9,323 matches
-
intrat pe piața românească abia acum câțiva ani, odată cu albumele editate de Taschen. Tema lui Edward Hopper este însingurarea omului modern. Peisajele și decorurile cât se poate de simple și de comune, economicoase, neîncărcate, însă curate, luminoase și intens colorate, accentuează starea de melancolie și solitudinea personajelor, întotdeauna în repaos și aproape mereu neînsoțite. Puține sunt tablourile în care Edward Hopper pune doi sau mai mulți oameni. Capodopera sa absolută, Nighthawks (1942), este considerată imaginea elocventă a omului modern alienat de
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative pentru "desenul din covor", cu un rol bine conturat în desfășurarea largă a narațiunii (căci condiționează palierul factologic și accentuează caracterul polifonic) și care oferă avantajul unei varietăți a registrelor stilistice (eseistic sau poetico-oniric), sunt și ele, însă, mult prea dezvoltate. De unde ar fi trebuit să rămână, totuși, un filon secundar, în a doua parte a romanului, ele concurează serios
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
numitelor "teze din iulie" 1971 ale lui Nicolae Ceaușescu, urmate imediat de Instrucțiunile CC al PCR referitoare la Propuneri(le) de măsuri pentru îmbunătățirea activității ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Intransigența ideologică se accentuează în progresie geometrică, reverificându-se fondurile de cărți din biblioteci, preluându-se de la populație, prin "achiziționare", cărțile neconforme cu noile exigențe ideologice și ajungându-se până la găsirea unor metode de controlare a comerțului cu cărți străine din pitoreștile "talciocuri". Mii de
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
sfîntă se afla o Evanghelie pe un pupitru, iar un perete întreg era acoperit cu icoane în fața cărora zi și noapte ardeau candele în pahare de sticlă colorată. În mod curios, în cazul lui Pavel Egorovici, credința foarte mare îi accentua înclinația spre tirania domestică. Convins întotdeauna că face voia lui Dumnezeu, cu care se afla în relații privilegiate, impunea familiei sale o disciplină de fier. Soția, blînda și ștearsa Evghenia Iakovlevna, fiii, Alexandr, Nikolai, Anton, Ivan și Mihail, fiica lui
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
putea situa Armistițiul pe de o parte, să spunem, între La vita č bella al lui Benigni și Train de vie al lui Mihăileanu, pe de alta lângă Pianistul lui Roman Polanski. Mai aproape, totuși, de primele două, în măsura în care se accentuează, cum remarcam, tocmai asupra acelor episoade ieșite din comun, exotice, năstrușnice. Acest lucru se vede mai cu seamă în arta portretului. Fără exagerare, se poate afirma că scrierile lui Levi ar furniza material suficient oricui ar dori să scrie o
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
apă réce să stea câtvaș, și-i dă undă puțintel". Oricum, pe cît de expediată e complicata preparare a mîncărurilor, pe atît de precisă apare, în finalul rețetelor din cartea de "preparate tradiționale", indicația de asortare gastronomică. Nevoia de a accentua specificul local se manifestă în mod decisiv în alegerea potrivită: "Se servesc cu țuică".
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
transmisiunii, la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi accentua silueta debilă, pieptul plat, umerii fragili. Lui Yoel i se părea cîteodată bătrînă, de o vîrstă cu cele două bunici ale ei, dacă nu și mai vîrstnică. Vorbea laconic: "Pe ăsta l-au mai dat și anul trecut", "Fă, te
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
extraordinar câștig de imagine atât pe plan intern, cât și internațional lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar, mai ales, succesorului său, Nicolae Ceaușescu. În 1965, semnele noii orientări erau clare și apariția pe scena politică a unui conducător tânăr ce a accentuat aceste tendințe de eliberare, acuzând politica predecesorului său, prea aservită puterilor străine, întărea speranța românilor că "dezghețul" poate veni și din interior, nu doar de pe aripile bombardierelor americane. Consider că aceasta ar fi explicația faptului că, la trei ani de la
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
constata că "împotriva așteptărilor, acest sufix, care, prin originea lui turcească, pare a ne trimite la o lume oarecum îndepărtată, este neobișnuit de viguros"; lingvistul observa și "predilecția pentru teme recente" a sufixului, explicînd-o prin efectul stilistic de contrast care accentuează ironia. Din creațiile timpului, unele s-au dovedit efemere - actagiu, bombagiu, declamagiu -, altele s-au impus și au pătruns în dicționare: biliargiu sau calamburgiu sînt înregistrate în DEX. Sînt mulți termeni în -giu (împrumuturi din turcă sau formații pe teren
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu am fost în tinerețe caftangiu de cartier" - cafeneaua.com"). Fiecare nouă creație de acest tip întărește modelul, accentuînd conotațiile negative ale sufixului. Rămîne de stabilit care e productivitatea actuală a sufixului -(an)giu. Ea pare a fi destul de ridicată în limbajul familiar, mai ales în crearea unor formații ad-hoc în stilul jurnalistic: mapagiu "cel Ťcu mapať; birocratul care
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
romanele polițiste care lasă în mod deliberat urme ale crimelor sale pentru a face mai interesantă urmărirea, Dumitru Țepeneag plasează, din loc în loc, mici semne ale prezenței sale, care însă nu îi sînt de mare folos cititorului. Dimpotrivă, îi pot accentua starea de confuzie. Oare nu cumva apariția cotidiană a misterioasei cliente a cafenelei lui Jean-Jacques (în care se găsesc, de fiecare dată, exact aceiași clienți, așezați la aceleași mese) este o fantasmă a patronului care tocmai a citit în "Le
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
e feministă și anticolonialistă avant-la-lettre; spiritele frivole ale eroinelor austeniene au fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
este pictura religioasă, s-ar putea să nu văd aici mai mult decât pictură și nu o pictură de calitate sau chiar dacă ar fi, nu mă atrage. I-am privit însă pe ceilalți vizitatori pipăind lemnul, mirându-se de forme, accentuând discuția pe stilul clasic sau bizantin și m-am gândit că baza motivației actului de a cumpăra aceste obiecte stă în credință mai mult decât în estetică. Și n-am vrut să mă mai gândesc la caricaturile țăranilor, la cele
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
autoarea se întîlnește pentru prima dată cu Eugen Barbu: "La Sinaia, l-am cunoscut pe Eugen Barbu, autorul Gropii. Nu e prea interesant ca individ, cam crispat, inabil în societate, cam deplasat, cu unele grosolănii, totuși aparent "băiat bun", ceea ce accentuează uneori latura deplorabilă, de inegală grație sufletească" (p. 43). Despre Nicolae Breban scrie în 1962: "Ce mă nemulțumește la N(icolae) B(reban) e brutalitatea lui (care nu e semn de forță), caracterul peremptoriu al afirmațiilor pe care le face
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
civilizații. Volumul are o structură ternară: Orient, apoi Occident și Orient, Occident, fiecare parte compunîndu-se din trei povestiri gradate ca proporții și complexitate. După ce o întreagă tradiție britanică a construit imaginea Orientului, Salman Rushdie actualizează această mitologie culturală: îngroașă contururile, accentuează exotismul, o îmbogățește cu personaje noi, și proiectează viziunea orientală asupra Angliei. Ceea ce te cucerește este chiar imposibilitatea de a separa cele două lumi care se întîlnesc în ființa scriitorului. Într-una din ultimele pagini, chiar își exprimă refuzul scindării
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
Vutcariov s-au topit împrumuturile și se conturează, ușor, un stil. Este esențial pentru el acest spectacol, dialogul lui cu Todea, mîna liberă pe care se simte că regizorul inventiv i-a lăsat-o întru creație. Prin elementul scenografic se accentuează fabulosul poveștii, lăsînd însă mereu spectatorilor iluzia tangibilă că Harap Alb poate fi oricine dintre noi. Iar muzica lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
suport analogic; de fapt, verbul a continua este o excepție, un împrumut recent greu de adaptat morfologic și fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc -ez în conjugare (a situa, situez; a accentua, accentuez), fie sînt defective de persoana I și nici nu au hiat, ci diftong (a ploua, a oua); vorbitorii au asimilat spontan pe a continua altor verbe de tipul a tăia - (eu) tai, a sui - (eu) sui, etc. E drept
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
analogic; de fapt, verbul a continua este o excepție, un împrumut recent greu de adaptat morfologic și fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc -ez în conjugare (a situa, situez; a accentua, accentuez), fie sînt defective de persoana I și nici nu au hiat, ci diftong (a ploua, a oua); vorbitorii au asimilat spontan pe a continua altor verbe de tipul a tăia - (eu) tai, a sui - (eu) sui, etc. E drept că
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
stăpân-magician al techné-ului. La nivelul sensibilității creatoare, Nicolae A. Alexi este însă un creator al timpului său, cu un discurs plastic foarte actual, unde raporturile culturale, atent selectate, se conjugă optim într-un limbaj personal. Privite în ansamblu, lucrările sale accentuează ideea de decor, de scenă, artistul imprimându-le deliberat o anume artificialitate. Realizează astfel construcții epice bine cizelate, într-un ansamblu scenic post-renascentist, unde atât povestea, cât și personajele au un rol riguros determinat, într-o regie prestabilită de autor
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
schilod bogat, el avea nevoie de cea mai disciplinată educație. Dar natura caprițioasă dete mamei care trebuia să-l crească un caracter desordonat ca al său". Accentele critice nu lipsesc, N. Steinhardt contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului acestora. "O ședință de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri) într-un spectacol al intertextualității, anticipînd - evident, într-
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
și ultimele filme, care mi se par ceva mai slăbuțe, vezi Planeta maimuțelor din 2001), dar care uneori uită de acest talent de dragul block-busterurilor: Batman și Batman se întoarce. Acestea două au fost tratate partizan de critici care le-au accentuat partea politică: ambele vorbesc despre un bărbat alb, milionar (Batman alias Bruce Wayne) care se luptă cu personaje marginale (Pinguinul, criticat ca portretizare antisemită și femeia-pisică, suferind de un soi de feminism) care vor să cucerească puterea politică. Ce mai
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
Bartolomeu, Episcopul Clujului ne atrage atenția asupra condiției de fidelitate pe care le-o pune Dumnezeu oamenilor Vechiului Testament, arătându-le că El este un Dumnezeu gelos. Michael Finkenthal face o scurtă și utilă istorie a Decalogului în antichitatea iudeo-creștină, accentuând asupra exclusivității stăpânului absolut, Dumnezeul gelos și iute la mânie, imperativele morale stabilite de cele zece porunci, despre implicarea creatorului în creația sa, și condiția fără de care nu se poate omul dumiri, căci "o poruncă nu poate fi înțeleasă fără
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
care din simpatica creatură plină de umor, așa cum o știm din versiunea desenului animat, devine un monstru reptilian a cărui ferocitate nu poate fi pusă la îndoială, iar sirenele se transformă din personaje jucăușe în personaje extrem de puțin prietenoase), însă accentuează cîteva idei mai puțin dezvoltate atît în Hook, cît și în desenul animat. Wendy, fetița atrasă de lumea poveștilor, de aventurile piraților, este aici o povestitoare pasionată care întreține spiritul fantastic atît în casa sa din Londra, cît și în
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
la diferite edituri, au fost traduse mai multe biografii de împărați romani semnate de istorici străini. Faptul este, pe de o parte, îmbucurător, întrucât se îmbogățește portofoliul bibliografic al specialiștilor în istorie antică, iar, pe de alta, este trist, deoarece accentuează și mai mult sentimentul de reverență al istoriografiei românești față de cea externă și evidențiază ritmul extrem de lent în care aceasta realizează monografii serioase de personalități antice<footnote Ritmul pare fi cel multidecenal: Vasile Pârvan, M. Aurelius Verus Caesar și L.
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
majuscule - “mai deea eu am o vilă” - incluzînd uneori și simple greșeli de tastare - confuzia i/a: “pe prost al omorî cu tăcerea”. Unele forme pot fi erori grave, dar s-ar putea explica și prin intenția transgresivă de a accentua aspectului oral-colocvial al mesajului: “ejti un cerșetor”, “vriau și io să privesc o fată frum.” Așa cum se întîmplă adesea în Internet, apar și inovațiile modei anglofile: folosirea literei k în loc de c: “nimik”, transcrierea “mey” = „mai”. Specifice mediului de comunicare sînt
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]