157 matches
-
se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt două păsări răpitoare, ceva între șoim și vultur, păsări de mare altitudine. Îl cercetează cu ochi mărunți, sfredelitori. Clonțurile acviline strălucesc metalic" (p. 100). Naratorul o așteaptă pe Ea, o ființă feminină fără identitate, care, când sosește, povestește parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe, când
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
hotărâre cumplită, redusă la un cuvânt: Vendeta. Ca și în tragedia antică, personajele implicate poartă un semn indelebil, aproape invizibil pentru neofiți, o pecete a destinului. Este suficient să studiezi chipul lui Katalin Varga, gros-plan-ul îți relevă un nas aproape acvilin de pasăre răpitoare, trăsăturile se litifică prinzând ceva din figurile cezarilor întipărite pe monezi, o duritate incredibilă se ivește pe acest chip de femeie care nu este nici frumoasă, nici urâtă, dar a cărei figură devine parcă sub ochii tăi
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
sticle de kefir. Pe patul bătrânului stă un bărbos solid, cu nas mare. Nu prea e așa de bătrân, dar e clar că impune un respect deosebit. Pe taburetul din dreapta, picior peste picior, stă așezat un bărbat uscățiv cu nas acvilin și chelie respectabilă. Nici chiar treningul de lână, albastru, cu lampas alb, nu poate ascunde faptul că individul n-are nicio tangență cu sportul. Cel de-al treilea musafir nu e așa de înalt, dar e durduliu, cu o față
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
domn a doua oară... mărindu- i-se tributul! Nu în ultimul rând, cartea dezleagă iubirea lui Suleyman pentru Hürrem, „Voioasa”, singura cadână luată vreodată de soție de un sultan, iubire care face din acest bărbat „înalt, cu ochi căprui, nas acvilin”, talentat bijutier, poet și vânător, mânuind bine deopotrivă sabia și cartea, vorbind araba, persana, limbi slave și dialectul tătar, un personaj într-adevăr neobișnuit. Scorpion profund (născut pe 7 noiembrie), Suleyman a găsit în fiica preotului din Rutenia, răpită de
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
ALTUNDEVA Trenul scrâșni. Lăsă în urmă peronul ud și zeci de mâini. Ultime priviri, zâmbete, finaluri și promisiuni. Cons tantin Leahu, profesor universitar de latină, își privi colegii de compartiment. O mămăiță, la vreo șaptezeci de ani, cu un nas acvilin și o pereche de ochelari fără rame. O subțirică, ea, și-un negricios, el, tinerei și tăcuți, priponiți unul lângă umărul celuilalt, ținându-se de mână. Lângă el, în dreapta, un tip înalt, cu barbă, mirosind puternic a săpun. Che Guevara
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și porni înainte, oprindu-se în fața sa. Pentru o clipă, se măsurară din priviri, cântărindu-se unul pe celălalt. Hunul fu izbit nu atât de figura impunătoare a celui cu care se înfrunta, cât mai degrabă de mărimea nasului său acvilin și de inelele mari de argint pe care le purta în urechi; observă că avea pielea aspră și atât de arsă de soare, încât aproape că l-ar fi crezut dintr-un popor oriental. După o scurtă tăcere, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaltă decât media, cu semne clare de obezitate, dar care părea mai tânăr decât vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sugerat eu. El zâmbi: — Poate că n-o să mă credeți, Îmi răspunse, dar am o adevărată pasiune pentru povestirile cu detectivi. Trebuie să fie ceva interesant, cu siguranță. Chipul său avea o construcție neobișnuită. Trăsătura sa centrală era nasul proeminent, acvilin, care făcea ca bărbia să pară a trăda slăbiciune. Deasupra nasului subțire, se aflau ochi sticloși, albaștri, foarte apropiați unul de altul și ușor oblici, fapt care-i Împrumuta figurii un aer aparent sătul de lume, cinic. — Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
foarte sugestive vorbele lui Stendhal care afirmase despre politică ca fiind "un foc de pistol tras în timpul unui concert". Arată ca un actor de cinema, cu trăsături aproape perfecte, adevărate modele pentru un sculptor sau vreun pictor. Fruntea largă, nasul acvilin, buze pline, ochi negri. Făcuse parte din "dracii verzi ai lui Antonescu"71 și scăpase din infernul luptelor din munții Iaila cu trei degete de la mâna stângă lipsă. Dar acest fapt nu-i alterase verva și umorul caustic. "Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe unul, le-ai citit pe toate, nepoate”, obișnuia să spună bunicul său, fost corector și paginator și de toate la ziarul cu afinități de stânga al lui Teodorescu-Braniște, cu un zâmbet blajinmalițios pe chipu-i împodobit cu un nas acvilin, plin de expresivitate, care îl făcea să semene întrucâtva cu actorul Grigore Vasiliu-Birlic în rolul pașnicului Spirache din „Titanic vals”. Acest neajuns nu-l împiedicase însă pe bunicpână la moartea sa subită, survenită într-o dimineață friguroasă din zilele celui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pentru mine o zi plină de amintiri fericite! Dar acest "3 august" nu m-a împiedicat să mă amorezez - primul "amor" mai serios - de o altă fată din Roman, Estella. Era o fată cam de 17 ani, brunetă, cu nasul acvilin, și care umbla cu rochii de culoare cenușie sau albastră, ori cel puțin fionguri din familia acestor culori. Desigur, nu i-am spus nimic nici ei - nici n-o cunoșteam -, dar aceasta știa. La grădina publică, la un rond din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
confundară cu florile de pe zugrăveala din perete în chipuri de femei, ca niște picturi murale. În iluzia optică datorită slăbirii conștiinței, fiecare floare din perete devenise o imagine în miniatură a ei: o femeie mică, în profil, cu nasul puțin acvilin, cu bustul înalt, cu pieptul ușor bombat. Apoi imaginile se decolorară și muriră odată cu ultima licărire a conștiinței: nu dormisem de treizeci de ceasuri. ...Nasul Cleopatrei a determinat istoria lumii. Adela, mai modestă, a înnebunit pe un blazat lucid cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eu, cu Gabi și cu vărul său, Cristi, pe care, de cum l-am cunoscut, l-am și botezat „Tarzan”, căci semăna cu personajul din carte. Cristi era înalt, bine făcut, cu părul lăsat mai lung, cu ochii migdalați, cu nasul acvilin, vulturesc și cu maxilarul inferior mai proeminent decât cel de sus. Era foarte prietenos și săritor. Și acolo unde plecam, aveam cu adevărat nevoie de băieți destoinici și harnici. În ale pescuitului nu prea le avea, dar am hotărât să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în redacție, ca urmare a unui anunț din ziar prin care revista noastră voia să angajeze un fotograf, Teo Haiduc nu mi-a inspirat vreun interes special. Înalt, ras în cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, întotdeauna umflate cu tot felul de baterii, stick-uri, obiective și alte accesorii ale faimosului său aparat Rolleiflex, Teo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și mai slab. În fotografiile de pe vremea aceea arată ca personajele din lumea interlopă pe care le idolatriza, pungașii cu mustață subțire și Împătimiții jocurilor de noroc care Împânzeau barurile de pe malul mării În Atena și Constantinopol. Nasul Îi era acvilin, privirea pătrunzătoare, iar impresia de ansamblu a feței avea ceva de vultur. Când zâmbea, Îi vedeai totuși blândețea din ochi, care te lămurea că Lefty nu era de fapt nici un fel de gangster, ci odrasla răsfățată și studioasă a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise doar cu o piersică mucegăită și cu șase măsline și o Încurajase pe Desdemona să le Înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
târziu. Alături de el iată-mă pe mine, cândva sora lui, iată-mi chipul care e deja o enigmă, pâlpâind ca o vedere holografică Între două imagini: fetița drăgălașă, cu ochii negri, care eram pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale și privind spectacolul din jur. De exemplu: Milton Stephanides absolvind la Annapolis În 1949. Chipiul alb zburând În sus. El și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu părul ciufulit, cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă. Era și timpul să schimbăm subiectul. Energia pe care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură imediat. Paul era Îmbrăcat destul de normal, dar David purta ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suntem cam de aceeași vârstă, dar pare mai bătrân. Se uită În oglinda retrovizoare la cele două prietene de pe bancheta din spate și zâmbi: Îmi place că e Înalt, dar e prea slab pentru gusturile mele. Îmi plac nasul lui acvilin și părul negru. Cu cât discutam mai mult, cu atât mă gândeam mai abitir dacă să mă culc cu el sau nu. Kitty și Desert Rose râseră. — Ești nebună! zise Kitty. Dar Diane n-avea de gând să Încheie discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Închise telefonul, privind-o cu mintea În altă parte. — A, apropo, arăți minunat. Un Mercedes negru, decapotabil, alerga pe curbele Înguste din Bel Air. Șoferul și pasagerul - un bărbat cu un păr bogat, cârlionțat, cu fruntea mare și cu nasul acvilin (profil puternic), și o tânără cu un păr bogat, fluturând În vânt, cu fruntea mare și cu nasul drept (profil frumos) - erau adânciți În gândurile lor. „Oare știe cine sunt eu cu adevărat?“ se Întrebă femeia. „Sau nu vede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și vopsise în negru părul, care altădată i se răsucea în inele ca de liță, roșii ca flacăra, peste spatele pistruiat. Semăna acum puțin cu Barbra Streissand. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița pe care și-o pusese în acea zi era albă (cu tiv albăstrui), așa că, în simplitatea ei, părea o adevărată mireasă în miniatură, o mireasă roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și celelalte fete își împărțiră rolurile. Ada și Balena aveau să fie părinții băiatului, Carmina și Puia cei ai fetei, iar Garoafa - preotul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea joasă, recele nas acvilin, buzele lungi și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu știm nimic despre cel ce respiră alături, așa cum nu știm despre necunoscutul nostru trup pe care îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]