437 matches
-
se și cunoaște: din apă (adică platitudine, banalitate, monotonie) deîndată scoate vin (adică putere, veselie, belșug). El, în conformitate cu textul parabolei și-n înțelesul cel mai literal al vorbirii, binecuvintează. Iar apa s-ar zice că atât așteaptă - că d-aia adastă acolo în vase de piatră - să se facă vin bun!"(30). Volumul prezentat este ilustrativ pentru că, dând la o parte contactul cu cenzura, este rezultatul deciziei autorului însuși asupra ordonării textelor, asupra legăturii de conținut stabilite între texte. Autorul dovedește
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
acea îngrozitoare vinovăție Cu care ticălos ne-ați împroprietărit, Voi, cei mai ticăloși dintre semeni, Atârnându-ne portretele în piețe Cu răsplata afișată celui ce ne va vinde trăind...” (Lucia Olaru Nenati) Căci imprevizibili șacali ne pândesc în gol, ne adastă, obligându-ne să ne apărăm, să contrazicem zvonurile infamate, anihilând puternicul sentiment de injustiție difamatoare, căutând disperați un suport solid al faptelor noastre de bine pe care să ne sprijinim căderea în afund, amintindu-ne de noi, fără a îngălbeni
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
citește alert și descrie realist o etapă din controversata noastră îngemănare cu continentul care ne-a fost sortit, expresia încrederii într-un viitor comun, mereu mai luminos pentru oamenii de pe cele două maluri ale bătrânului Istru. Ne adăpăm apoi sufletul, adăstând iarăși în binecuvântata poezie, de data aceasta pe vesuri curgătoare ca mierea, semnate de Floarea Cărbune, unde rima ceai-samurai și amintirea mamei îmbie pacea interioară. Rubrica dedicată cronicilor de carte ne răsfață cu două nume consacrate, unul din țară - scriitorul
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
și, totuși, cineva o zărise, poate, poetul/ peste a cărui tristețe princiară/ (...)/ cobora amintirea aievea,/ și fața fără de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese până la esențe/ (...)/ doar lui îi vorbea în șoaptă/ pom înflorind noaptea,/ curgând din el lumină -/ (...)/ adăsta un cântec neștiut de nimeni,/ venit din alte timpuri,/ din alte zări,/ din alte lumi îndepărtate...’’. Citind și recitind anumite tronsoane din ambițiosul volum al Marianei Didu, ni s-a lămurit tot mai accentuat percepția că și germinarea noii sale
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
de cântec, obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna dimineața spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele singurătății, într-o
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
cu fire de aur, bătute în efigii de vis natural. Se dovedește superioară poezia, deasupra tuturor și în toate, regăsindu-se în așa fel încât între ziduri de aer sfânt a construit o nouă țară, o nouă patrie, în care adastă, în chip paralel, un cerb nordic, hăituit, dezrădăcinat din iubirea de iubire. Într-o astfel de situație, poezia nu este om: Ea este devenire, este chiar aurul viu, noapte luminată, zi neostoită, univers fără limite. În egală măsură, este necuvânt
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile Suferințelor sunt izvorul haric ce brodează pe veșmântul sufletului creștin
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
originea și cauzele nebuniei sale. Mai mult decît alții, mi-am dat osteneala să-i îndur toanele, în vreme ce puținii dintre prietenii săi de odinioară care l-au vizitat în cei peste douăzeci de ani de singurătate nu au vrut să adaste decît cîteva clipe, fie pentru că au fost cuprinși de milă, fie pentru că vederea unei asemenea jalnice ruine a spiritului i-a zguduit profund, fie pentru că s-au mulțumit destul de repede cu gîndul că, oricum, nu s-ar putea vorbi firesc
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
a intrat un om pe care nu-l cunoștea. Era livid, costeliv, cu o privire goală și sălbatică, cu barba și părul lung, îmbrăcat ca un cerșetor. Speriat, domnul von Matthisson se ridică în picioare, holbîndu-se la înspăimîntătoarea apariție care adăstă o vreme în tăcere, se apropie apoi de el, se aplecă peste masă, lăsînd să i se vadă hidoasele unghii netăiate, și murmură cu o voce surdă, de strigoi: "Hölderlin". Arătarea a dispărut în clipa următoare, iar domnul von Matthisson
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
crivățul se joacă pe-aleile cu soare, acolo unde poate m-aș fi plimbat și eu, mă doare curcubeul ce-n cerul meu iar moare și-i șterg cu mâna arsă o lacrimă de zeu. La tine pe terasă aș adăsta în seară și mâna mea fierbinte te-ar mângâia ușor ți-aș săruta șuvița rebelă de pe frunte și din vioara-mi veche ți-aș tot cânta cu dor. Leonid Iacob Poezie publicată în volumul . „Țărmuri paralele” - editat în 2010. Referință
NELINIŞTITE APE de LEONID IACOB în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360730_a_362059]
-
iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele-i scuturi. Cântarea pribeagă adastă în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
zămislire și înmugurire, celeritatea creșterii și evoluției, înțelepciunea maturității. Un ciclu ce se apropie asimptotic de iubire ori chiar se intersectează secantic, în două puncte: El și Ea. Locuiesc în tine este dorința febrilă de stabilitate și echilibru a muritorului, adăstându-și dorurile la Poarta Infinitului, dincolo de limita trecerii neantice. O carte cu parfum de romanță, un cânt dedicat Iubirii, îndelung proslăvite, inepuizabile, atât de veche, dar mereu atât de nouă, un fir al vieții ce stă la baza Universului - Iubirea
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
Umileni pe atunci oamenii parte, decât de bere la halbă, golită din niște butoaie de aluminiu, nu arareori cam acră la gust. Voise să-și ducă berea acasă și s-o consume de unul singur, uitându-se la televizor, nu adăstând în fumul acela de țigară să-l tai cu cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-un colț, profesorul de matematică, Bărbosu, îi făcuse semn să vină până la dânsul. Bărbosu era un bătrânel de vreo șaizeci de
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
-au bătut mereu și verile mi-au fost prea seci, Am strâns în mine vechi poveri iar ramul trist atârn-acum, că azi îmi e la fel ca ieri și-s tot la margine de drum Mai trece câte-un călător, adastă-n umbra mea și pleacă, iar eu rămân cu-același dor prea trist în lumea-mi prea săracă. De ce-aș doini, când al meu cânt e doar suspin pe-o vioară? Cui să spun vorbe de alint când iarna
DE CE-AŞ DOINI? de LEONID IACOB în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352615_a_353944]
-
numai la viciu Primăvara se întoarce Totdeauna îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul meu fantast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populată de dezastre Și o nouă diateză Cine sunt strănii-acești Cățărați pe metereze Care-ndeamnă la asceze Și ne
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer în ochi și inimi ea adastă născând un gând de bună stare smerită în credința care, pe toți ne duce-n calea dreaptă prin cânt de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din
OVIDIU OANA,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351393_a_352722]
-
tălpile goale ale picioarelor, având apărătoare numai doi coceni de porumb despuiați de boabe. Aievea o zări făcăluind fiertura aromitoare! Și-n scurtă vreme, mămăliga, după ce mai dădu-n clocot de câteva ori, se găsi răsturnată pe măsuța rotundă unde adăstau o strachină cu brânză sfărâmată, iar în alta, ardei perpeliți în cenușă, acoperiți acum cu oțet din vin îndoit cu apă și gătiți cu praf de sare și cimbrișor... Ajuns aici cu-nchipuirea, Nădejde scutură din cap dornic să-și
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
septembrie 2013 Toate Articolele Autorului răspuns M-ai întrebat de câmp, de flori de iasomie și de lumina care se cernea în zori, de dansul ce plutea în poezie cuprins da vraja miilor de flori. M-ai întrebat și-am adăstat o clipă sub cetina bătrână, la izvor, apoi am scris pe-o floare de verbină cuvânt de patimă pulsând cu-aripi de dor, I-am dat apoi scrisoarea unei stele să ți-o aducă-n taina printre flori, ploua cu
RĂSPUNS de LEONID IACOB în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365021_a_366350]
-
ale Duhului. Ele mărturisesc arderi și speranțe, apără, judecă cu măsură și, mai ales, aduc bucuria celor ce le calcă pragul de a se redescoperi, de a-și privi și altfel umbletul pe „pământ rătăcitor”. În țesătura lor ideatică poate adăsta gândul fiecăruia; deslușind. O astfel de lege nu l-ar mai fi trădat pe Marele Blaga pe drumul spre Premiul Nobel. Ce bine i-ar fi stat literaturii române dacă spiritul Poetului de la Lancrăm nu era prins în prestidigitația răului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NINGE.... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge... De-ar ninge odată peste griul din gând, peste viața-mi uitată - un boț de pământ adăstat de-un mormânt... De-ar ninge odată peste biata-mi ogradă (o punte de humă), peste care încă mai las urme și glas - arsură de brumă... De-ar ninge,-n sfârșit, aș uita de pământ frământat, tăvălit, numai bun de
NINGE.... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363738_a_365067]
-
Inculeț, Ion Buzdugan, Ion I. C. Brătianu, generalul Prezan, generalul romașcan Ernest Broșteanu, comandantul Diviziei a XI-a, regele Ferdinand I și marea noastră Regină Maria. Atestată arheologic cu peste 300 000 de ani, în multele vestigii și stațiuni paleolitice ce adastă încă pe cursul inferior al Prutului, Ființa Basarabiei descende din marele Trunchi trac, care se reface ca unitate politică într-un puternic Principat geto-dac situat între Nipru-Tisa, Carpații Nordici și Dunăre cu toate cetățile ei trace ale Bugului de la Apollonia
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
răstimp. Dar, iată, că a mea e via, - tu, Rege Solomon, ia-ți mia iar două sute-s pentru pază. - Tu, carele-n grădină șezi, prietenii, când iau aminte la glasu-ți, fă-mă să-l aud și eu! - Iubitule, cuminte te-adăst și n-aș vrea să te-așezi. Vino, cum ciute saltă,-n șir sau cerbul, de sudoare, ud, prin munții-nmiresmați cu mir, munți amirositori a mir, - de unde glasul ți-l aud!
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
arde cărămidă Din zidul ce susține-un edificiu Fără de implicare, din oficiu Iubirea noastră e o epopee Cu poalele în cap că o femeie Cu coapse de gazela fin bronzate La fel ca ale tale, dar mai adevărate 2 Tot adăstînd în cerul albastru de niciunde În care se reflectă istorii ancestrale Mi-am regăsit menirea pasînd spăsit pe unde Și chiar am scris istorii din vremuri cavernale 3 Eram corăbierul ce dispărea în valuri Eram și marinarul legat de un
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
în tavan de biserică” (fresca gândirii). Către finalul volumului autorul a introdus un grupaj de poeme în ritm clasic care atrag prin eufonii cu adevărat încântătoare. În întregul ei, poezia lui Petre Rău este un spațiu de liniște la care adaști ca să-ți refaci forțele moleșite de atâta tulbure bântuire prin lume care ți-e străină, printre oameni care ți-s ostili, prin atâta hărmălaie și vânzoleală zadarnică. Ea te poate scoate la liman și-ți poate conferi starea de pace
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]