454 matches
-
a acestui ultim roman al scriitoarei germane. Din același număr al Timpului merită citit dialogul lui Liviu Antonesei cu Dorin Tudoran ("Prieteniile nu mor niciodată; ele doar se destramă") despre blogosferă, prietenie și politică. Poezia nu-i literatură În revista Acolada (Satu Mare, numărul 9 pe septembrie 2009) Ana Blandiana propune în articolul "Cum se scrie un poem?" o surprinzătoare și totodată seducătoare distincție între poezie și literatură. Poezia înseamnă, în opinia poetei, a spune mult prin foarte puțin, iar la limită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
vieții noastre lăuntrice: "Orice frază generală, imprecisă, are ceva muzical. Ea provoacă fantezii filosofice - fără să ducă la apariția vreunei succesiuni determinate de idei filosofice sau a vreunei idei filosofice particulare". Pentru a-și extinde sinecdoca reflexivă printr-o largă acoladă existențială: "Poezia lirică este corul în drama vieții - lumea. Poetul liric este un cor alcătuit armonios din tinerețe, bătrînețe, bucurie, simpatie și înțelepciune". La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Tudorel Urian Radu Ulmeanu, directorul excelentei reviste de cultură "Acolada" din Satu Mare, și-a publicat la editura timișoreană Brumar, o consistentă antologie din lirica proprie, Laptele negru. Primind acum câteva săptămâni acest op cu un aspect destul de oldie (coperta cartonată, deloc în nota luminoasă, devenită marca de identitate a volumelor
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
din ce vrem să facem se poate face și cât nu. Dacă gândești ascuțit ai șansa să nu te dezamăgești total, sau să nu te strici la cap. Atunci tragi niște concluzii care sunt mai aproape de realitate." Proletcultism reciclat În ACOLADA (nr. 6, 2009) Gheorghe Grigurcu publică partea a doua a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziția furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acțiunea de refacere a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
pentru care acțiunea de refacere a punților cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea la vedere a unui cadavru. Dar iată ce spune C. Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe Grigurcu în articolul din Acolada: "Ieșirea din proletcultism în anii '60 (...) s-a făcut prin-tr-un ritual morbid necesar; a fost pus pe masă interbelicul mort, a fost bărbierit, spălat, parfumat, încălțat cu pantofi lăcuiți și îmbrăcat cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
de vicisitudini venite din afară și din noi înșine", ce riscă a ne știrbi identitatea profundă. Și alta absolută, "ancorată în Eterna iubire de Dumnezeu (care trece de dincolo de moarte)" și "scapă cumva schimbărilor inconsecvente, determinate de timpul istoric". Sub acolada acestei meditații "cu egală intensitate intelectuale și mistice", înălțate "ca un fum de jertfă bineprimită" - sunt vorbe dintr-un vibrant Cuvînt al editorului, semnat de Ana Blandiana, se așează întregul corp al mărturiilor pe care-l avem în vedere. Fondul
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
Argeș Descrierea stemei Stema comunei Țițești se compune dintr-un scut triunghiular, cu flancurile rotunjite, scartelat. În cartierul 1, în câmp albastru, o biserică de argint, în vedere frontală, cu pridvor sprijinit pe patru stâlpi legați sus prin arce în acoladă, cu ușa ajurată negru și terminată, de asemenea, în acoladă, cu trei cornișe, cu un acoperiș în patru ape, din care se înalță o turlă, străpunsă de trei ferestre ajurate negru, acoperită cu un acoperiș triunghiular, evazat la bază, terminat
HOTĂRÂRE nr. 770 din 8 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256793]
-
scut triunghiular, cu flancurile rotunjite, scartelat. În cartierul 1, în câmp albastru, o biserică de argint, în vedere frontală, cu pridvor sprijinit pe patru stâlpi legați sus prin arce în acoladă, cu ușa ajurată negru și terminată, de asemenea, în acoladă, cu trei cornișe, cu un acoperiș în patru ape, din care se înalță o turlă, străpunsă de trei ferestre ajurate negru, acoperită cu un acoperiș triunghiular, evazat la bază, terminat printr-o cruce treflată. În cartierul 2, în câmp argintiu
HOTĂRÂRE nr. 770 din 8 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256793]
-
ale căror volume se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20 și, respectiv, 30 ani. (J_i = 1, m_i; m_i = 1, n_i; L_i = 1, r_i; evident, mulțimile arboretelor exploatabile corespunzătoare indicilor K_0, L_0 și L_–1 din ultimele trei acolade ale relației (7.4.1.1.12) sunt vide - n_0 = 0, r_0 = 0, r_-1 = 0); V^R_(TA)Ji, V^R_(TA)Ki, V^R_(TA)Li - volumele reale (R) stabilite pe bază de măsurători în teren, la vârsta actuală (TA), ale arboretelor exploatabile în deceniul i, ce se impun a
NORME TEHNICE din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260401]
-
metisați sau nu, înstăriți în orice caz, ascunde o viață bogată, nuanțată, în care suferința ocupă și ea un loc la masă. Altfel, suferința constituie ocazia de a coagula forțele unei familii destrămate din neglijență, iar regizorul închide într-o acoladă afectivă pe cei trei membri ai familiei, tatăl și cele două fiice, așezați pe o canapea în dreptul unui televizor, întinzându-și comod un pled peste picioare, expresie domestică a fericirii. O altă temă a filmului, rezolvată și ea „clasic”, este
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
revoltă populară, și puci militar, și lovitură de stat, și Revoluție, și contrarevoluție, într-un dozaj bine calculat de către Marele Regizor de la Moscova”. Documentarea laborioasă, răbdătoare, cu exemplare rezultate a lui Grigore Cartianu pare a justifica atari factori contradictorii sub acolada lor sîngeroasă. Destinul istoric a voit ca aceștia să se întrunească pentru ca România să scape de coșmarul terorii, mizeriei, minciunii, produs de un despot fără scrupule, de nuanță feudală, în pofida demagogiei sale populiste, ca și de cortegiul de lachei și
Crime nesancționate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5714_a_7039]
-
oferise astfel ultimele rodii care crescuseră pe insulă, înainte de a fi înghițită de ape... * Dunărea este mai întâi albastră, dacă va fi fost vreodată, ca-n valsul vienez, nemuritorul, în desuetudinea lui. Intrând însă la noi, fluviul descrie cert o acoladă, iscălindu-se pe teritoriul României cu o parafă de hrisov vechi, străduindu-se să imite semnul „Pi". Ca și cum înainte de a tăia, inginerește, Carpații Meridionali, și-ar fi pus singur o problemă de calcul. Găurind stâncile de la Cazane, fără șanse mai
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
limba lui Pastior s-a sfărâmat nu doar o dată, ci și o a doua oară." (Lagărul menționat esta acela sovietic în care au fost internați în ianuarie 1945 germani din România, între care foarte tânărul pe atunci Oskar Pastior). O acoladă de normalitate Există reviste, din păcate tot mai rare, care joacă rolul de supape și, totodată, pe acela de mici oaze de normalitate literară. Ele sunt de găsit mai ales în provincie. Departe de tumultul și de jocurile pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6041_a_7366]
-
jocurile pe care le presupune apartenența la un grup literar sau la altul, acolo, în acele spații securizate, redescoperi plăcerea lecturii și întâlnești semnăturile cele mai diverse ale unor scriitori reuniți sub semnul literaturii de calitate. Un exemplu este revista ACOLADA, care apare la Satu Mare, sub direcția lui Gheorghe Grigurcu și a lui Radu Ulmeanu. In numărul 7-8, i-am putut citi, între alții, pe Ana Blandiana, Gabriel Dimisianu, Barbu Cioculescu, C.D. Zeletin, Constantin Mateescu, Florica Bud, Constantin Trandafir, Gabriela Melinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6041_a_7366]
-
Sârbu „ascultat" de Securitate între 11 august 1981 și 24 aprilie 1982, datele limită ale primei și ultimei călătorii în străinătate a scriitorului (vorbind de Vest, fiindcă în Est, Sârbu a fost în tinerețe și anume, pe front, până la Stalingrad). ACOLADA, 5, 2010: cartea de memorii a lui Adrian Marino reține și atenția lui Barbu Cioculescu (un prim articol dintr-o serie nu știm cât de lungă), care o comentează cu înțelegere; „A fost Blaga un Don Juan?", se întreabă Gheorghe
Revista revistelor, pe scurt by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6205_a_7530]
-
a îndurat s-o arunce, înduioșată de munca la care s-a supus pentru a formula chestionarele. Din păcate, curiozitatea cititorului nu e pînă într-atît de darnică ca să străbată, stinghere și nelămurite, niște întrebări care, în lipsa răspunsurilor cuvenite, rămîn niște acolade retorice plutind în gol. Spuneam că autoarea e solicitantă și insistentă și, din acest motiv, întrebările nu sunt puse de complezență, ci creează o tensiune care silește preopinenții la un spor de concentrare. Mai mult, Ioana Revnic nu pare o
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
trădând ruminația înceată a spiritelor profunde, dar un condei care dovedește un irevocabil spirit justițiar, criticul fiind fără îndoială ceea ce se numește „o conștiință": spirit neaservit și nedispus la obediențe ideologice. De altminteri, cine i-a urmărit comentariile politice din Acolada știe că, în ciuda scorțoșeniei sale protocolare și morocănoase, autorul inspiră o netulburată încredere, de sub faldurile textelor sale neieșind niciodată la iveală concesii și retractări tactice. Este un beligerant onest scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
primarul orașului Călimănești. E de presupus că, dacă ar deveni majoritari, asemenea oameni ar schimba tradiția și proverbele, infirmând, de pildă, glume de tipul: Ce țară frumoasă, păcat că e locuită! Rezistența prin spirit În numărul din martie al revistei ACOLADA, Ana Blandiana scriind despre colocviul din toamna trecută de la Memorialul Sighet, a cărui temă a fost persecuțiile religioase în secolul XX, atinge un adevăr straniu: comunismul a provocat nu doar o reacție, o frondă culturală față de opresori, dar și o
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
iar Emil Maladin, sub titlul „Partea vătămată”, publică un fragment de roman. Am reținut din sumarul revistei și articolele avându-i autori pe Radu Aldulescu, Ioan Groșan, Iolanda Malamen și Nicolae Stan. Centenar Ciorănescu În numărul din decembrie al revistei ACOLADA (director: Radu Ulmeanu, redactor-șef: Gheorghe Grigurcu), Barbu Cioculescu (în articolul Titani ai corespondenței) închină un inspirat medalion savantului Alexandru Ciorănescu, socotit cel mai strălucit discipol al lui Nicolae Iorga. Comentînd volumul de corespondență dintre frații Ciorănescu (Alexandru și George
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
în cărți, dar iată că ei scriu și în Monitorul Oficial. Fie și numai pentru acest lucru, și Laurian Stănchescu ar trebui ales președinte al USR, și încă acum, ce să mai așteptăm un an și jumătate!” Fișele torționarilor În ACOLADA (nr. 7-8), revista pe care Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu și Petre Got o scot la Satu Mare, găsim un binevenit memento, cuprinzând nume și fapte ale securiștilor torționari care au activat în regiune, în anii ’50, contribuind la schimbarea în rău
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
se specifică, „toată povestea e numai o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg și alții”. Putem deduce filosofia sceptică a lui Budai- Deleanu, nedispus a opta, limitativ, pentru o anume direcție, etalîndu- le pe toate sub o acoladă dilematică, atît de... postmodernă. Date fiind acestea, realizăm mai lesne motivul pentru care Traian Ștef și-a îndreptat acum atenția asupra Țiganiadei, propunîndu-și a-i da o identitate prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
pe marii ticăloși. Numai interpretată în paralel cu atitudinea languros-molatică a lui Paul, similara atitudine a „copilului” relevă o precocitate bizară care reverberează urât. În mod cert, regizorul are o știință a dozajului, o tactică de o deosebită finețe a acoladei ca fapt revelator. Un ceas s-a furat și, abia când este bănuit și acuzat, copilul sare la bătaie cu o furie cumplită. Nu acesta este fiul pe care-l caută Matilda, ci un alt intermediar care forțat o conduce
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
această firească raportare polemică să țintească dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
de autorul decât de unul din protagoniștii piesei; dacă nu cumva momentul în care este pronunțat coincide cu unul din punctele în care autoritatea auctorială și cea funcțional dramatică se unesc, coincid. După această așezare sub o atât de înaltă acoladă, stăpânul din interior al piesei, domnul universului ei și producătorul cel mai important al funcțiilor ei dramatice, jupân Dumitrache Titircă, se întoarce la principala, constanta și cea mai acută dintre obsesiile sale: onoarea de familist. Rică Venturiano, pe care admirațiile
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]