1,632 matches
-
nevoia să-și înceapă demersul cu o încercare de a clarifica ceea ce nu este încă suficient de clar, neexistând până acum în literatura de specialitate un punct de vedere unitar. Ni se propune, în primul rând, o sistematizare delimitând două accepții ale termenului 1. perioadă istorică; 2. constantă stilistica de-alungul istoriei muzicii. În primul caz este vorba despre perioada de trecere dintre Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
idealism, intimitate și idilism, lipsa presiunii, tihna, sentimentul de satisfacție, glumă nevinovată, tradiționalismul, resemnarea". Toate aceste forme ale micului romantism de sorginte germană sunt scoase în evidență de studiul lui Regman, care folosește însuși termenul de "romantism minor" cu aceeași accepție că la Nemoianu, dar cu aproape patru decenii mai devreme: "E aici (adică în ciclul "intimist" - poeziile Floare-albastră, Făt-Frumos din tei sau Față în grădina de aur, - n.m., D.C.) dovada unei familiarizări nu cu poezia clasică decadenta a secolului XVIII
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
construiește un întreg sistem critic, îndatorat mai ales criticii franceze și în general exegezei ultimelor decenii. De aici un limbaj critic incomod, în continuă și scrupuluoasă explicare de sine. Iată cum își definește autoarea însăși demersul: "o atenție exagerată la accepții, cu alunecare spre definiții. O motivare teoretică excesivă a terminologiei, determinată, pe de o parte de întîlnirea cu un obiect rebel, care se refuză dicționarului meu, și pe de alta, de conștiința faptului că nici termenii pe care îi folosesc
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
referate etc.), este un factor de perpetuă neliniște, fără de care poate că nici n-ar exista operă literară majoră". Aspirația autorului e o operă a imposibilului, a luptei cu Îngerul neputinței. E afirmarea unui drept cu aparență de impostură, o accepție globalizantă a existenței ca scris fără contenire, ca textualizare absolută a ființei: "Orice operă majoră este făcută oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva din ceea ce nici nu știi că este al tău: iată suportul
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pe care și-o asumă versurile de o asemenea factură, pentru a-și exprima aderența la fața ingenuă a lumii, nu le împiedică a denunța înfățișarea prozaică, id est denaturată, a lîncedei vieți cotidiene, văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de cîrpe, lasă terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se sfîrșește" (semn). Nu reprezintă oare alteritatea un avantaj al creației? Nu împrospătează oare ea imaginea, n-o înavuțește cu accepții și nuanțe noi, în jocul capricios, infatigabil, al elementelor? Celălalt beneficiază de un unghi de vedere inedit, la intersecția vieții exterioare cu cea interioară: "sorbit de nori în trecere/ de solzii unui pește imaginar/ ca ploaia/ tu vezi seninul altfel
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
sens "intern" ("cîinii care s-au aciuat pe lîngă întreprinderi, garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în traduceri cel puțin, și un sens specializat "pentru exterior": referitor la calitatea de membru al Comunității europene. în această ultimă accepție, comunitar este opus lui extracomunitar, cuvînt cu o anume conotație de excludere, căruia am impresia că i se preferă, la noi, mai neutrul non-comunitar (într-un articol despre jucătorii de fotbal străini din Spania, se spune că "numărul celor non-comunitari
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne un sîmbure "proletar", prezent mereu în concepția poetului, care s-a simțit dator a da glas nu o dată solidarității sale cu clasa uvriera, e drept că mai mult în accepția ei occidentală, în aspirația acesteia spre o "cuviință" și o "civilizație" de caracter semiburghez. Departe de manieră fraternizării cu "dezmoșteniții soartei", recte cu lumpenul, gen Gorki sau Panait Istrati, s-a distanțat, prudent, chiar și de boema artista că de-
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
de limbă. Se știe că vechea programa nu prevedea vocabularul, gramatică și stilistica în clasele de liceu, cu excepția unor profiluri, precum cel filologic sau pedagogic. Nouă programa conține ore de comunicare (în care se cuprinde, între altele, și limba, în accepția clasică, sprijinite, și cele de teorie, tot pe textele literare. Să nu uit un capitol inexistent înainte: dialogul artelor. Noțiuni de artă dramatică, cinematografică, de muzică și plastică vor trebui însușite de către elevi chiar din prima clasa de liceu. Iată
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
-le la dispoziție informații greu de găsit pe cont propriu și provocându-i intelectual printr-o primă propunere de sistematizare a lor. Capitolul întâi - Cenzori, cenzuri, cenzurați - cuprinde câteva considerații teoretice. Autorul se pune de acord cu cititorii săi în legătură cu accepția pe care o dă cenzurii, făcând și tentativa de a produce o definiție: "Cenzura este actul oricărei entități politice, religioase, militare ori administrative de a condiționa exprimarea/ difuzarea de informații, opinii, idei, în sens mai larg, creații intelectuale, pe care
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
sub ocupație. Apoi, în anii din urmă, colaborarea incriminată este aceea cu autoritățile comuniste. Sadoveanu, Călinescu și alții sînt găsiți colaboraționiști. Și, în general, cam toți intelectualii care n-au fost disidenți. Mă voi referi în continuare doar la prima accepție a cuvîntului. Despre cea de a doua, într-un articol viitor. Nu e deloc obligatoriu ca un cuvînt să păstreze sensul primar și să trebuiască să considerăm o eroare abaterea de la acesta. Problema, în cazul de față, nu e lingvistică
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
religie ce apare la Ploiești de patru luni (director - Marian Ruscu, redactor șef - Ieronim Tătaru, redactor șef adjunct - Stelian Oprea, redactor coordonator - Miron Oprea) e o publicație serioasă, dominată de spirit academic, și care își onorează numele în special în accepția lui din logica matematică. Fantezia, ludicul, subiectivitatea, umorul, într-un cuvînt stilul vioi ploieștean nu intră în formula acestei reviste ce pare alcătuită de universitari matematicieni și filosofi, cu gravitate și rigoare, dar fără éclat. În publicistica noastră culturală ea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă, despre funcționalitatea fragmentarismului, a aforismului, a paradoxului și a jocului parodic. O carte dublă despre un scriitor dublu (diurn și nocturn, în accepția autoarei). Elvira Sorohan - Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999.
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
puțin o critică, deci o speță de literatură, deci o ficțiune sui generis. Ar fi o greșeală să considerăm biografia ca avînd o finalitate, fie și înalt moralizatoare, sublim pedagogică. Sau, dimpotrivă, una satirică, ofensatoare. Voltaire se temea de această accepție de diatribă pe care ar putea-o primi întreprinderea biografică, socotind-o drept "o otravă nouă ce a fost inventată de cîțiva ani în literatura inferioară; arta de-a ultragia pe vii și pe morți în ordine alfabetică". La polul
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și în lumea ireductibilă a artei? În acel joc spiritual al luminilor și tenebrelor
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
nu numai în anii interbelici, dar și în cea mai mare parte a timpului scurs de la al doilea război mondial încoace"... (s.m.). I.B. Lefter inventariază principalele confuzii care au apărut în legătură cu �modernismul". în perioda interbelică puțini s-au apropiat de accepția actuală a termenului (Streinu și Cioculescu, în cîteva articole). S-a observat deja că acest concept nu ocupă o poziție centrală în opera lui Lovinescu - ambiguitățile sînt nenumărate, ele apărînd chiar în interiorul aceleiași scrieri. Alte surse ale confuziei sînt opoziția
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
început, spectacolul într-o zonă cu miză. O distribuție disponibilă, implicată și în povestea moralizatoare, în fond - catastrofele, trebuie privite din perspectiva lor umoristică (spune însuși autorul) și în pariul lui Alice Barb. Un spectacol, chiar și un vodevil în accepția autorului, ține și poate avea ținută, dacă e bine gîndit și dacă trupa e motivată serios. Ștefan Radof, George Ivașcu, Emilia Dobrin, Anda Caropol, Crenguța Hariton, Daniela Minoiu, Valeriu Preda, Claudiu Romilă, Daniel Popescu, Anca Bejenaru au dovedit că Oscar
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
animalul tînăr și persoană. Glosarea din Dilema ar părea să indice o schimbare de sens; totuși, dacă un termen poate să însemne atît "fraier" cît și "șmecher", e aproape sigur că în realitate înțelesul său e unul general, care capătă accepții mai restrînse în funcție de context. Uneori trăsătura juvenilă e mai puțin importantă și sensul contextual e de "ins, individ, tip". Vîrsta se poate și emfatiza: bidivii sunt adolescenți sau de-a dreptul copii (în fond, și mînz e o metaforă pentru
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
că privim teatrul strîmt și provincial, nu-l raportăm la respirația și anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e cazul și devenim prea aspri cu spectacole care, chiar împerfecte, înseamnă evoluție, ieșirea din impas, din teatrul mort în accepția lui Brook, prin faptul că acceptăm diletantismul, prin faptul că sîntem intransigenți cu ceilalți și mult prea îngăduitori cu noi înșine, prin faptul că ne înstrăinăm unii, de ceilalți, nu ne mai acceptăm, unii, altora, puncte de vedere diferite, privirea
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
lor ar fi interesantă în multe domenii ale mentalului colectiv, dar deocamdată mi se pare posibilă și utilă mai ales din perspectivă lingvistică. Un semn al tensiunilor e chiar felul în care în lingvistica românească se folosește termenul neologism. Din accepția lui "internațională" (de "cuvînt nou"), e selectat aproape exclusiv un subdomeniu, constituit din împrumuturile moderne, culte. Desigur, restrîngerea în uz nu e lipsită de justificări: cea mai puternică e chiar faptul că în genere elementele lexicale noi sînt într-adevăr
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
reproduse în titlul de mai sus! Tema l-a preocupat pe savant în permanență, din totdeauna, printre altele și în articolul intitulat Țară, Patrie, Imperiu. El reamintește că, avînd în vedere originea latină a cuvîntului Țară, să nu se uite accepția latină a acestuia, însemnînd o bucată de pămînt; căci - dincolo de înfățișarea propriu-zisă - materială, a solului, există într-însul și - mai cu seamă - o valoare istorică permanentă... și din pămînt se desface, aș zice, ca un fel de abur al pămîntului
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
propriu-zisă, de natură estetică, prin adecvare la obiectul său, inclusiv grație mijloacelor expresive folosite: Pentru motivul că această critică era concepută ca o formă de literatură. Aici e problema. Critica - o literatură de tip beletristic. Or, critica are multe alte accepții, pe care le-am trecut în revistă în diverse cărți ale mele și care îmi permit să fiu oarecum distanțat de acest impresionism critic facil, pe care profesorii îl practicau cu dezinvoltură și cu un anumit brio. Care însă uneori
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]