156 matches
-
lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine timbrată, și un pronunțat instinct pentru teatru. Își lăsa capul pe spate, iar bărbia voluntară, înfiptă în aer cu câțiva centimetri mai sus decât poziția normală, și nasul acvilin dădeau chipului său, în acele momente, un plus de energie, de autoritate, care-l făceau dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajute, la nevoie, să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi strâmbat cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții zburau prin parcuri, avu un rânjet de fiară: — Ce faci, jumătate de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrînită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la iveală din adâncul ei o latură răzbunătoare. — Am programare... spuse Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia să repete, puțin mai tare decât avusese intenția, sau poate că nu. — Pentru că trebuie să fac un avort. Sfâșiată Între necesitatea de a Înregistra În mod imparțial noua pacientă și impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când plângea În felul ăsta, toate trăsăturile lui Zeliha deveneau dintr-odată mai pronunțate, iar obrajii i se scobeau accentuând una din caracteristicile ei cele mai impresionante: nasul! Nasul acela foarte acvilin pe care ea, la fel ca și surorile ei, Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imediat următoare. Vai, Înainte să-și dea seama, familia lui Îngrozitoare intrase În scenă ca să o domine pentru totdeauna, iar din acea clipă afecțiunea lor pentru celălalt se subțiase. Dacă membrii bandei Tchakhmakhchian nu și-ar fi băgat nasurile lor acviline În căsătoria lor, iși spuse Rose, soțul ei ar fi Încă alături de ea. „De ce ți-ai băgat tot timpul nasul În căsătoria noastră?“ a Întrebat-o pe Shushan, pe care și-o Închipuia acum stând În fotoliul ei, numărând ochiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Istanbul, Întocmai ca maică-sa, Zeliha, pe care o striga de asemenea „mătușă“; avea degetele osoase, cu vinișoare subțiri ale mătușii Cevriye, bărbia supărător de ascuțită a mătușii Feride și urechile elefantine ale mătușii Banu. Avea cel mai Îngrozitor nas acvilin, nu existau decât două ca el În toată istoria lumii - cel al sultanului Mahomed Cuceritorul și cel al mătușii Zeliha. Sultanul Mahomed cucerise Constantinopolul - fie că-ți plăcea sau nu chestia asta, era un lucru destul de important ca să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și cu părul ciufulit, cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă. Era și timpul să schimbăm subiectul. Energia pe care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură imediat. Paul era Îmbrăcat destul de normal, dar David purta ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suntem cam de aceeași vârstă, dar pare mai bătrân. Se uită În oglinda retrovizoare la cele două prietene de pe bancheta din spate și zâmbi: Îmi place că e Înalt, dar e prea slab pentru gusturile mele. Îmi plac nasul lui acvilin și părul negru. Cu cât discutam mai mult, cu atât mă gândeam mai abitir dacă să mă culc cu el sau nu. Kitty și Desert Rose râseră. — Ești nebună! zise Kitty. Dar Diane n-avea de gând să Încheie discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Închise telefonul, privind-o cu mintea În altă parte. — A, apropo, arăți minunat. Un Mercedes negru, decapotabil, alerga pe curbele Înguste din Bel Air. Șoferul și pasagerul - un bărbat cu un păr bogat, cârlionțat, cu fruntea mare și cu nasul acvilin (profil puternic), și o tânără cu un păr bogat, fluturând În vânt, cu fruntea mare și cu nasul drept (profil frumos) - erau adânciți În gândurile lor. „Oare știe cine sunt eu cu adevărat?“ se Întrebă femeia. „Sau nu vede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrânită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vagabond, când privirea Îi căzu asupra numelui. Un nume comun, de altfel. Îl privi pe tânărul filiform care ședea dinaintea lui resemnat În fața destinului. Avea trăsături delicate. Ochi albaștri, care În lumina cenușie a aulei aveau reflexe de ardezie. Nasul acvilin - nu, nu-i semăna deloc. Și totuși. Foarte puțin probabil. Ar fi fost neplăcut totuși. Mai bine să ne asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Închise ușor ochii și-l evaluă pe necunoscut pe sub pleoape. Ce văzu? Un bărbat de douăzeci de ani. Un campion de judo, atletic, cu umerii largi și abdominalii sculptați. Părul scurt, un moț Întunecat drept deasupra frunții. Trăsături hotărâte - nas acvilin, buze cărnoase, ochi negri și inteligenți. Și atunci Îi răspunse: Nu. Mingea cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar el nu se mișcă. Mă numesc Antonio, spuse. Ea privi mingea care plutea deasupra spumei, apoi se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Pădurea viselor Seara se lăsa repede, cerul întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
liftului de serviciu. Ravelstein intrase și ieșise de atâtea ori din spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu discutase niciodată cu mine despre boala lui Ravelstein. Era unul dintre medicii aceia superconștiincioși - scund, rigid, acvilin, eficient. Cât păr Îi mai rămăsese era pieptănat În sus, țeapăn, În stilul indienilor iroquois. Nu‑mi datora nici o explicație medicală. Nu eram rudă de sânge cu Ravelstein. Dar, În ultimul timp, Schley se convinsese că eram prieteni intimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asta chiar nu aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo dacă te ocupi tu de transport. — Nici că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea mult prea masivă sau extrem de frumoasă, în funcție de unghiul din care îl priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unul pe măsură. S-au recomandat fiecare. Tânărul se numea Petre Soare și era un pic mai înalt decât ea, bine făcut; avea niște sprâncene stufoase, unite, care îi acopereau doi ochi verzi, cu o uitătură pătrunzătoare, rece, un nas acvilin și o gură cu buze subțiri. I se păru cam necioplit pentru că la dans o călca mai mereu pe picioare și nu își cerea niciodată scuze, ci râdea. “Râde ca nesimțitul”, își spunea în gând. Răbdă la început, după care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
În redacție, ca urmare a unui anunț din ziar prin care revista noastră voia să angajeze un fotograf, Teo Haiduc nu mi‑a inspirat vreun interes special. Înalt, ras În cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, Întotdeauna umflate cu tot felul de baterii, stick‑uri, obiective și alte accesorii ale faimosului său aparat Rolleiflex
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în redacție, ca urmare a unui anunț din ziar prin care revista noastră voia să angajeze un fotograf, Teo Haiduc nu mi-a inspirat vreun interes special. Înalt, ras în cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, întotdeauna umflate cu tot felul de baterii, stick-uri, obiective și alte accesorii ale faimosului său aparat Rolleiflex, Teo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negrucăprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei sprâncenelor, inspirând oricărui privitor respect prin armonia liniilor și hotărârea accentuată de pomeții obrajilor. Mda! Îmi dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că ar fi mâncat carne de om, bucățele din cei osândiți pentru a fi sigur că au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]