108 matches
-
a vorbit cu Dan și că prietenia noastră este neschimbată. La asta nu mă gîndisem. La felul În care se schimbă relațiile de prietenie cînd un cuplu se desparte. Sigur că auzisem lucruri despre asta, auzisem diverse femei divorțate (și acrite, Îmi ziceam eu) spunînd că aflaseră Într-adevăr ce hram purtau prietenii lor abia În clipa În care se despărțiseră de soți. Nu mai erau invitate nicăieri, prietenele lor cu căsnicii „fericite“ le percepeau brusc drept o amenințare și credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o să fie aplicată de noi cu aceeași strictețe. Așa e În democrație, spune ea plină de Îngâmfare. — Prostii, Îi spun eu. Dacă crezi asta, atunci ești chiar mai obtuză decât credeam. Ray Își ridică o sprânceană pe când Drummond se bosumflă acrită. — Adică... dacă ne Întoarcem la greva minerilor. Jobul nostru atunci era să zdrobim socialismul cât mai r000000000000000000000 au primit recompense pentru ce am făcut. Noi am distrIan Robertson. Te-a făcut să la putere. Puterea noastră stă În monomănânci. Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pare să-i facă plăcere că mă vede. Mă invită Înăuntru și pune ibricul pe foc. Poartă un pulover gros din lână de angora, dar țâțele alea nu se dau bătute, Încă mai țipă după atenție de dedesubt. Pare cam acrită când Încep să-i spun ce tip mișto cred eu că e Bladesey. — Mda, sigur, spune ea pe un ton disprețuitor. E mult prea femeie pentru tine Confrate Blades. Îmi pare rău, dar da, se aplică aceleași reguli. Pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu cacao) și o cafea din aceasta, enormă. Trăiesc iarăși sentimentul bizar că mă găsesc într-un paradis provizoriu, că totul va lua sfârșit de îndată ce voi pune piciorul pe mocheta obosită din aeroportul Otopeni, rebotezat Henri Coandă, unde un vameș acrit îmi va pune o ștampilă cu zgomot, după ce se va uita lung la mine, ca la un infractor. Același paradis ne trimite însă în mod permanent la condiția noastră de gens de l’Est, de ființe umane care au venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât de simplu i se păruse totul după o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă polo“; imaginați-vă cât am fost de uluiți aflând că, de secătuit și acrit ce era, Își vânduse nu știu cărui geambaș din City Bell armăsarii de călărie, cum nu-s alții mai buni, la care mai ieri ținea ca la ochii din cap și pe care azi Îi privea Încruntat și fără pic de afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își face apariția, ea merge direct la subiect
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era deloc lesne să te trezești, dintr-odată, slobod. Fără nevastă și prunci pe cap; fără bărbat, În cazul femeilor. Acestea ar fi fost În dezavantaj; unele, din simț matern; altele, de frică, și-ar fi agățat țîncii de poale. Acrite, cu trupurile, deseori, lăbărțate de nașteri, simțeau pericolul: nu era prea lesne de găsit alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să fii liberă, considerau unele femei. Dar tot mai multe tocmai libertatea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Încercând să conducă o plantație din Florida cu sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi un eșec comercial fără drept de apel. Nici unul dintre frați nu se distinse ulterior În afaceri, iar Wilky murise tânăr, acrit și urmărit de dezamăgiri. După ani de șovăieli, William părea, În fine, să Își croiască o carieră academică de succes la Harvard, dar cu mici șanse de a se Îmbogăți, chiar dacă, În cele din urmă, avea să termine de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămasă neafectată de foc. Pe pereți atîrnau tigăi, iar rafturile erau Încărcate cu mirodenii, ierburi și sticle cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne găsim un loc unde să ne putem opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
neosteniți, ochi curioși. Jos, la intrare, se afla brutăria proprietarului, domnul Bică-Jumate, o sală lungă cit un vagon de tren, cu trei cuptoare. Printr-o ușă, intrai într-o încăpere cu pereții acoperiți de rafturi șubrezite. Mirosea greu, a făină acrită. Înăuntru, despuiați până la brâu, roboteau lucrători, cu fețele albite, slabi și palizi, purtând pe cap scufe de pânză, să nu-și pârlească părul la dogoarea cuptoarelor, în care ardea un foc neostenit. Jupânul cobora pe la trei, când încă nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata de pe stradă căpăta o nuanță bogată de albastru-purpuriu pe care n-am mai văzut-o nicăieri de atunci. În acele zile magnifice on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Smith, oferindu-i o expoziție. Spre deosebire de alți artiști pe care îi sprijinise, Smith nu voia să aibă de-a face cu New Yorkul. Petrecuse deja șase ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în viitor, trecutul avea să rămână cu ea. M-am oferit să îi plătesc câteva ședințe regulate de terapie, dacă credea că îi sunt de folos, dar mi-a spus că nu, prefera să stea de vorbă cu mine. Omul acrit și singuratic care se furișase înapoi în Brooklyn cu mai puțin de un an în urmă, omul terminat care se convinsese pe sine că nu mai are pentru ce să trăiască - tontul de mine, Nathan cel Neînțelept, care credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu aiureala asta de A?" Iar eu m-am aruncat iar în fundul ochilor ei și i-am spus sincer, ca adolescentul care încă nu poate minți, că trupul ei m-a învățat mai multă anatomie decât toate mulajele și planșele acritei mele profesoare de anatomie, că A vine, cum s-ar zice, de la Anatomie, că anatomia e sfântă, l-a dus în ispită și pe Adam, a fost preamărită și în Biblie... Știi, "Lecția de anatomie..." a lui Rembrandt este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-e locul, se gândi el fără convingere. Ar trebui să călătoresc cu clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani, devenit un cvadragenar blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul muri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tot! Când a apărut asta? Nu-l luăm În seamă, nici unuia nu ne place. Burroughs, vreau să zic. Sau nu cine știe ce. E prea homo, iar Leac prea coios. Florin nu l-a citit, Cătălin n-are nici un motiv. Eu sunt acrit. Așa că, Întrebat fiind: - Ce-i cu tine, ce ești așa acru azi? ridic aceleași sprâncene a ce să-i faci, probleme, dar completez: - Nu-mi place că beau la servici. Nu râde nimeni. Nici n-ar avea de ce, știu cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tulbure, cumva, mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai rămas În sufragerie, așa că Paco și cu chelnerul mai În vârstă rămaseră singuri.Strânseră mesele și duseră sticlele-n bucătărie. Băiatul care spăla vasele Îi aștepta acolo. Era cu trei ani mai mare decât Paco și era cinic și acrit. — Ia și bea, spuse chelnerul mai În vârstă, turnând Într-un pahar și oferindu-i-l. — Cum să nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
proiectele eșuate sunt o piedică în calea bucuriei sau ... o sursă pentru manifestarea bucuriei maligne. Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, există și o bucurie răuvoitoare, răutăcioasă. Ea se rezumă la sintagma "Așa-i trebuie!", nutrită de oamenii acriți, răutăcioși, vanitoși, zeflemiști și/sau invidioși. Spre deosebire de bucuria benignă, bucuria malignă contribuie la înveninarea relațiilor interpersonale. Ea este alimentată "de spectacolul umilirii celorlalți, în urma unui eșec, a unei sorți neprielnice, chiar a unei nenorociri adevărate" (Braud, 2008, p. 30). Vorbind
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pp. 52-54); * sintagme care conțin aglomerări de sunete sau repetări de sunete/grupuri de sunete, pronunțate într-un ritm din ce în ce mai alert: "hribi fripți, hribi fierți, hribi prăjiți, hribi opăriți, hribi perpeliți, hribi pripiți, hribi îndulciți, hribi înmieriți, hribi zaharisiți, hribi acriți, hribi oțetiți, hribi sărați, hribi pasați, hribi feliați, hribi tocați" etc. (Grigore, 2008, pp. 60-63); "un cuc în nuc doi cuci în nuc; un cuc într-un nuc; un cuc pe craca unui nuc; un cuc stă în nuc; o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
regizor, secretar de platou, operator și monteur. El schimbă cu dexteritate mediile și unghiurile de înregistrare, scoțând succesiv în prim-plan grupuri eteroclite de personaje - muncitori și aristocrați decrepiți, sindicaliști apatici, vedete culturale și sportive, șefi și lingăi subalterni, gospodine acrite, invidioase pe nevestele de activiști ajunși, dar mai ales o droaie de „înregistratori”, aflați pe urmele acestora, la vedere, sub lumini de reflector. Între portretizarea epică a unui personaj și tehnicile de descriere a unei persoane în vederea urmăririi active (adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
ne aflăm astăzi - reeducarea vechilor cadre de intelectuali din țara noastră. Un asemenea intelectual În care mentalitatea burgheză a mai lăsat urme adânci este În Drum fără pulbere inginerul Lăzărescu, pe care Îl cunoaștem la Începutul romanului, rupt de viață, acrit, disprețuind lupta pentru construirea socialismului pe care nu o Înțelege. Mai complex este cazul elevului său, inginerul Pangrati. Prin Pangrati, scriitorul Petru Dumitriu a vrut să ilustreze tipul tânărului inginer Înzestrat cu o mare și „pură” pasiune pentru tehnică, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]