302 matches
-
ce crește din pământul verde deplin sparge timpanul ciclopic al nopții ca un șarpe unduind în apele clare solitar stele își ciocnesc veacul de singurătate comete sterpe ale universului a(s)muțit am (de)căzut din mine într-o tăcere adamică atât de simplist se tace când orbii cai ies din mină cai inutili cărora li se oferă o libertate mirobolantă un soare orbitor o mângâiere tardivă orbi ai luminii tăcem ca în minele amenințate de prăbușiri parșive urlând în peștera
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
SACRĂ nu poate fi concepută, în afara Ritmului Divin Restaurat - a IUBIRII! Adică, nimic nu este definitiv pierdut, în acest eon smintit de la orice normă/nomos, dacă se reînvață Iubirea-ca-Factor-de-Retrăire-întru-Celestă (și se estompează, pe cât posibil, și non-ipocrit, factorul anti-spiritual, al Căderii Adamice, „sexul”!) - prin acordarea, din nou, a lumii întregi, la Soteriologia Iubirii! SONETULUI i se restaurează, prin renascentiști, deci și prin Duhul renascentist al lui THEODOR RĂPAN - după moda/rețeta petrarchiană (binecuvântată Terapie!), valențele soteriologice, prin Magia Armonică, dar și prin
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
cea vie și dătătoare de minuni, cu Pruncul mereu în brațe, icoană la care se închină sufletul meu. Ziua de azi și toate zilele de pe pământ încep cu tine. Toate zilele din calendar Încep cu tine, Femeie! Ne-singurătatea mea Adamică. Respirație fără de care Poemul acesta E în zadar. Cu tine Mi-a început ziua De pe pământ, Ziua în care Sunt. Lăudat fie numele tău, Cel statornic Și sfânt. *** George ROCA: SĂRUTUL M-am îndrăgostit de buzele tale! Frumoase, roșii, voluptoase
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
ca nimeni altul și strălucește prin dragoste precum lumina luciferică, o cu totul altă formă a iubirii și a durerii. El știe că bărbatul este om, iar femeia, femeie! Oare în acest vers nu decriptăm „Facerea” ca gest al păcatului adamic, pe care înălțarea superioară a puterii de pătrundere în taina universului poetic decodifică lumea prin femeie? Ultimele două versuri din acestă poveste de dragoste a poetului așează liniștea peste onomatopeea respingerii jocului luciferic: „Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă, / Ce-aducea-ntâlnirii
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
fi într-un perpetuu conflict, atât în ființa noastră interioară, cât și cu semenii noștri și, implicit, cu creația lui Dumnezeu. Este adevărat, purtăm în noi suflarea eternității, suflarea divină, dar purtăm, în același timp, și stigma neputinței, prin blestemul adamic, purtăm cătușele grele ale firii pământești, acest nod gordian în calea adevăratei cunoașteri, a cunoașterii celei dătătoare de pace, în sensul deplin al cuvântului. Vedeți, zborul este legat de aripă, rostirea este legată de buze, cunoașterea pare a fi legată
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă tânăr, în vârstă de numai 33 de ani, privea îngândurat locul unde va gusta de bunăvoie, până la capăt, urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței, mormânt. Ultimul act din istoria așteptării mesianice va fi unul sângeros, cumplit, mirosind a trădare și moarte. Nici o bucurie nu va însoți nuntirea aceasta a omului cu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? * Plânsetul se lipii de inima viorii, În inimă înflorește un liliac, Din necunoscut te-ai coborât pământean. Simt restriștea adamică; În inimă mai înflorește un copac... Gândești la abis, Pe când eu îți sorb glasul tău stins. TANIA LIANCU Referință Bibliografică: VIS PROFETIC / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
ca apa morților, cuvânt sinonim pentru fata morgana, himeră. Sunt de neajuns: tot mai departe... / cum poate privirii mele să-mi scape? Dar vine marea promisiune, când credinciosul pășește pa poteca mântuirii, trecând peste apa morților. Este calea omului de la adamic la omul nou, îndumnezeit: Vin către Tine / urcând către floarea de tei / scufundându-mă în trei. LÖRINCZI FRANCISC-MIHAI Referință Bibliografică: Dumitru Ichim sau „Când Dumnezeu în colibă de om s-a ascuns” - eseu de Lorinczi Francisc-Mihai / Maria Daniela Pănăzan : Confluențe
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
îi lăsăm să zburde pe masa unde merele cădeau, ca-ntr-un ritual, dăruindu-ne din rotundul lor carnal. Ispitele se insinuau, întâi culinar, cu arome de șoapte și priviri fierbinți vegheate atent, circumspect de părinți. Apoi mărul crescu aromind adamic, curios, din edenul pământean, tot mai îndrăzneț, ăn de an. A trecut mult timp până când am primit binecuvântarea de a purta pe frunte, albă, mirarea să fim noi înșine "mami și tați" pentru o scurtă vreme, înainte de a fi strigați
MARUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373903_a_375232]
-
sugereze tainele nefiindului în fiindul teluric, multiplicând elementele și planurile cu o pierdere a coerenței și clarității imaginii. Se mai poate întreba cineva ce semnifică umbra întinsă în noapte pe pământul pe care se târăște, precum șarpele blestemat pentru păcatul adamic, prelungind schemele sinuoase ale corpului, hidând formele? Oare umbra nu este un rezultat al pedepsei deusiene care se rupe în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existența eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet? Literatul cutează, are
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
poate și întrebarea: în ce măsură cuvintele sculptează și ordonează lucrurile? Însă prin ludicul gratuit al permutărilor prozatorul Octavian Curpaș acordă lui Dumitru Sinu - personajul centralis al volumului în cauză- trecerea prin amintiri, grație ingeniozității punctului de fugă necesar, pornind cumva de la adamicul limbii ca resort universal, subordonînd, în final, totul unei motivații clare de cunoaștere și nostalgie definitivă. Prin urmare "Exilul românesc la mijloc de secol XX" este un fel de Georges Rouault în ulei...față de care și Carppacio s-ar simți
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
fiindcă trestia lui visătoare este acum a altui bărbat. Poeziile care încheie volumul aparțin acestui poet care trăiește în amintire iubirea de altă dată. O remarcă laudativă merită volumul pentru magnificele tablouri ale unor pictori celebri, care au eternizat cuplul adamic, în spiritul căruia trăiesc de la începuturile lumii și până astăzi oamenii. Prețuire autoarei și laudă celor ce știu să se îndumnezeiască și să se purifice în focul iubirii și, cu deosebire, celor ce prin poezie ne-au durat PLANETA IUBIRII
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
Articolele Autorului două ore îmi număr dioptriile iubirilor/dau cu plus/ nevederea mângâie glezna timpului /dă cu minus/ câteodată colorează pereții irisului în nonculori șerpește / sentințe sună placid abonații la sentimente singurătățile cu gust de gutui iernatic își expun coasta adamic celei mai iubite dintre pământence cerul se sprijină pe lacul lebedelor bea albul pătat al norilor cu grația unei furtuni de vară nu o (mai) ucide pe Ana Karenina fugi de statuia de ceară a iluziilor de fumul stins al
ORIGAMI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376611_a_377940]
-
putința să gândească prin idee că lumea nu suntem noi, ci doar cuvântul meșteșugit, care se înalță la ceruri odată cu fiindul nostru nevăzut. Poetul, profund creator, a fost cel care a înțeles că entitatea-om s-a rupt, de la păcatul adamic încoace, de toată admirația înțeleaptă a ideii și a meditației înălțătoare spre înaltul deusian al valorii. Cerul a fost cel care poetului i-a dăruit puterea și i-a înlesnit ruperea de lumea pământului, pentru timpul cât ideea și cuvântul
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
tămăduiți.” Probabil că cineva se va întreba: „Ce păcate a făcut un nou născut sau un copil ca să fie iertat și apoi mântuit?” Indiferent că ești copil, tânăr sau bătrân, toți ne naștem cu un păcat în noi”. Acel păcat Adamic despre care Apostolul Pavel spune că: „În păcat m¬-a zămislit mama mea și în păcat m-am născut”. Purtăm în noi păcatul neascultării. L¬-am moștenit din generație în generație și îl transmitem copiilor, copiilor noștri. Oricât de mult
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
DOAMNE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Invață-mă Doamne Invață-mă Doamne! Sunt tot neștiutor Deși reverși Lumina Ta din nesecat Izvor Peste văzutele și nevăzutele minunății Mi-e sete de cunoașterea adamică dintâi! Privește-mi sufletul! îmi este prieten drag Te-ntâmpin cu iubire-n vechiul casei prag Și te întreb: este el oare acuma pregătit Să plece în călătoria promisă-n infinit? - Desprinde-te de toate de câte-ai fost legat
INVAȚĂ-MĂ DOAMNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371697_a_373026]
-
după cortina și comfortul falsei siguranțe empirice și materialiste, omul post modern nu este de fapt decât un spectator iresponsabil al istoriei. Utopia post modernă, desacralizarea programată a istoriei, a istoriei fără Dumnezeu este eminamente demonica. Crește la sân șarpele adamic, post paradisiac, ascuns, înveninat cu elixilurile puterii și al ambițiilor faustice, deșarte. Există o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și implacabilelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă tânăr, în vârstă de numai 33 de ani, privea îngândurat locul unde va gusta de bunăvoie, până la capăt, urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței, mormânt. Ultimul act din istoria așteptării mesianice va fi unul sângeros, cumplit, mirosind a trădare și moarte. Nici o bucurie nu va însoți nuntirea aceasta a omului cu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
către misterioasele insule albe. Această transcedere mitică se va repeta întocmai și în roman, tot către o insulă situată în afara timpului. Mircea Eliade afirma despre acest spațiu că: „Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de restul Creației
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
decât «în zbor», adică prin mijloace magice, și către care se îndreaptă yoginii și arhații indieni[...], nu pot ajunge decât cei care au depășit condiția umană întocmai după cum insula lui Euthanasius este inaccesibilă celor care nu se întorc în stare adamică, paradiziacă.“15. În Imagini și simboluri, Eliade afirma că imaginea exemplară a oricărei creații este insula, iar apa simbolizează suma universală a virtuților; cufundarea în apă, simbolizeaza regresiunea în preformal, în vreme ce ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestării formale
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
instantanee. Ceea ce ar trebui să fie bogăția dinamică a unei curgeri continue, se pulverizează ai spune în mii de strădanii neputincioase."2 A urmări aceste "fațete" ale pulberii ni se pare profitabil. Mai conturate sunt: a. țărâna. Ea păstrează sensul "adamic", de lut de-alcătuire ("Iată ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"; Ieremia), pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul e "inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii perisabilului, a prafului: "Fiindcă tina5 lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care cade peste viața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
impune ca specie epică autonomă abia în volumul Oglinda fermecată (1912). Un rost al acesteia, pentru A., este acela de a izbăvi lumea de urât, de plictis, și de a o transpune într-un vis feeric. În acest univers virgin, adamic, au loc erupții intermitente ale unei infrarealități: întâmplări stranii, coincidențe misterioase, manifestări ale unor forțe oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști ușor mistice se conturează din predilecția pentru vise premonitorii, halucinații provocate de stupefiante, manii blânde, morbide sau extravagante viziuni
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
mai ales capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul carpato- dunărean”) și VIII („Graiul îngerilor”). Capitolul VII a devenit între timp o carte de sine stătătoare (4), iar capitolul VIII a fost revăzut și îmbogățit în vederea publicării studiului privind Lingua Adamica într-un volum In honorem Andrei Pleșu (5). Am realizat această nouă ediție a cărții în cadrul creativ și stimulativ al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română). Îi mulțumesc Măriucăi Stanciu pentru ajutorul bibliografic acordat la Biblioteca Academiei Române. Le mulțumesc, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]