659 matches
-
mei, zice țanțoș, restul nu contează. Copoiul încă nu s-a hotărît, se va da o mare bătălie pentru serviciile lui, se gîndește. — Eu n-am încredere în nimeni, zice Monte Cristo, deja am pățit-o, spune aruncînd o privire acuzatoare către Sena. — Poți să crezi ce vrei, nu era datoria mea să mă ocup de bonurile de benzină, și chiar dacă nu făceam pocinogul ăsta, tot n-ar fi ieșit mare brînză la Iași, am fi fost doar buni de plată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-vă de stîlpii vechiului pod acolo lîngă rîu. Era Întuneric și liniște, un miros dulceag se ridica dinspre rîu pe cînd tu executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
păru să se albească În mod evident, În ciuda faptului că fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu-l acuzator. —Poartă verighete la fel, Sophie, zise Marci Într-o manieră care nu mai lăsa loc pentru nici o Îndoială. Dar bănuiesc că o fi prea Întuneric aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu voia s-o îndepărteze pe Juniper. Își dorea și alte experiențe pe linoleum, alte perspective oblice ale firimiturilor, ghemotoacelor de praf, dulceții și celorlalte, învestite cu atribute geologice tocmai de insolitul situației. — ... Ah, da? Juniper părea încântată. Fie deosebit de acuzatoare, fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să-l văd... stai să mă gândesc... oare lunea trecută? Cred că da. Marți am fost la un magazin de cristalografie... Părea că va da curs uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii ironice ale teatrului său public și ale cinematografului privat. Deveniseră, în schimb, niște centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente. Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era, cu siguranță. Sau poate că nu. Pentru că, în conformitate cu deziluziile menționate mai devreme, am anulat abilitatea noastră de a aprecia relațiile celorlalți. În lumea asta în care cu toții sunt nebuni și nimeni nu e rău, știm foarte bine că degetul acuzator se îndreaptă către noi înșine. Așa că hai să lăsăm fasoanele când Alan revine luni seara la casa terasată pe care o numește acasă. Normal că încă se teme, trebuie să-i spună lui Bull despre decizia pe care a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pustie. La nouă și un sfert, cînd telefonă pentru a treia oară, auzi În sfîrșit vocea lui Rennit - o voce pițigăiată și speriată. — Alo, da! Cine-i acolo? — Rowe! — Ce-ai făcut cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit cu glas acuzator. — Păi, ieri l-am lăsat afară... — Nu s-a mai Întors! — Poate că urmărește vreo pistă... — Trebuia să treacă pe la birou aseară, să-și Încaseze leafa pe săptămîna trecută. E ceva suspect, adăugă domnul Rennit pe un ton plîngăreț. Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gândească la toate implicațiile gestului său. Oare ar putea să-i ducă înapoi? Cu siguranță că n-ar refuza să-i primească, de vreme ce, legal, erau încă în grija ei. Nu fusese semnat nimic; nu putea să-i vâre sub nas acuzator nici o bucată de hârtie. Totuși, nici nu putea să se gândească să-i ducă înapoi. Le spusese că va avea grijă de ei, iar asta, reflectă el, e mai important decât orice semnătură de pe orice document legal. Domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi fost cauza suferințelor Indoneziei. L-ai auzit astăzi, trei ore de minciuni pe care le Înghițim pentru că suntem prea săraci și prea inculți ca să gândim altfel. Am Îndurat timp de trei sute de ani jugul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum femeia nu-i răspunse, continuă: Înțeleg ca atunci când cineva face o afirmație, asta înseamnă că e gata oricând s-o susțină. Altfel ce rost are să ne băgăm în vorbă ca musca-n lapte, numai așa, de dragul diversiunii? O cercetă acuzator, puțin încruntat. Ce anume din ce am discutat puțin mai înainte pare a fi de domeniul fantasticului? Atrage-mi atenția asupra unui singur aspect și voi încerca să-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acuzator, puțin încruntat. Ce anume din ce am discutat puțin mai înainte pare a fi de domeniul fantasticului? Atrage-mi atenția asupra unui singur aspect și voi încerca să-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele țuguiate. Ea se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre tine... — Sper că nu i-ai spus nimic. — Bineînțeles că nu. — Ei bine, cineva i-a spus. Cineva i-a spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca și Masca și mănuși de piele. Judecătorul, căutând cu privirea prin sală... către avocatul acuzării: Judecătorul: Domnule avocat al acuzării, am dori să începem prin a prezenta acestei curți părțile în discordie... Adică mai pe scurt, unde este doamna acuzatoare? De ce nu este tocmai ea în sală? Avocatul acuzării: Clienta mea m-a anunțat că o să întârzie puțin și m-a delegat pe mine să răspund în locul ei. De altfel, am fost instruit temeinic în acest sens. Judecătorul: Aha... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o să întârzie puțin și m-a delegat pe mine să răspund în locul ei. De altfel, am fost instruit temeinic în acest sens. Judecătorul: Aha... Și cum vă gândiți să procedați când veți dori chiar dumneavoastră să puneți o întrebare doamnei acuzatoare? Avocatul acuzării: Păi este foarte simplu. M-am gândit și la asta... Mă ridic foarte repede din scaunul inculpatului, pun întrebarea, apoi mă reașez, nu tot atât de repede... timp în care mă gândesc la răspuns. Asta simplifică mult lucrurile... Pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inoportune întârzieri? Avocatul acuzării: Desigur. Clienta mea întârzie pentru că trebuie să ude florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul gol al inculpatului). Doamna acuzatoare, puteți explica onoratei asistențe de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul gol al inculpatului). Doamna acuzatoare, puteți explica onoratei asistențe de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Florile sunt viața mea. Eu le semăn, le plivesc, rup buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu le ud eu, nu le udă nimeni... Păi, de aceea nu sunt aici, domnilor! (Se uită la ceas și tace îndelung... Apoi se ridică. Din nou cu fața către auditoriu.) Avocatul acuzării: Trebuie să menționez onoratei asistențe că doamna acuzatoare a cerut în acest sens planificarea procesului într-o zi ploioasă. (Se înclină și pleacă. Își reia poziția în banca acuzării.) Judecătorul: Grefier! Verifică te rog de ce procesul nu a fost planificat într-o zi cu ploaie. Grefierul: Se anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe porțiunea în care a absentat. Judecătorul: După chestionarea triplului soț, stenografele pot pleca. Ele vor fi plătite cu cincizeci de lei ora. Înmulțit cu trei... (Își dă ochii peste cap și-și mișcă buzele repede.) Se înțelege că doamnei acuzatoare îi revine plata unui procent de 80%, de vreme ce dânsa ar fi singura care dorește un raport scris al procesului. Altfel totul s-ar fi prescris. N-ar fi fost nevoie de niciun raport. Toate serviciile în curte se plătesc, domnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sine și a Micului Sine. De ce le-ați interzis să vorbească? Judecătorul: E în regulă să vorbească toți trei pe rând sau deodată, cum doresc. Doar de aceea am angajat trei stenografe. Să continuăm, domnilor, prin urmare, cu interogarea doamnei acuzatoare care se lasă mult prea mult așteptată. Cum doriți să procedați, domnule procuror? (Philip o pornește spre banca lui, alene, în pas schimbat. Se oprește în fața ei, face o rotație de 180 grade și se așază tustrei în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie și tulburare a moralei și a liniștii publice. Judecătorul: O cunoașteți de multă vreme pe doamna Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nou, multă lume nici nu-l înțelege. (Dora, suspinând, ține mereu o batistă în mână.) Dora: Vă spun eu, domnilor, că n-am nicio soluție. Este o situație fără ieșire. Voi rămâne singură și neconsolată precum vecina de la opt, doamna acuzatoare. (Judecătorul se miră...) Judecătorul: Singură!? Singură spuneți? Cu un triplu soț în casă, de ce spuneți că sunteți singură? Și-apoi, adulterul este ceva cât se poate de obișnuit, după cum se și numește, este o simplă afacere între adulți... (Avocatul acuzării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mei, zice țanțoș, restul nu contează. Copoiul încă nu s-a hotărît, se va da o mare bătălie pentru serviciile lui, se gîndește. — Eu n-am încredere în nimeni, zice Monte Cristo, deja am pățit-o, spune aruncînd o privire acuzatoare către Sena. — Poți să crezi ce vrei, nu era datoria mea să mă ocup de bonurile de benzină, și chiar dacă nu făceam pocinogul ăsta, tot n-ar fi ieșit mare brînză la Iași, am fi fost doar buni de plată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna întinsă ușa. Dar Sever nu se pierdu cu firea și nici nu se grăbi să părăsească biroul. Atunci, îi ceru el birocratului, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]