1,099 matches
-
prin extensie semantică, la sensul de insuficiență mentală, adică la starea de "imbecilitate" (la ambele sexe). "Imbecilul", prin urmare, era la început o persoană care nu purta baston, un im-baculum, un om "fără baston". Iată seria derivatelor: imbaculum > imbecillum (la acuzativ) > imbecillus sau imbecillis (la nominativ) > "imbecil". †††††† Profetul Mahomed a impus spălatul pe corp, spălatul pe dinți și folosirea parfumurilor. După Cecilia Caragea, op.cit. (v. Biblografia). ** Moda din anii '70-'80 era de fapt o revenire la moda din prima jumătate
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și subcategorii. Numele de persoane au un caracter mai pur ca nume proprii decît numele de locuri, care se mențin mai aproape de apelative din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la o anumită distanță de apelativele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model: toponimul plus sufixul specializat (Craioveanu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea soluțiilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și depășește teritoriul toponimiei. Limba romînă ar fi putut moșteni din latina populară (așa cum s-a întîmplat și cu multe alte cuvinte din latina orientală) apelativul *chalcada, preluat (printr-o filieră fonetică justificată în mod amă nunțit) din gr. xalcada (acuzativul lui xalkas), atestat ca nume de plantă (cu sensul „floare de aur“, „floare aurie“). Aceeași temă, cu sufix diferit, se regăsește în apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
textul primelor volume să fie sensibil îmbunătățit. Îl rog să primească sincere mulțumiri pentru ajutorul acordat. În calitate de coordonator al colecției, îl rog să accepte munca ingrată de redactor și la volumele viitoare ale acesteia. M. S. Abrevieri a. anul ac. acuzativ alb. albanez ar. arab arom. aromân bg. bulgar CADE I.-Aurel Candrea și Gh. Adamescu, Dicționarul enci clopedic ilustrat „Cartea Românească“, Editura „Cartea Românească“ București, [1931] cat. catalan CDDE I.-A. Candrea-Ov. Densusianu, Dicționarul etimologic al limbii române. I. Elementele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este un cuvânt pan-indo-european, adică se găsește în toate limbile din familia indo europeană. Despre lat. bos „bou“, aflăm că este un cuvânt indo-european care desemna un animal din specia bovinelor, fără precizarea sexului (forma bos este refăcută de la un acuzativ care s-a păstrat în umbriană, o limbă indo-europeană dispărută). Din același dicționar etimologic al limbii latine, aflăm că multe cuvinte latinești sunt împrumuturi din greacă (de ex. brac(c)hium „braț“, ecclesia „adunare“, cu sens generalizat în latina bisericească
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ajuns să aibă în franceză aceeași formă (să se pronunțe la fel), adică să devină omonime. Pentru înlăturarea omonimiilor supărătoare, s-a apelat la împrumutarea unor cuvinte străine. Exemplul devenit clasic se referă la doi termeni latinești, carrum (forma de acuzativ a lui carrus) „căruță“ și carnem (forma de acuzativ a lui caro) „carne“, care, în urma transformărilor fonetice suferite, ajung să aibă aceeași formă în dialectul loren din Vosgi. Pentru evitarea omonimiei, au fost împrumutați, pentru ambele semnificații, termenii francezi literari
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pronunțe la fel), adică să devină omonime. Pentru înlăturarea omonimiilor supărătoare, s-a apelat la împrumutarea unor cuvinte străine. Exemplul devenit clasic se referă la doi termeni latinești, carrum (forma de acuzativ a lui carrus) „căruță“ și carnem (forma de acuzativ a lui caro) „carne“, care, în urma transformărilor fonetice suferite, ajung să aibă aceeași formă în dialectul loren din Vosgi. Pentru evitarea omonimiei, au fost împrumutați, pentru ambele semnificații, termenii francezi literari: voiture, respectiv viande. Același raționament a fost aplicat de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
forma unei bare, folosit la transmiterea sau la transformarea unei mișcări“ are la originea îndepărtată lat. ventus „vânt“, al cărui derivat ventilare însemna „a vântura, a agita aerul“. Amândouă cuvintele latinești s-au moștenit în limbile romanice: ventum (forma de acuzativ a lui ventus) s-a păstrat în toate limbile romanice (cf. rom. vânt), iar verbul ventilare numai în unele limbi romanice (cf. rom. (a) vântura). În spaniolă, ventilare a devenit beldar, cu sensul „a vântura cerealele“; din familia sa face
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și în provensală). Sensul inițial din română a fost cel de „labă“, de la care s-a ajuns la „mână“; în graiul meu din Bihor, termenul curent pentru „mână“ este brâncă. vintre Rom. vintre este moștenit din lat. ventrem (forma de acuzativ a lui venter), care s-a păstrat în toate limbile romanice (fr. ventre, sp. vientre, it., port. ventre). Cuvântul apare într-un text de la începutul secolul 17, dar în prezent este considerat învechit, fiind foarte puțin folosit. Din harta consacrată
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sunt date în DEX ca sinonime ale lui abdomen, definit în același dicționar ca „parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele“. Pântece este moștenit din lat. panticem (forma de acuzativ a lui pantex), la fel ca în multe alte limbi romanice (italiană, franceză, catalană, spaniolă, portugheză). Există și în dialectele sud dunărene (aromână și meglenoromână). Este cel mai vechi, fiind atestat în Psaltirea Hurmuzaki (secolul 16). Despre burtă, în DEX
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
română, așa cum o dovedesc derivatele bucate și a îmbuca. Sensul actual de „obraz“ din română apare și în derivate ca bucălat, bucos. Tot evoluție pe teren românesc este și sensul de „fesă“ al lui bucă. Falcă < lat. falcem (forma de acuzativ a lui falx), care la origine însemna „seceră“, sens cu care s-a moștenit cuvântul în unele limbi romanice: it. falce, fr. faux. În română, rezultatul normal (conform legilor fonetice care au acționat în trecerea de la latină la română) îl
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-a împrumutat un cuvânt pentru sensul netransmis din latină. Important de reținut este însă că evoluția de sens de la „șold“ la „coapsă“ există și în alte limbi romanice. sânge, crunt, pancreas Rom. sânge vine din lat. sanguinem (forma de acuzativ a lui sanguis), iar termenul latinesc s-a transmis tuturor limbilor romanice. În latină, existau însă două cuvinte pentru noțiunea de „sânge“: sanguis, -inis „sang qui se trouve en circulation“ (DEL), în opoziție cu cruor, -oris „sang répandu ou coagulé
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
substantivul lat. casa a deve nit fr. chez „la (cineva)“, adică o prepoziție cu un regim special: se întrebuințează numai cu privire la persoane. Cuvântul fr. maison, care are sensul de „casă“, este o creație galoromanică: este urmașul lat. ma(n)sionem, acuzativul lui mansio „locuință“, cuvânt provenit din verbul lat. manere „a rămâne“. foale Lat. follis „sac de piele umflat cu aer; balon; foale (pentru foc)“ este moștenit, cu sensuri diferite, de toate limbile romanice. În română, urmașul său este foale, care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
merces cu sensul de „plată, recompensă, salariu“). Seria poate continua cu mercerie, merceolog(ie), marșandă (înv.) „modistă, femeie care ține un magazin de modă“ (< fr. marchande de mode). Termin cu mersi, împrumutat evident din fr. merci, continuatorul cuvântului lat. mercedem, acuzativul lui merces „salariu“, care a căpătat în latina vulgară sensul de „preț“, de unde s-a ajuns la „favoare“ (atestat în latina merovingină) și apoi la „grație, favoare, păsuire acordată la un împrumut“, sens păstrat în expresii ca être à la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a limbilor. Perceperea limbii române ca fenomen viu, născut din simbioza traco-latină în ambianța etnolingvistică est europeană, cu rădăcinile în constituirea și evoluția globală a limbajului și a limbii, este principiul care orientează evaluarea critică a tradiției etimologice. PRESCURTĂRI ac. - acuzativ adj. - adjectiv alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar bis. - bisericesc cf. - confer comp. - compară cum. - cuman cuv. - cuv nt dat. - dativ deriv. - derivat dial. - dialectal dim. - diminutiv engl. - englez fr. - francez frig. - frigian gen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea sensurilor de subiect obiect, de posesie și apartenență, de obiect indirect, de direcție și de loc, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului de declinare nominală din latină, din slavă, din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
volt szó, hanem Mihalyé-ról „... era vorba nu despre cartea ta, ci despre cartea lui Mihai”; „... én nem ezeket a könyveket olvastam, csak az apá-m-éi-t olvastam „eu nu aceste cărți am citit, eu am citit doar cărțile tatălui meu”. III. Cazul acuzativ. Este cazul obiectului direct și are marca -t: hosszú elet-et élni „a trăi viață lungă”; jó napot „(vă doresc) o zi bună”. Marca obiectului direct este de origine pronominală. Ea are ascendență comună cu articolul hotărât din bulgară: -ăt, -ta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care ai mai zis de el. (CS, 2002). În ambele situații, și în cazul suprimării lui pe din vecinătatea relativului în poziție de obiect direct, și în cazul suprimării altor prepoziții, de, cu etc., reducerea presupune adesea recuperarea informației gramaticale: acuzativul complement direct prin clitic, celelalte poziții prin lexicalizarea categoriei relativizate ca pronume 7 (v. cu ea, de el în exemplele de mai sus). (...) cel mai tare banc care l-am auzit (www. absurd.ablog.ro) Deci toate modelele care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
relevantă pentru registrul scris și limba literară. Într-o etapă ulterioară, ar trebui completată ancheta cu o statistică pe corpusuri de română vorbită, în care să fie înregistrat limbajul familiar, colocvial. 1 Vezi M. Drăganu, Morfemele românești ale complementului în acuzativ și vechimea lor, București, [Monitorul Oficial], 1943; L. Onu, 1959, L'origine de l'accusatif roumain avec P(R)E, în Recueil des études romanes, IXème Congrès International de Linguistique Romane à Lisbonne, Bucarest, Editura Academiei Române, p. 187-209; Al. Mardale
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
10.V.2002); Îl "cercetam" și eu pe Țugui și pe alții de-alde el (suporteri.ro); nu de ăștia de-alde noi, mereu nostalgici, complexați (conexiuni.net). În forma scrisă a limbajului colocvial actual, construcția cu formele pronominale de acuzativ, impuse de prepoziția de, este frecventă. Mai rar, pronumele de persoana I și a II-a singular apar și cu forma de nominativ: d-alde eu sau Aliosha (fanclub.ro); o chindie cu puștiulică de-alde tu (am ghicit?)? (forum
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
la fel s-a Întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se Înregistrează confuzia Între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o Întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc În nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele În genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor este cu
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Vocabularul este limitat, redus ca volum, mai ales sub aspectul cuvintelor; * Existența unui număr mare de cuvinte clișeu, conținut semantic sărac, monovalent sau deformat; * Vocabularul este folosit așa cum a fost prezentat pentru prima dată, mai ales În cazul nominativ sau acuzativ; * Existența unui decalaj evident Între vocabularul activ și cel pasiv, Între vorbirea impresiva și cea expresivă; În formularea propozițiilor și a frazelor la copiii deficienți de auz apar numeroase greșeli gramaticale cum ar fi: * Folosirea unor cuvinte care țin loc
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]