8,468 matches
-
și înghețul ne vom distra la maxim și vom avia patinuar pe fiecare stradă a Iașului. Cum Bucureștiul este “Micul Paris”, așa este Iasul “Mică Veneție”. Din câte știam, mai în vara se deschidă un Aqua Magic în Iași nu acuma... Tu ce părere ai de “amenajarea” de dupa iarnă?
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94508_a_95800]
-
și înghețul ne vom distra la maxim și vom avia patinuar pe fiecare stradă a Iașului. Cum Bucureștiul este “Micul Paris”, așa este Iasul “Mică Veneție”. Din câte știam, mai în vara se deschidă un Aqua Magic în Iași nu acuma... Tu ce părere ai de “amenajarea” de dupa iarnă?
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94526_a_95818]
-
Traian Ștef Noul concept Domnule lucrurile acestea s-au mai întîmplat Acuma vii și mă învinovățești pe mine Că înfloresc florile Că-s mai strîmte cingătorile Că unul poartă haine-ntunecate Că altul la poartă bate Că unul plînge altul rîde Că o cupolă se-ncovoaie În raze mai tîrzii De lună Și
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
totul Finisat că spiritul și se mai găsește cîte-o Ascunzătoare pentru o sticlă cu afinata Cîte-o oală de lut pentru sarmalele cu păsat Și jumări de slănină că asta mi-a cerut Cu vocea puțin răgușita spre dimineață apăsata Și acuma trebuie să caut intermediarii Pentru aceasta contrabandă cu afinata Sarmale din păsat și jumări fierte în oală De lut nu ține neapărat eu să i le duc După cîte mi-am dat seama fără să-i văd bine față Am
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu e-
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu e-adevărat! Osânda voastră Încă nu s-a scris Începutul Toate se învălmășeau în frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile se
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma, Dacă mai sunt cel din colibă, pe coastă la vie Ori cel ce stă la masa de lucru și scrie. O ceașcă de ceai, mobilul, și ceasul, și cărți, și creioane, Și-n amintire ograda și râtul cu sălcii și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
deasă ca toamna pe Someș Iar sufletul - ca fîntîna de-acasă în care s-a scoborît tata pe scară și-a rînit-o de apă de nămol și de toate pîn-a dat de prund cu izvoare - e o vederă goală Gata: acuma fîntîna-i curată ca potirul spunea ține scara ca lumea să ies odată afară Și ieșea. Ieșea la lumină plin de tina neagră și grasă și-aducînd în mîna lui stîngă o găleată vișinie de tablă cu nămoluri dospite cu putori și
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
spunea ține scara ca lumea să ies odată afară Și ieșea. Ieșea la lumină plin de tina neagră și grasă și-aducînd în mîna lui stîngă o găleată vișinie de tablă cu nămoluri dospite cu putori și dohoturi Gata - spunea - de-acuma apa o să izvorască iarăși curată și pînă pe seară cînd e adăpatul fîntîna e plină și apa e bună și-o să ne stîmpere setea Gata. Am făcut-o și pe-asta Dimineața noi nu ne trezim laolaltă deodată bolborosesc eu
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
scheme Ca un păianjen plasa. Din Cuvînt Ei văd doar geometria. Uitată de Zidar ’Nainte să se-apuce de lucru. Nu te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de singure pe
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce?... De ce?” „El mă-nțelege”. „Dar eu... cu ce-i mai bun?!” „El e ca mine”. Acuma & Aici Tot mai ades Natura, împachetată bine, Ne ține loc de mamă, de tată și bunici. Noi trecem printre Rafturi, găsind ceea ce nici Nu am visat vreodată: fantasmele eline, Iudee sau romane, oase de mucenici, Lotuși și semilune, lingamuri și
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
mamă, de tată și bunici. Noi trecem printre Rafturi, găsind ceea ce nici Nu am visat vreodată: fantasmele eline, Iudee sau romane, oase de mucenici, Lotuși și semilune, lingamuri și vagine, Copii în ecologice borcane, uterine... Și-o voce ne șoptește „Acuma și aici!“ În Supermagazin noi ne petrecem viața, Cu-n cărucior, un card și-un singur țel: Să cumpărăm tot ce putem din el. Atenți ca alt client să nu ne ieie fața, Ne-nghesuim la casă. Plătim. Apoi? Nimic
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
un pulovăr destrămat de lână, Unde stau, podoabe, spinii și scaieții. El adună cercuri sacre pe-un toiag Ori poate pe-o vargă bună de alun, Care îți găsește apa de izvor, Care detectează susurul cel bun. Hai cu mine, acuma, să-l primim în prag, A găsit, sunt sigur, apa de fântână, Unde urci costișa spre un vechi drumeag, Unde umbra serii soarele o amână. ,, Sigur e Nichita, l-ai văzut și tu!’’, ,, Ce vrea ploieșteanu ăsta-n Maramu’’ ? ,, Ce
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra În timp ce beam, pe
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra În timp ce beam, pe
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
clovnilor, mătura vrăjitorelor, bibliotecile cartoforilor și cei ce trimit prin poștă dragostea pe care o refuză aproapelui. Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
m-adăposteam la Santa Croce, și învățam acolo, în Florența, că-n Beatitudini stă, de fapt, esența... Din Orvieto pân' la Todi, convente știu, sub clare zodii. De la Spoleto înspre Terni aveam un pat în miezul iernii. Mai pot de-acuma să mă duc, pe unde vara îmi părea eternă? Cât mi-a rămas, cât mai apuc? In podul vieții - caut c-o lanternă. Cu ochii numai teamă și efort... -abisul are limpezimi marine-... țin o lumină-n palmă, ca la
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
o formă rară de magnetism celest: până ce se contopesc într-o singură linie, prea sidefie, parcă, și care, la rândul ei se-nchircește și tremură - de parcă ar implora "fie-vă milă și frică!" - luând pe nesimțite forma punctului fix - de-acuma, nu îmi voi mai cunoaște limitele, punctual vorbind, mai mult pe șoptite... ßansa homericî începusem să fug de lume încă din clipa când mă-nvrednicisem s-o detest, să-mi convertesc această palidă și nevolnică impostură într-o orbire de
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
cu oamenii ca să intuiesc cînd o informație nu este cu totul în regulă. îi suspectez aproape automat de nesinceritate pe cei care, dorind cu orice preț să mă convingă de un lucru, își grevează mesajul de o declarație de sinceritate: "Acuma eu, sincer să fiu, am aflat cu întîrziere ce s-a întîmplat". Sincer să fiu, nu-i cred niciodată pe cei care fac caz de sinceritate. Am citit în ZIUA din 27 ianuarie un articol al lui Gabriel Andreescu despre
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
Cum pe cine? Pe Vadim! Mi-a transmis fiică-mea din Italia - este iar plecată pentru o lună - că noi trebuie să votăm cu Vadim, pentru că el ne scoate din sărăcie. O să ia de la bogătani și o să ne dea nouă! Acuma, dac-a picat Vadim, o să votez cu Năstase!" Inutil să încerc să-i spun cine e "tribunul" ei, așa că încerc altă strategie: "Vă înțeleg. Dar n-ați văzut ce-a scris Vadim despre Năstase?" "N-am citit, dar am auzit
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]