628 matches
-
al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-adevăr... Vine, maică, l-ai zărit? încercă să afle o bătrânică, aflată lângă un sac plin și două canistre de plastic, la un pas de omul în uniformă. Nu l-am văzut încă, oleacă de răbdare, mamaie, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să nu-l întrebați ce a adus! încercă să-i povățuiască, aproape șoptit, mama, dar nu o auzi nimeni, nici măcar micuții: trenul intrase deja în gară. Dar femeia zâmbi, parcă mulțumită că-și făcuse datoria. Nu coborâră mulți din tren, acceleratul era aproape gol, iar de urcat, nici atât. În câteva minute, peronul se eliberă. În spatele stației, la două-trei sute de metri, familia din gară se opri în fața unui bloc turn, construit recent. Nu erau singuri, bărbatul așteptat sosise. Copiii, care vorbeau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vedem ce mai putem face! Epilog Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite cu un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători, împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de București. În rest, nimeni și nimic. Doar o noapte de iarnă, ca oricare alta, o gară obișnuită, cu nimic diferită de celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. Printre cei veniți la gară, mai într-o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
colega cu care venisem, să renunțăm la avion și să luăm trenul la întoarcere; sacul burdușit nu ar fi trecut neobservat la controlul de pe aeroport și nu am fi putut justifica transportul atâtor kilograme de carne. Am schimbat așadar biletele; acceleratul pleca însă târziu, spre seară. Nu mai aveau decât bilete fără loc, dar am reușit să punem sacii undeva într-un compartiment, deasupra unor bagaje, lângă geam; din când în când mă uitam îngrijorat la pachetul meu. Din cauza căldurii, picături
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca să pot merge mai departe. Numai cu tine pot face asta. Dar voi reuși...promit că voi ieși din această stare. Bravo, așa te vreau, oare de ce Încetinește trenul? Poate că oprește la un semnal ... așteaptă să treacă alt tren, accelerat cred, spune mama. Ele au prioritate dar și prețurile sunt pe măsură. Oare vom ajunge ca Într-o zi să nu ne mai facem o mie de calcule, pentru un amărât de concediu? Suntem În penultimul vagon și de aici
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din tinerețe și până spre apusul carierei sale politice (prin anii 19381940). Pe acest drum va fi meditat adesea la întâmplările din viața personajelor sale. Le-a „îndosariat” cu grijă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adresându i-se pe un ton oficial-ironic cu „Domnule Profesor”. Ceea ce îl face să-și lepede imediat „haina cărturarului”, pentru a redeveni „omul propozițiilor simple” (cum se dorește mereu, fără a-i reuși totdeauna...), așa cum l-a cunoscut odinioară în acceleratul de București. În ce îl privește pe Domnul R., întâlnirea cu Teodora n-a fost un „eveniment așteptat”. Apropierea vârstei de pensionare, preocuparea pentru finalizarea unor lucrări demult începute și rămase în stadiu de „șantier”, ca și viața de „burlac
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sale însă, purtătoare și de alte culori, începură să se spulbere cu fiecare anotimp care trecea. Simona își propuse să-și petreacă primul ei concediu de profesoară în casa părintească. Îi anunță printr-o telegramă: ,,Sosesc joi, ora 23 cu acceleratul. Vă îmbrățișez, Mona!" După pensionare, tatăl ei, ca fost mecanic de locomotivă, era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu numai pe cadranul ceasornicului de zi, ci chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o să văd. Trecând pe lângă soacra sa la ieșirea din casă, îi adresă același salut: - Sărut mâna, mamă, am plecat! Mama Inei abia așteptă să iasă ginerele ei pe ușă și veni cu reproșul: - Ai văzut cum a trecut ca un accelerat printr o gară mică și și-a cernut salutul prin aceeași sită despre care ți-am spus!? - Mamă, și tu ai la serviciu uneori probleme, uite că acum are și Alex, trebuie să-l înțelegi, să-l înțelegem. El lucrează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
marele artist Dorel Vișan (pe care am avut plăcerea să-l cunosc bine) face o afirmație care Îmi sună a alint :”...A trecut numai personalul pe lîngă mine - l-am prins și m-am urcat În el, dar dacă trecea acceleratul...”. Păi dacă și Dorel Vișan se plînge de insatisfacții profesionale...ce să mai zică talentații anonimi din teatre, care n-au văzut În viața lor personalul?! Eu zic să nu-l mînie pe Dumnezeu artistul clujean. Și Îl asigur că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din carte, analiza vîrstelor teatrului ionescian (3), tema tiraniei obiectelor - minuțios dezvoltată, rîsul cu neliniște și comparația cu 197 Sebastian „Înainte de Întîlnirea cu Eleva, precum și spre sfîrșit, se aude trecînd prin fața casei Profesorului [din Lecția ], un tren. Să fi fost acceleratul din Steaua fără nume? Căci și-n acel orășel neștiut de nimeni, exista o elevă căreia i se interzicea să vadă cum trece acce leratul...”( p.161). Ingenios găsită și comparația cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Și justă observația că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu pas vioi și nu se oprise decât în cartierul cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dunării. În cazane, presiunea aburului creștea. Mecanicul deschise regulatorul și viteza trenului crescu cu opt kilometri pe oră. 3. Coral Musker se opri un moment pe platforma metalică dintre vagonul-restaurant și vagoanele de clasa a doua. Trenul, În mersul lui accelerat, o scutura și o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia geanta din compartimentul În care se afla domnul Peters și soția acestuia, Amy. Departe de zăngănitul metalului și de bătaia pistonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefonul său, își plimba încetișor privirea peste titlurile de-o șchioapă, știind prea bine pînă unde pot să se întindă relatările "reporterilor speciali", îi venea să rîdă. Să rîdă mai ales de neliniștea care îl cuprinsese cînd se urcase în acceleratul de Constanța. Îi trebuiseră cîteva ore ca să facă rost de o legitimație de jurnalist la o foaie din Sărindar. Își păstrase prenumele, Leonard suna destul de bine, putea părea oricînd un nume cunoscut unora care probabil citeau ziarele numai de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puțin atît cît îl interesa era exact, dar încă o regulă a Serviciului era "fă-o singur și, dacă ai făcut-o, verifică încă o dată!". Așa că, deși avea convingerea că nu mai are multe de descoperit, s-a suit în acceleratul de Constanța pentru a se da jos la Medgidia pe la ora două noaptea, iar de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei, Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În mijlocul podelei ca niște pietre de hotar. Domnul În vârstă Îi privea cu dragoste, În timp ce un gând pios se Îndrepta spre generalul Mociulski. Pe neașteptate, trenul pierdu din viteză și, după câteva minute, opri În câmp. Semnal sau trece un accelerat, zise domnul În vârstă după o scurtă analiză. Dar noi ce suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plece cu un tren de dimineață. El nu, că personalul e cel mai sigur. Dimineața e moarte de om. Noi mergem ca boierii, la opt suntem acolo. Nici că se poate o oră mai potrivită. Pe linia liberă trecu un accelerat luminat dintr-un capăt la celălalt Ce naiba fac ăștia cu atâta lumină? bombăni omul cu Magazinul. Poți să ai lumină, dacă n-ai căldură, tot aia e... Am văzut femei cu rochii decoltate, domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când ești negru. Pe culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc. Așa e corect. Doar unirea face puterea. Mai ales acum, În bezna asta. Am putea opri primul tren. Facem un foc pe linie. E singurul personal până la opt, ăsta al nostru. Acceleratul nu-i bun? Îi bun, da' el nu oprește peste tot. Noi am putea sări prin gările de destinație, dar ce fac femeile, copiii și bătrânii? Numai așa ceva să nu fii acum. Sub pielea mea ce se ascunde? se Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obez, spinocerebelos (Flechsig) și (de unde până unde?) se întretăie cu alt fascicul spino-cerebelos (Gowers). Aici, Mioara Alimentară se simți într-o stare de excitație difuză. Raza-informație trecu, să știi, cu o viteză de 12 m/s, asemănătoare cu cea a acceleratului Galați-București, via Urziceni, prin halta Surdila-Greci. La fel de încrâncenată, raza-idee străbătu pădurea de axoni din subtalamus, hipotalamus și prin ochiurile perverse de lichid cenușiu ai nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]