211 matches
-
lui Valerius să urce pe cealaltă. — Țineți-vă de frânghii! strigă. Scripeții se puseră în mișcare, scârțâind, și platformele începură să urce. Chepengurile se deschiseră și o lumină orbitoare îi învălui pe cei doi gladiatori care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glasul puternic al crainicului. — Iată armata învingătorului! Iată-i pe soldații împăratului Aulus Vitellius! Publicul se ridică în picioare. Se ridică și împăratul, care, cu un gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre cer, adresând un salut împăratului și mulțimii. — Fiți atenți! spuse Valerius respirând greu, în timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
revistă trupele, mergând la trap mărunt prin ploaia de noiembrie. Se întoarse doar o clipă și ridică mâna, salutându-l pe Proculus, care se îndepărta călare, urmat de servitor. Îl urmări cu privirea până când dispăru pe drumul spre Verona. În aclamațiile soldaților, centurionilor și tribunilor, Antonius se apropie de Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acest instrument, în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli. Eram mulți, străini și persani, veniți să ne luăm rămas-bun, unii În piațeta din fața reședinței sale, alții de-a lungul drumului. Fără aclamații, desigur, nimic altceva decât gesturi discrete ale câtorva mii de mâini și lacrimi de bărbați și de femei, din partea unei mulțimi necunoscute, care plângea ca o iubită părăsită. Pe parcurs nu se produse decât un singur incident minor: la trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acest lucru să se Întâmple, violoncelistul nu greși nota. Acele degete nu aveau să-l atingă din nou, moartea Înțelesese că nu trebuie să distragi niciodată un artist adâncit În arta sa. Când concertul se termină și publicul izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și care-i reveneau pe merit, moartea, În picioare În lojă, zâmbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intervenție și fuge întrun suflet spre locul unde subordonatul său este lăsat la pământ. Acesta, când îl vede pe majur, ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
însă unghiul din care sunt privite și judecate multe fapte relevante din prezent este asemănător. Aceasta are loc fie în modul de a gândi puterea politică, fie în relație cu exercitarea puterii și cu exercițiul puterii culturale care, sub anumite aclamații ale libertății și egalității, le sacrifică pe ambele ideologiei, transformând astfel consensul în conformism. Angajarea anti-ideologică Dacă am vrea să sintetizăm rezultatul cercetării făcute și am intenționa să-l focalizăm pe raportul dintre filosof și putere, am putea folosi expresia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe baza votului universal, se precizau drepturile democratice recunoscute, modul de reprezentare a Basarabiei în parlamentul și guvernul statului român ș.a. Declarația se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna !” Rezultatul votului, anunțat cu aclamații, a fost adus la cunoștința primului-ministru Al. Marghiloman, care a intrat în sală și a rostit o scurtă alocuțiune, precizând că, în numele poporului român și a Regelui, cu mândrie lua act de Declarația de Unire și, în numele guvernului român, declara
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
N. Iorga, președintele Adunării Deputaților sublinia măreția evenimentului, atunci când „Basarabia și Bucovina, țările smulse vechii Moldove, și acele mândre părți ardelene, bănățene, crișane și maramureșene... au proclamat pe rând reintrarea lor în România deplină”. Într-o atmosferă entuziastă, prin îndelungi aclamații, Parlamentul a adoptat cele trei proiecte. Raportorul proiectului de lege pentru Basarabia, Vasile Stroescu, ridicându-și ochii spre cer, declara: „Să dea Dumnezeu ca această unire să fie într-un ceas bun, cu noroc și pentru totdeauna”. Ceea ce săvârșiseră românii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
iarbă, își făcu apariția. — George e pe-aici, nu l-ați văzut? — George! Dumnezeule, nu! În clipa aceea storurile din camera de zi a Papucului se ridicară cu violență și lumina puternică dinăuntru se revărsă din nou peste pajiște. Izbucniră aclamații, urale, oamenii se detașară din întuneric și se îngrămădiră în pătratul de lumină. Scena dinăuntru era perfect vizibilă. Cu fața spre fereastră, se afla George. Lipită de fereastră, cu profilul spre spectatori, stătea Hattie, care tocmai ridicase brutal storurile. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că e mai bine să o analizăm în acest moment. E vorba de o zi cu lună nouă cu prilejul căreia are loc o adunare de sărbătoare numită în Cartea Numerilor tĕrû’ăh, cuvânt care poate semnifica: „strigăt de război”, „aclamație”, „sunet de trompetă”. LXX traduce deseori, nu și în acest caz, prin ultima accepție. a) În cele două pasaje citate ritualul este prezentat în mod articulat, cu excepția finalului său. E de mirare însă că nu găsim nici o urmă a acestei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
calitatea supremă fiind apropierea de cifra unu, sub diferite forme: locul prim, grupa întâi. Funcția religioasă este transferată către aceea sportivă prin apropierea de simbolul numeric. Simbolul numeric al câștigătorului poate fi reprezentat de succesul competiției, de ordinea cromatică, de aclamațiile suporterilor de transformarea câștigătorului în idol al mass-mediei, un simbol, un semn cu valoare culturală; într-un simbol sportiv pot apare elemente: -de contact (relația dintre o victorie visată și o victorie reală) și -de magie prin asemănare (relația dintre
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
învins sau învingător. În timpul probelor sportive are loc un comportament social adecvat, chiar dacă se referă doar la atitudinea din clipa despărțirii de competiție. Inițierea spectatorilor ia forma unui joc, în care publicul sportiv poate să ghicească câștigătorul și, prin gesturi, aclamații, vocalize, lozinci, vestimentație, suporterii pot să își afirme apartenența la un individ, o echipă, o națiune. Drapelele, amuletele, fotografiile, păpușile și obiectele cumpărate devin o amintire pentru participarea la competiție. Una dintre sancțiunile sportive este aceea de a se juca
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
putere de lege, mai ales până în secolul al XII-lea, întrucât știutorii de carte erau foarte puțini. Prin gesturi sportive se transmitea puterea politică și religioasă, într-o transmitere publică, prin obiecte simbolice, precum sabia, sau cupa sau premiul și aclamațiile. Ființa umană era concepută ca o dualitate alcătuită din suflet și corp invizibil în interior și vizibil în exterior, sub forma ovațiilor, corpul, temniță a sufletului cerând o salvare, mai ales din cauza gesturilor rele. Societatea înseși era considerată un corp
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a sportivilor, semnificații marcate de reporteri și crainici, cu mare succes la publicul de astăzi. Axele gesturilor simbolice sportive sunt expresive, de comunicare non-verbală și de eficacitate, într-o elaborare de tip retoric special (gestul de salut, jurământ, rugăciune, de aclamație, de tristețe) sau de teatralitate. Gesturile sportive variază în funcție de spațiul familiei, al tipului de antrenament, al tipului de competiției, al felului stadionului, ori se modifică în funcție de modul de motricitate al unui sportiv tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, existând o
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
imputat că nu a dat soluțiune acestei chestii a mănăstirilor. Astăzi - arăta el cu disimulată mândrie - se prezintă un minister înaintea dvs. și vă propune acea soluțiune dorită de atâta amar de timp, și dvs., în loc de a o primi cu aclamații, precum era în drept a aștepta, găsiți că trebuie să vedem dacă vi s-a dat toată greutatea darului ce am prezentat [...] Nu trebuie să fim meschini în chestiuni mari, în chestiuni naționale care fac să bată inima oricărui român
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la Chișinău. Referitor la această vizită, poetul basarabean Vlad Pohilă scria următoarele: „Președintele Băsescu nu s-a comportat ca un străin la noi și nici liderii basarabeni nu l-au tratat ca pe un străin, ci a fost primit cu aclamații și lozinci unioniste în inima Chișinăului. Mii de basarabeni au scandat „Unire”, adresându-se nu atât președintelui, ci elitelor politice românești și întregii națiuni române. Prima vizită făcută și acordurile guvernamentale încheiate președintele Băsescu poate intra în istoria României ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe un mânz, puiul unui animal de povară» (Mt 21,5). Tocmai pe o măgăriță călărește Isus la intrarea sa solemnă în Ierusalim, însoțit de strigăte entuziaste: «Osana fiului lui David» (cfr. Mt 21,1-10). În ciuda indignării fariseilor, Isus acceptă aclamația mesianică a celor «mici» (cfr. Mt 21,16; Lc 19,40), știind prea bine că orice dubiu asupra titlului de Mesia va fi risipit de glorificarea sa prin pătimire”. 4. Preotul și măgarul de la Paști 1. Ca și măgarul, preotul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]