. Compozițiile din acei ani au o tematică exclusiv rurală și sunt caracterizate de un stil pictural naturalist cu care pictorul a încercat să exprime un amestec de frământări existențiale și căutări artistice care-l măcinau
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
Aman Între 1864 și 1891 putem recunoaște cele mai importante creații ale artistului ce debuta la mijlocul secolului la Paris. Aman devenea încă din deceniul 6 al sec. XIX cel mai important pictor autohton. Pictor de factură clasică, cu o educație academistă (studii cu Martin Drolling, François Edouard Picot), cu tendințe realiste (simte afinități cu pictura lui Gustave Courbet) va picta atât portret, teme istorice, mitologice, cât și studii de gen și naturi statice, elaborând un limbaj pictural unic pentru cea de-
Senzaționale licitații la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105567_a_106859]
-
Doelenstraat (Noua Stradă), din Amsterdam, de unde trei ani mai târziu urma sa picteze celebra sa lucrare "Rondul de Noapte". Popular și cu comenzi multiple, Rembrandt capătă renume internațional în primul rând datorită gravurilor sale, care circulau prin Europa. Contrar tendințelor academiste ale Franței și ale statelor Italiei, Rembrandt este remarcat și de pictorul Guercino ca fiind un "un mare virtuoso" al artei gravurii, imprimările sale pe hârtie fascinând cei mai mari colecționari ai Europei secolului XVII. În anul morții sale, 1669
Licitația de Hârtii Rare și gravuri europene din colecția Paul Davidsohn by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105748_a_107040]
-
1902. Ștefan Luchian a urmat Școala de Belle Arte din București, absolvind-o în 1889, și apoi Academia de arte frumoase de la München, cu profesorii Johann Kaspar Herterich și Ludwig Herterich, reprezentanți ai academismului neoclasicist. A respins curând rigiditatea picturii academiste, iar muzeele i-au oferit modele mai bune, Luchian realizând copii după Rembrandt și Correggio. Își continuă studiile la Paris, în anul 1891 frecventând atelierul lui William-Adolphe Bouguereau de la Academia Julian, dar este interesat și aici mai mult de arta
Licitație Artmark: Colecții inedite de la “Prințul din Montparnasse” la Lucian Blaga și Constantin Doncea by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105935_a_107227]
-
000 - 4.500 de euro. Joie de vivre (Duminica în La Grande Jatte) de Eustațiu Stoenescu (1885, Craiova - 1957, New York) este marcată de studiile pariziene ale artistului. Chiar dacă a studiat în atelierul lui Jean Paul Laurens, pictor reprezentativ pentru stilul academist francez, Stoenescu se va simți toată cariera un modern. În așa-numitul Depot des Marbres, unde îi cunoaște pe Rodin și Bourdelle, Clemenceau și Cottet, alături de care descoperă și se preocupă de noile "probleme" ale artei moderne, Stoenescu va depăși
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]