866 matches
-
Autobiografia, ilustrată doctoral prin Benjamin Franklin, Henry Adams și Michel Leiris, nu epuizează subiectul și nu îi dă criticului criteriul unic de analiză și evaluare. Problematica subiectului va interesa și critica de poezie, fiindcă poezia însăși face din eu un actant al enunțării și un obiect al enunțului. E premisa de la care pornește Poezia vie, un volum nou în care Dan Cristea reunește cele două "specializări" mai vechi: cea de cronicar al actualității literare și cea de critic sortând și interpretând
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
este o combinație de semiotică italiană și textualism francez. E important de reținut cum definește criticul poezia. Avem o definiție în capitolul despre Nichita Stănescu: "Poezia este un sistem de semne ce se autosemnifică într-un proces continuu la care actantul poetic participă în mod involuntar, fiind obligat la aceasta de evoluția firească a formelor de expresie" (p. 588). Un alt prilej lămuritor se ivește în secțiunea rezervată lui Ilarie Voronca, unde criticul polemizează cu modul de înțelegere călinescian, bazat pe
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Pavel Șușară I Cînd vine vorba despre Paul Neagu este invocat, aproape mecanic, sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happening și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la aspecte particulare și nu luăm în calcul orizontul larg al proiectului său. Dar pentru că în afara
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
de toamnă cu licăr Mîndria-mi pieri Cînd am înțeles Că după și dincolo de bătălia Purtată cu strălucită probitate Întoarcerea la vatră era De neocolit 1993 Epilog A-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor, grafician, actant sau poet nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
când punem problema Lumilor Posibile. Ne rămâne să vedem cum ar putea arăta o aplicație sau alta a unor anumite Logici într-un context anume dat al jocului, altfel față de performanța muzicală de tip tradițional. Este evident că fiecare actant va participa la acest joc în mod similar, prin propuneri (gest) concrete. Prin ce și cum acestea se instituie ca fenomene de limbaj și cum ar putea arăta, ca bidimensionalitate activă (altfel zis, o „muzică cu doi pași”), acesta ar
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
încărcătură culturală. Ce putem deocamdată afirma despre modelul structural al invenției în timp performativ? După cum îi spune și numele, acesta este un corolar al principiilor formative puse în joc prin decizie, să-i zicem, componistică. Adică, rolul și funcția fiecărui actant într-un joc definit logic. Definit în macrostructură (formă închisă sau deschisă) și în microstructură. Aici ne vom pune mai ales problema modelelor structurale și a invenției individuale personalizate. Altfel zis, a căutării cuvântului și mai ales, a cântării ubicue
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
lecturii (în invenție) ar putea constitui un subiect interesant de cercetare. Dar suntem departe încă chiar și de preliminariile unui astfel de demers... Intenționăm ca în intervențiile nostre ulterioare să propunem câteva modele structurale urmând a se aplica în prestația actanților. Vom încerca a depăși stadiul anecdotic - să-i zicem, grafic - al formării unor anume etape de lucru spre a accede la cel funcțional al Logicii aplicate în discurs (invenție).
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
din ciclul . Ne vom opri în cele ce urmează asupra parametrului D definit în Logica I - XIV ca prezență - absență a persoanei în fenomenul muzical: cu incursiuni în câteva din zonele de interes care definesc inserția și poziția activă a actanților în rostirea operei muzicale. De acest demers se leagă direct capacitatea cultural-artistică a celor în cauză, asociată unor rigori ce transcend aspectul estetic al formării discursului artistic, implicând decisiv, în aceeași măsură, alte zone de profunzime gravate în personalitatea interpreților
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
stilizată, crescută în libertate În sensul unei reașezări a practicii interpretative, și anume, al unui raport redefinit între text și „rostire”, ne vom imagina un punct de plecare de tip relativist în ce privește enunțul muzical. Ne-am situa, ca atare, ca actanți în discursul muzical într-o altă zonă formativă în care elementul de bază al enunțului să fie nu sunetul (sau orice parametru - punct spațial ce-l definește), ci relația dintre în structura oricăruia dintre spațiile acustice studiate anterior, și anume
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
relatare profesionistă, ci în curată - stilistic - melodramă. În sfârșit, Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a ideii de actant, la el sudura intervențiilor succesive lasă loc așteptării, la el atmosfera internă există dincolo de posibilul rezumat de pe afiș. Ce se petrece într-o piesă intitulată Elefanți roz. Elefanți galbeni. Și oameni
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a ideii de actant, la el sudura intervențiilor succesive lasă loc așteptării, la el atmosfera internă există dincolo de posibilul rezumat de pe afiș. Ce se petrece într-o piesă intitulată Elefanți roz. Elefanți galbeni. Și oameni e descriptibil, aș zice, în termeni de flux magnetic
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Noile tehnologii și francofonia“. Parteneri sunt: Primăria municipiului Timișoara, „Alcatel România“, C.C.I.A.T. , Rețeaua Orașelor Numerice și Universitatea Politehnica Timișoara. Obiectivele manifestării sunt înnoirea imaginii francofoniei în România, ca purtătoare a unor demersuri inovative; punerea în sinergie a tuturor actanților și factorilor de decizie economici, științifici și sociali; promovarea unei expertize a țărilor europene; permiterea identificării tinerilor valoroși din punctul de vedere al francofoniei. Moderatori vor fi domnii Dan Bedros, directorul general al „Alcatel România“, și André Jean-Marc Loechel, directorul
Agenda2006-11-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/284848_a_286177]
-
eu una le apreciez foarte puțin. Și nu vorbesc doar în numele propriilor idiosincrazii. E vorba de inconsistența formulei. Mai exact: deși sunt scrise la persoana I, textele de început au, în marea lor majoritate, aerul că sunt relatate de un actant dezangajat. Atenția pentru detalii și mărunțișuri contrastează fericit cu sentimentul că în fundal se desfășoară secvențe cu potențial dramatic, pe care naratorul reușește fie să-l ignore, ca în prima schiță, Am fost odată la Roma, fie să-l ironizeze
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
Spectacolul interior refuză artificiile scenei, el nici nu se dorește spectacol, așa cum actorul nu se dorește actor. Sciziunea este semnul unei afectivități premeditat neîmplinite, care nu se acceptă pe sine decât prin înjumătățire și modelare. Este o cădere din spectacol. Actantului îi lipsește respectul de sine, încrederea în ceea ce face. Semn al delicateții ultragiate. Cum mai este posibilă victoria, dominarea? A domina înseamnă a privi din afară ceea ce se întâmplă. Victoria este fascinația dedublării. De asemenea, a domina înseamnă supunere față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și îl sancționează: „Ar putea să-i fie tată!” sau „Ar putea să-i fie mamă!”. Marca incestului pare să persiste în „inconștientul colectiv”. Dar să revin la textul lui P.H.L. Doctorii ne învață că vârsta apropiată a celor doi „actanți sexuali” (cum ar scrie P.H.L. dacă ar fi contemporan cu noi) asigură sănătatea progeniturii. Autorul nostru o știe, ba chiar se referă în text la perechile strălucitoare de tinerețe și frumusețe din basmele și baladele românești tradiționale. „Și totuși! - exclamă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că data trecută am făcut o prea dezvoltată comparație între povestea relatată de scriitorul basarabean și acel film american. Am, totuși, o scuză: uneori comparația îți lărgește „orizontul problemei” și contribuie la o mai corectă înțelegere a determinărilor sufletești proprii „actanților” a căror existență te preocupă. În cazul Domnului R., eroul lui P.H.Lippa, dificultatea în a denumi cu termeni preciși situația complicată în care a ajuns o resimte atât el, personajul, cât și scriitorul. În aceste condiții, mie, cititorului, îmi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Gârbea anunță ulterioara desfășurare a unui experiment în paginile cărții, pe care îl dedică flagrant ocupanților scaunelor din sala de spectacol. În ce constă experimentul? În chiar aplicarea celor două reguli amintite. Ceea ce se obține "experimental" acolo unde se actualizează actanți și circumstanțe clasice nu "sare" (cu toată teoretizarea prefațatoare) peste nivelul poantei, peste zîmbetul provocat de etiopienii vorbind țigănește sau de Cleopatra hîrjonindu-se cu Cezar precum Tanța cu Costel. Doamna Bovary sînt ceilalți este construită după o schemă mai complexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Pavel Șușară Cînd se vorbește despre Paul Neagu, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la una sau la alta dintre aceste activități. Pentru că Paul Neagu reprezintă acea categorie de artiști
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
obosești să fii inspirat și lași revelația să-ți scape aiurea; Tot mai anevoie îți vine să te rabzi / Un Hölderlin amînîn-du-și mereu clipa înnebunirii" (Poemul răspîntiei). Limbajul participă la rîndu-i la o asemenea degringoladă care dă seama de incapacitatea actantului de a restabili inițiala viziune edenică, aurorala iluminare care cedează în fața unui "coșmar" crepuscular,extenuant: "Suflete, ce credeai a ști totul despre eclipse, ai fost luat pe nepregătite. / Limba ta renunță, buzele-ți abdică: nicicînd nu vei reuși / Să deprinzi
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
mediul în care trebuie să evolueze opozanții și disidenții estici, ajunși la Paris cu tolba plină de speranțe libertare. O biată conferință din februarie 1971, ale cărei concluzii autorul le înșiră și sistematizează, e ca un duș rece deopotrivă pentru actanți și pentru cititorii de azi ai jurnalului: "Aseară l-am însoțit pe Cotruș, care trebuia să țină o Ťconferințăť la o casă de cultură (sau așa ceva!) în Marly-le-Roy, foarte aproape de Paris. N-au fost decât câteva persoane și directorul întregii
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul. Primul dintre ei e fiul directorului școlii din Satul cu
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
pentru că mulți profesori suferă de un fel de frigiditate estetică și nu pot transmite bucuria lecturii. Am văzut cândva într-un manual de literatură ceva grotesc - poezia Floare albastră de Eminescu, diafana poezie a lui Eminescu, analizată astfel: care sunt actanții? schițați diegeza poemului! stabiliți seriile sinonimice! treceți într-un tabel, pe o coloană, arhaismele și, pe altă coloană, neologismele! etc. Și mă gândeam: ce improprie și alienantă metodă de a trata un asemenea poem au găsit autorii manualului! Dacă aș
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
pronunță chiar cu o anumită greutate - a vârstei foarte înaintate pesemne, căci e bătrân bătrân. Dar nu și zaharisit. Fie și cu grijă alese, întrebările poartă asupra unei pline de păcate epoci, de-a lungul căreia a fost un activ actant, un major factor, deținător de taine și urzeli, încât fiecare cuvânt ce-i iese din gură este bine cântărit, lustruit la capete, legiuitor, cu această particularitate că-și rezervă și un grad de relativitate - popular vorbind, o portiță. Se dă
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
au întîlnit cu martorii celui provocat, anume Nicu Gane și George Morțun 21. Cei patru nu s-au putut pune de acord dacă există pricină reală de "ieșire în cîmp" și ca urmare s-au despărțit. Evident, asupra desfășurării faptelor actanții au dat ulterior propria lor versiune. "Evenimentul" inserează, la rubrica Cronica zilei a numărului său din 28 septembrie, următoarele rînduri: "În urma notițelor apărute în ziarul nostru în contra d-lui Sterea, d-sa a trimis 2 marturi directorului nostru. D-sa
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
Mihai Fărcășanu, în anul 1946, unul din cei mai clocotitori ai comunizării României, practic sub ocupație sovietică. Cartea a apărut în anul 1972 în Marea Britanie, la mai bine de un sfert de veac de la fantastica aventură și întrucât cei mai mulți dintre actanții fugii trăiau mai departe în țară, personajele au fost date cu cheie, anumite locuri de acțiune au fost delocalizate, lectorii naționali ai volumului sunt primii care cunosc identitatea reală a personajelor, prin investigațiile prefațatoarei - Monica Pillat, care și-a făcut
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]