199 matches
-
pocnește din bici. Pentru orice eventualitate, a scos din cămara cu răspunsuri vechi, supa înăcrită cu „latina e o limbă moartă, care nu servește la nimic în era noastră vecină cu starwars”. Cu ultimul SW, aș îndrăzni să adaug. La acreala asta, aceeași parte insignifiantă a mediului academic va începe să scornească, pentru a câta oară, argumente nou-nouțe despre utilitatea studierii latinei în școală. O să mai treacă două săptămâni și totul se va uita. În forma decisă de minister. De-a
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
stat o zi legat de salcâm! Treceau oameni de la câmp și îl rugau pe nea Gică să dezlege băiatul, a venit mama lui, nimic! Doar milițianul a fost salvatorul! Am mâncat strugurii aceia acri de mă dureau obrajii de atâta acreală, uneori aveau gust sărat, se amestecau cu lacrimile și cu mucii... Mult timp am îndurat umilința, cearta părinților, glumele celorlați, a fost mai greu decât a suportat Winnetou în tabăra comanșilor, când a fost legat de stâlp! Spre sfârșitul verii
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
o grăbi, căci trasul De creangă e la fel ca bumernagul: Lovește înapoi obrazul, ochii, rangul... O mână ridicând săltându-ți pasul Poți lua fructul cel copt trecând prin gangul Unei livezi: cel crud îți strâmbă nasul Și gura de acreală ca în ceasul Când gata-i să te strângă ștreangul... Ce încă înainte e de vreme Nu te grăbi s-aduni, căci strepezește, Și sufletul, ce strâns precum un ghem e De amărât, mai mult ți-l amărește. Din versuri
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
lume care (din fericire) nu funcționează după regulile lui. Fie că este un mesaj anonim, sau o faptă al cărei autor nu se identifică pe sine, în spatele anonimei stă un sentiment, o atitudine, care-l otrăvește pe autorul ei prin acreala pe care i-o secretă în inimă. De regulă, acțiunea anonimă nici nu rezolvă problema vizată (în cazul că este reală), și nici nu descarcă inima autorului de povara de vinovăție, care îi urmează în chip firesc. Astfel că, în loc să
CE FEL DE ANONIM ESTI? de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 38 din 07 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344906_a_346235]
-
un pat lugubru de spital, ori poate că vom cunoaște cu adevărat pământul, din chiar interiorul lui? Dar oare n-ar trebui să fim mai îngăduitori? Oare nu ar trebui să-i înțelegem, să le înțelegem incapacitățile, să le ignorăm acreala? Un conflict perpetuu între generații, între cei trecuți de vârsta himerelor și cei care cred că nu vor ajunge niciodată în amurgul vieții, că boala, bătrânețea și moartea nu-i poate atinge. Perisabilitatea educației noastre își spune cuvântul în fața înțelepciunii
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
atace. Și cu tot alaiul poposeam în cele din urmă pe muchea Fâcâienii ori mai sus unde erau parcele imense binecuvântate de Dumnezeu care abundau de zmeură, mure imense și zemoase, frăguțe, măceșe, porumbe, merișoare și fructe de cătină cu acreala cărora ne strepezeam dinții. Dacă s-ar fi nimerit vreun urs prin acele rugării precis că ar fi întins-o de frică fiind alarmat de teama vandalilor care se apropiau. Rare ori părinții noștri mai conveneau din timp cu pădurarul
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
peste împietrirea omului și peste nebunia hăitașilor, ruga surdă a nefericitului ajunse acolo sus, unde toate sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului împrejmuită de țăranii încă toropiți de băutură, somn rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora zarurile timpului ne-au
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
tot, reducând fuga mea de acasă la obișnuita noastră întânire de vară. „Încearcă să ne imite, m-am gândit eu, ascultând-o vorbind. Ne parodiază!” Calmul Charlottei și vocea aceea atât de rusească nu au făcut decât să-mi exacerbeze acreala. Am început să-i vânez fiecare vorbă. Una dintre ele trebuia să-mi declanșeze răbufnirea. Charlotte îmi va oferi „lapte de pasăre”, desertul nostru preferat, și atunci voi putea să mă leg de toate nimicurile astea franțuzești. Sau, încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pustie?” îmi spun eu și știu că nu am s-o fac. În seara îndepărtată de acum douăzeci de ani, Charlotte se ridică deja, își aranjează părul privindu-se în geamul ferestrei deschise și plecăm. Iar pe buzele mele, o dată cu acreala plăcută a vinului, se șterge o vorbă niciodată cutezată: „Iar dacă ea este încă atât de frumoasă, în ciuda părului alb și a atâtor ani trăiți, e pentru că prin ochii, prin trupul ei, transpar toate clipele acelea de lumină și de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dar a le elimina cu totul duce la o cumplită sărăcie interioară, cu atât mai tristă și mai pernicioasă, cu cât victimele ei, care se socotesc „spirite libere”, „pozitive” etc. nu-și dau seama că de aici le vine plictisul, acreala și dispendioasa meschinărie a vieții. Vorbele acelea mari acoperă concepte mari, de o mare splendoare inerentă. Dacă nu se orientează și nu se prețuiește după aceste mari noțiuni, viața devine de o insipiditate mortală. Grandilocvența și exprimarea sforăitoare de care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
semnificative strîngeri împreună. Lucru rar într-o comunitate atît de dezbinată ca aceea a noastră de la Sydney. Încă o dată am fost martorul atracției și fascinației iraționale pe care le exercită teatrul. El poate alunga, fie și doar pentru cîteva ore, acreala din noi, balastul cotidian, dezbinarea. După spectacol, românii-australieni își schimbau cărți de vizită, zîmbete, impresii, așteptînd să stea de vorbă cu actorii de la Nottara. Mi s-a părut că au prins gustul teatrului profesionist, că au fost marcați de povestea
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
că sunt de la Securitate și, în sfârșit, unii erau speriați că urmăresc să văd cine fură de la bucătărie, din alimente. Reacțiile lor erau diferite. O educatoare bovarică, insatisfăcută că o curta un șofer pe ea, care avea studii, își alina acreala existențială dându-mă afară din sala în care stătea cu copiii și unde eu trebuia să vin cu găleata de lapte să le împart gustarea de dimineață, pe motiv că „nu terminase la timp procesul educativ”. La aceasta se adăuga
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu adevărat în violență, altfel ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar. Dar România va fi distrusă de rrromâni, care nu
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
erotice, exotice, mitologice, literare. Un soi de elegie adresată uneltelor scrisului este reprezentativă pentru caligraful propriei vieți care a fost O.: „Voi, neobositelor penițe Klaps/ și voi, prea dulci sticluțe Pelikan!/ Cine să mai aibă grija sufletelor noastre/ înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde motive livrești și populare de mare vechime sunt îmbogățite în manieră esopică autohtonă. Înrudirea cu poveștile și istorioarele orientale poate fi identificată și în O șezătoare
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
până atunci măcar în ce țară va trebui s-o cauți. Am avut răgazul, înaintea unei noi întâlniri, să înțeleg ce anume se schimbase în persoana lui Șah. Ar fi fost mai simplu să zic: a îmbătrânit. Sau să explic acreala din vorbele lui prin dispariția țării pe care o slujise atâta amar de vreme. Era însă altceva. Acum lucra fără nici o protecție, ca un acrobat fără plasă, și mai ales fără nici o speranță că va fi schimbat, în caz de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
le e de ajuns că semnalizează până și amănunte ridicole, că unul a tăcut, că altul a râs, că un al treilea a plâns... — Sau că ucid copii nevinovați pentru a chema în ajutor puterile demonice, îl întrerupe Livia cu acreală în glas. Augustus îi mătură argumentul cu o fluturare a mâinii: — Ori de câte ori am avut ocazia am condamnat atare înșe lăciuni vrăjitorești venite de la... Se bâlbâie încurcat: — ...ăla al persanilor, cum naiba îl cheamă? ...Zoroastru. Da, repetă satisfăcut: Zoroastru. În timp ce amenință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții omenești. Ridică sfidătoare trei degete în aer. — Medicina, filozofia și astrologia. Principele mârâie cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei slujnice să-i aducă mantia. Femeia acceptă să și-o pună pe umeri. Apoi spune: Ați văzut ce nenorocire s-a întâmplat ieri la amfiteatru? Înainte ca Iulius Herodes să-și compună un răspuns convena bil, Germanicus răspunde cu acreală: — Iată rezultatul nenumăratelor comisii nou create ce se ocupă de intendența lucrărilor publice, a drumurilor, a apelor, a distribuirii de grâu... Nu văd legătura, face cu răceală Antonia. — Sunt complet inutile, îi răspunde fiul. Mai bine era lăsat Senatul ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le-a retras dreptul de a se mai folosi de trăsuri prin Cetate sau prin împrejurimi. Orgolioasa soție a lui Germanicus se consideră însă deasupra suratelor ei. Deh, nepoata lui Augustus, cum spune chiar ea. Alături de el, Livia bombăne cu acreală: — Tatăl tău adoptiv preferă să confere onoruri mai degrabă femeilor din familie decât bărbaților, pentru că ele nu i pot deveni rivale la putere. Tiberius nu apucă să zâmbească, căci Agrippina se leagă acum de Livia. — Abia aștepți ca divinul suflet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine ce mai e? Al treilea soldat roman: Mă doare stomacul. Al doilea soldat: Ai băut apă, de aia. Primul soldat: Încearcă-l pe ăsta roșu. Al treilea soldat: Nu pot să beau porcăria aia. Îmi lasă un gust de acreală. Primul soldat: Ești de prea mult timp aici. Al treilea soldat: Și ce dracu’, crezi că eu nu știu? Primul soldat: Auzi, George, poți să-i dai ceva pentru stomac omului ăstuia? Cârciumarul evreu: Am aici ce-i trebuie. [Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de stânga, Impresa da Manha, se indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii, își îndreaptă acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă situația aceasta! Un guvern care se pretinde republican - urând pe republicani, persecutând pe republicani, vexând pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]