120 matches
-
(născută Ababii) - cântăreață de muzică populară, născută la 30 ianuarie 1951 la Căzănești, Telenești. Primele lecții de muzică le-a luat în corul din sat, iar mai târziu - de la acordeonistul Călin Grigore Roman în satul de baștină, unde exista un taraf, condus de acesta. Studiază dirijatul coral la Școala medie de muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1966- 1969). În anii 1970-1971, solistă în orchestra ansamblului de dansuri populare "Joc" și
Tamara Chițaniuc () [Corola-website/Science/312726_a_314055]
-
în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului interbelic Titi Botez). În 1955 înregistrează prima dată la Radiodifuziunea Română
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
că nu mai beau". Realizează numeroase alte înregistrări la Electrecord în perioada 1960-1965, apărute pe câteva ebonite și două discuri mici, colaborând cu importanți șefi de orchestră precum Nicu Stănescu, Zisu Georgescu sau Florian Economu. În 1964 se căsătorește cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care începe să înregistreze din 1970. În perioada 1965 - 1972 continuă să înregistreze un EP și un LP cu frații Gore (în 1965, respectiv 1967) și două LP-uri cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
imaginarul colectiv românesc pornesc desigur de la textul cântecului, si este meritul lui Ion Pribeagu de a fi creat câteva versuri suficient de ambigue și misterioase, pentru a inspira o legendă. Prin anii 1970, lăutarii din Gorj, în special Gogu Suchici, acordeonist talentat și profesor la Scoala Populară din Târgu Jiu, cântau varianta lui Kirițescu.
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
Siminică, Constantin Eftimiu, Ștefan Lăzărescu, Emil Gavriș, Dan Moisescu; naiștii Fănică Luca, Damian Luca, Radu Simion; clarinetiștii Luță Ioviță și Iliuță Rudăreanu; țambaliștii Mihai Ion Shină, Iancu Fieraru, Gheorghe Pandele, Andrei Pavel, Stela Marinescu-Ciuciu; cobzarii Ion Zlotea și Ion Păturică; acordeoniștii Marcel Budală, Ilie Udilă, Nicolae Crăciunescu; fluieriștii Ion Văduva, Damian Cârlănaru, Ion Vădeanu; taragotiștii Haralamb Ioviță și Ion Luță Ioviță etc. Repertoriul lui Nicu Stănescu a însumat toate piesele „clasice lăutărești”, moștenite din secolul trecut, cât și melodii, romanțe și
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
Bebe Serban (n. 25 septembrie 1939, Petrăchioaia, județul Ilfov - d. 1990, București) a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. S-a născut în 1939 în comună Petrăchioaia, jud. Ilfov. Din 1954 începe să cânte la nunți în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Petrăchioaia, județul Ilfov - d. 1990, București) a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. S-a născut în 1939 în comună Petrăchioaia, jud. Ilfov. Din 1954 începe să cânte la nunți în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său Costică Șerban, îl cunoaște pe Iani Ciuciu și este invitat să se alăture tarafului din care făcea parte acesta, taraf format din: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
acordeon), Mitică Ciuciu (țambal), Panait "Harmonistu`" David (armonică cu 40 de bași), Titi Coadă (contrabas), Costache "Hopa-Mitica" Florea (trompetă), Ion Nămol (vioară și voce) și Florică Calu` (vioară). Din 1965, începe să devină cunoscut drept unul dintre cei mai buni acordeoniști ai generației `50-`60. În perioada 1973-1976 înregistrează două discuri la Electrecord și face numeroase înregistrări cu Romica Puceanu, alături de care va cânta până la sfârșitul vieții. Moare în anul 1990.
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Împreună cu Shelem a dus oile la păscut și în același timp a primit de la el lecții suplimentare de muzică. Tot la Ramat Yohanan a luat și lecții de dans de la profesoara și coregrafa Lea Bergstein. Mai târziu, Heiman a devenit acordeonist al cercurilor de dansuri populare organizate de Gurit Kadman, una din deschizătoarele de drum ale acestui domeniu în Israel. În cadrul serviciului militar Nahum Heiman a servit în unitatea de divertisment a Tineretului militar agricol (Nahal) ca acordeonist locțiitor pe lângă colegul
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
Heiman a devenit acordeonist al cercurilor de dansuri populare organizate de Gurit Kadman, una din deschizătoarele de drum ale acestui domeniu în Israel. În cadrul serviciului militar Nahum Heiman a servit în unitatea de divertisment a Tineretului militar agricol (Nahal) ca acordeonist locțiitor pe lângă colegul său originar din România, Dubi Zeltzer. Ca soldat combatant atât în serviciul regulat cât și cel în rezervă a făcut parte dintr-un comando de jeepuri cu care a luat parte la trei războaie, fiind rănit în
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
dirijorul și compozitorul Gary Bertini (arta dirijatului). În anul 1962 Heiman a luat cu magna cum laude licența în muzică la Conservatorul (Academia de muzică) din Ierusalim. La terminarea studiilor a înființat un cvintet instrumental la care a participat ca acordeonist. În acelaș timp a fost unul din întemeietorii și conducătorii ansamblului coral Givatron, care a inclus în repertoriul sau o parte din cântecele pe care le-a compus, cel mai cunoscut din ele fiind „Lean noshevet haruakh” („Încotro suflă vântul
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
deplasează întotdeauna în aceeași formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic. Urmează sameșul mare și sameșul mic, cârciumarul și bucătarul, după care restul feciorilor. În urma lor merg muzicanții (de obicei un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care bucatele ce le sunt puse pe masă ca și compensație pentru colindă. Colindatul se
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
(n. 8 aprilie 1978, București) este un pilot român de raliuri. este nepotul celebrei Gabi Lunca și a marelui acordeonist Ion Onoriu. Nu cântă la fel ca bunicii săi, dar este pasionat de mașini încă de la o vârstă fragedă.Este cunoscut în lumea sportului auto sub porecla de "Ono". De la 12 ani a fost "infestat"cu microbul vitezei. A câștigat
Daniel Onoriu () [Corola-website/Science/317305_a_318634]
-
(n. 1936, comuna Iordăcheanu - județul Prahova, d. 1998, Ploiești, județul Prahova) a fost un cunoscut acordeonist virtuoz din România. S-a născut la data de 19 aprilie 1936 în satul Mocești, comuna Iordăcheanu, județul Prahova, fiind cel de-al treilea fiu al țambalistului Valter Tudorache. În 1948 cântă la prima sa nuntă cu acordeonul. În 1954
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la nunți, alcătuit din Grigore Prican (vioară), Tache „Oaie” (țambal) și Ștefan Alchirei (braci). În 1965, la o nuntă, îl întâlnește pe acordeonistul Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze. Ilie Udilă (deja foarte cunoscut în perioadă) îi facilitează intrarea la Radio unde înregistrează câteva piese. În 1970 și 1972 imprimă doua discuri mici la Electrecord. Începand cu anii `60, una dintre cele
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
folclor - „Discul de Aur” al Academiei „Charles Cros”, din Franța, la a XXV-a ediție a Festivalului de Toamnă de la Dijon. Din 1970 începe să colaboreze cu cântăreața Romica Puceanu, iar în perioada 1971-1975, înregistrează discuri cu cobzarul Marin Cotoanță, acordeoniștii Marcel Budală, Gheorghe Ghițică sau Victor Gore. În 1994 artistul participă la un spectacol „Tezaur folcloric” prezentat de Marioara Murărescu. Acolo Ion Albeșteanu interpretează 4 melodii și anume: "Pe valea Neajlovului", "La calu' bălan", "Spune, spune moș bătrân" și "Ursitoare
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.). În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța Creața Dumitriu (acordeon și voce) și „Baba” Ioana (acordeon și voce) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra formulelor un pic mai târzii ale tarafului fraților Gore și a „brigadei” lui Cornel Bosoi. În perioada 1960-1970 cântă în diverse formule alături de acordeonistul Bebe Șerban, fiul Mihai Nămol, violonistul Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în anul 1985 la București, fiind înmormântat într-un cimitir din Rand. Ulterior a fost scos și înhumat la Biserica Capra din Pantelimon. Înregistrările ce au rămas
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
Transilvania. Cu o seară înaintea Carnavalului, tinerii se întâlnesc pentru a-și confecționa măștile pentru a doua zi. Dimineața, cete de feciori mascați colindă satul călare. Personajele centrale sunt mirele și mireasa, preotul ș babele. Din alai mai fac parte acordeoniști, toboșari, trompetiști mascați. Împreună, cu toții marchează poveștile de viață, precum nunta ori înmormântarea, care au avut loc și pe durata îndelungatei calătorii. În nelipsita căruță cu sobă se pregătesc clătitele. Bunătățurile le oferă ulterior tinerii, localnicilor, în schimbul unor produse alimentare
Festivalul Clătitelor () [Corola-website/Science/326672_a_328001]
-
București din Budapesta, unde se bucură de prietenia și admirația violoniștilor maghiari Lakatoș și Boroș. În același an, a cântat la Restaurantul Hora din București, situat în apropierea Circului de Stat, într-o formulă de excepție, alături de violonistul Tudor Pană, acordeonistul Nicolae Florian, celebrul țimbalist Toni Iordache, frații Costel și Vasile Stanciu. În anul 1980 este invitat să concerteze în Israel alături de Ion Onoriu și Gabi Luncă, de care-l leagă o mai veche colaborare. Tot în Israel le-a acompaniat
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
Pripor este un sat în care majoritatea locuitorilor sunt muzicanți profesioniști. E locuit de câteva clanuri familiale: Argint, Călău, Enoiu, Muscurici, Pobirci, Rap, Zlătaru. Muzicanții schimbă uneori un instrument cu altul, după împrejurări: la masa mare a nunților spre exemplu, acordeonistul sau un alt instrumentist se instalează pentru toată durata nopții în fața orgii, în a cărei memorie a inclus inclus timbrurile și formulele de acompaniament ale instrumentelor din taraful vremurilor mai vechi: chitara, viola și basul. Majoritatea familiilor din sat sunt
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Manu, un celebru preludiu de Serghei Rahmaninov. În 1960 devine țambalist al Orchestrei de muzică populară Radio, cântând sub bagheta unor mari dirijori precum Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și mai ales Paraschiv Oprea. În 1961, cu ocazia cununiei acordeonistului Costică Șerban, îl cunoaște pe fratele său, Bebe Șerban de la Petrechioaia. Acesta este invitat să se alăture tarafului său, din care mai făceau parte: fratele Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
cu o zi înainte de începerea alegerilor, printr-un concert în aer liber care s-a desfășurat la intrarea în Parcul Herastrău dinspre piața Charles de Gaulle. Imediat după acest eveniment, are loc ruptura dintre trupa și Vali Căciunescu. Deși inițial acordeonistul a declarat că părăsește trupa pentru a emigra în Vest, în cele din urmă, acesta a decis să înceapă o carieră solistică. Cu un an mai târziu, printr-un concurs de împrejurari, Spitalul de Urgență se reîntoarce (ce-i drept
Spitalul de Urgență (formație) () [Corola-website/Science/331949_a_333278]
-
dintre fiii săi a fost vioristul Ionel Luca, care și-a format propria bandă din care au făcut parte membrii familiei și rudele apropiate: vioristul Aurel Luca, solista Ioana Luca, solista Natalia Boboluță, basistul Dumitru Luca, solista Maria Luca și acordeonistul Florin Cazacu. A cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și Vasile și solista și acordeonista Maria, precum și basistul Mihai Bălășoiu. Actualmente mai activează în Bălești tarafurile lăutarilor Cită Purcel și Ion Burlan. Taraful lui Constantin Trohonel-Purcel zis Cită (n. 1933) este cel mai cunoscut din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina Trohonel (acordeon
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]