1,639 matches
-
-n albe visuri ce se nasc Și luând ca martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastra-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
cobor ușor E populat cu voci și șoapte Și totul e încântător. Și elfli, și îngeri, și serafimi Dansează-n cercuri unduind; Nu-i încleștare și nici patimi, Doar dragostea hălăduind. Fântâni cu lapte și cu miere Cu clipocit te-ademenesc, Iar grijile sunt efemere: Toți le-au uitat și prăznuiesc - Sunt mese-ntinse sub terase, Cu tot ce-ai vrea și ai pofti, Iar vinurile tămâioase Îți dau putința de a ști Ce este-aceea-nflăcărare, Ce e căldura inimii, Ce este
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște cuburi de gheață și aduse fetei paharul sondă plin cu băutură, în care introduse și un pai din plastic. Când îi întinse paharul, brațul păros, indicând masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipindu-se de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
dezamăgirea băieților de la B. Alma este aiurită, visătoare, dar cu o minte extrem de ageră. În iubire nu se lăsa înșelată sau ademenită. Este spontană și greu de cucerit, trebuie să lupți mult pentru ea. Îi plăcea să fie curtată, să ademenească la rândul ei, dar se lasă greu prinsă în jocuri “finale” de seducție. Este mândră și crudă, rece și ironică, deschisă și optimistă, îi place viața și să își asume riscuri, uneori chiar exagerează, din dorința de a epata. Poate
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
ca pe niște obiecte, deși îi iubește, uneori chiar cu pasiune. Studiază mult și în etape, poate fi disciplinată dacă există un scop și un ideal pentru care să lupte. Îi plac furtunile și cerul cu fulgere, iubește noaptea și ademenește ca noaptea. Te vânează și apoi se retrage, nu face niciodată primul pas dacă nu e sigură de atracția celuilalt. Este ca o sirenă care se pierde în spuma albă a mării ce îți surâde periculos și astfel ajungi să
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
a înainta în credință. Doar prin credință și stăruință vom putea scăpa de toate lucrurile îngrozitoare care vor veni în zilele din urmă, peste lume. Fariseii și preoții auzind aceste lucruri, au hotărât între ei să-L omoare pe Iisus, ademenind pe unul din ucenicii Lui. În ziua de miercuri, în timp ce Iisus se odihnea, în curtea Sinedriului ( consiliul bisericesc), preoții stabileau cu Iuda Iscarioteanul, prețul trădării. Un preț de numai treizeci de arginți. În momentul de față, mă întreb: „Oare, pentru
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TUBĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului TUBĂ Cu vocea sa profundă, de alamă, Care ajunge-n suflete și-n minte, Vorbește tuba fără de cuvinte, Ne-ademenește glasu-i și ne cheamă, Iar melodia-i, calmă, dar fierbinte Și-ajunge-n inimă, de bună seamă, Însă nu știm de ce privim cu teamă, Mai mult spre înapoi, decât 'nainte. Când hrana noastră-n blide ni se strică Și n-avem pâine
TUBĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375389_a_376718]
-
o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o țară ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta. Mă simt prinsă în mrejele țării care, cu o ultimă sforțare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzăpezite iarna, prin adierea florilor de primavară, cu aerul ei de fecioară adormită de bogăția verii și dezmierdată de o bătrână toamnă târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivată cu sapa și
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
o rază în cercul iubirii. Și ... când juram în șoaptă la ureche: „Că sunt al tău, și nu am pretedent pereche”, mă dojeneai frumos: „Că suntem neam și rudă veche”. Mă rușinam. Eram mai mic. Iar tu, o prefăcută, m-ademeneai c-un piept de guguștiuc și ... „Lasă, tu, că nu-i vremea trecută !” Îți amintești ? Erau timpuri frumoase ! Păcat că azi suntem blamați, dar, fără să regretăm trecutul, eu jur că și-n prezent suntem, fără să plângem, cu iubire
COPI BOGAŢI, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/356046_a_357375]
-
lacrimi în cădere sânge mistuiți de patimi rătăciți în mreje jeruiesc ard scrum fiori păcat răscolitor vântuiă iertarea fluturată-n speranță om păcătuit tresări în tine prunc de vis iubirea te strecori dorință către paradis o alta vânzare te-a ademenit. Referință Bibliografică: Mistuiți de patimi / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MISTUIŢI DE PATIMI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344700_a_346029]
-
-a înspre mine un sărut. Te-ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DRAGOSTEA ALBĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1143 din 16 februarie 2014 Toate Articolele Autorului dragostea albă crește case la Santorini pe lave stinse de munte cafeaua longevității ademenește cel mai frumos răsărit pe terase cu aer de mare chemarea ta are ochii verzi cu tot alaiul primăverii brațele tale albastre au întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima și tot
DRAGOSTEA ALBĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364089_a_365418]
-
sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez. Se cască largi prăpăstii la care ai trudit. Fiorul meu prelung țipă în ruine, Iar din păcatu-n care tu m-ai ademenit, Blândul Dumnezeu se va-ntregi cu mine. Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă... Și astăzi ruga mea poartă haine grele; Un înger mi-a dezis credința curajoasă Și e scrum amiaza vremurilor mele. 10.12.10 Referință Bibliografică: AI
AI FOST IUBITA MEA de STELIAN PLATON în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348333_a_349662]
-
probleme mi-a făcut... Ți-l spun: Nu voi să-l apăr! Nu sta nici-cum unde-l puneam Pe Cer, ...pe calea sa. Cu muritorii-l tot găseam: Tot printre ei era!... Cum oare-o fată reușea Să-l tot ademenească? Îl tot chema, ...și ce-i spunea? 'Ncepu să și-o dorească! Odată, chiar a îndrăznit, Să vină și să-mi ceară, În schimbul nemuririi lui, ...o biată primăvară: Să-l îl distrug, să-l fac pământ! (Era îndrăgostit!...) Să-l
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
pe stradă/ aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit.../ fără să-l știu/ doar o tresărire aș avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ ... piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
stadionul părăsit). La limită, se ajunge la dezarticularea logică a limbajului însuși (nu doar a referentului), la ipostazierea și etalarea discursivă a demenței, potrivit unei poetici pseudo-parodice, postmoderne, susținute de aserțiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinați dar în singură sprânceană ademenesc, ostașii cerți ai furtunilor și idioților. Te foarte mulțumesc cu o remușcare” (Singurătatea vede acoperiș jos). Se pot decela, totuși, trei modalități (cel puțin) de a evada din acest infern, din această mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una este
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
căprioară și împlinită de satisfacțiile de care avusese parte în această zi minunată de iulie, pierdu din vedere pericolul ce-l reprezenta înclinația coastei acoperită cu frunzele uscate, picate din copaci, în anii trecuți. O mică neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, te ai scuzat . Alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieții. Sub mantia minții
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
FEMEIE!? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 218 din 06 august 2011 Toate Articolele Autorului De ce mă chinui, azi, femeie!? De-o viață tot mă amăgești; Când ești departe îți spun zeie, Dar lângă mine cine ești? De ce m-ademenești, femeie!? De când mă știu, tot mă alergi, În visul nopții ești atee, Pe trupul meu desculță mergi. De ce mă torturezi, femeie!? Când mă privești, scântei aprinzi, În păr luceferi vor să-ți steie Și cerul vrea ca să-l cuprinzi. Eu
DE CE MĂ CHINUI, AZI, FEMEIE!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357020_a_358349]
-
a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu se va mai putea apropia de poarta sufletului său, rămasă
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
lună plină. Deschid o fereastră spre lume și strig: „nu aici veți găsi adevărul, în groapa aceasta plină cu vorbe sterile, cu voci sufocate de valuri uriașe de lumină!” Priviți spre pădure! Verdele e prospețimea ce răsfață și umbra’nrourată ademenind rugătoare o ultimă și-nflăcărată oră de iubire, experiment ancestral - lăsat moștenire ( ah! cât cinism.. în metafora unei zile) celor ce - sfâșiindu-se neîncetat se admiră și poate n-au aflat că tăcerile au același miros de brad când visele
CÂT CINISM... ÎN METAFORA UNEI ZILE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347498_a_348827]
-
în castelul său de iluzii și gând În Carul cel Mare parcat într-un unghi al bolții de stele arzând. Acum el îmi surâde noapte de noapte cu ochii-i de sfinx plini de taine privirea-i de genune albastră ademenind ochii mei pe o cale de zână măiastră și pulberi de stele ispitindu-mă să-l urmez iubindu-ne veacuri la rând printre ele să trăim în castelul răsărit din poeme să strălucim alături pe cerul cu stele eu pentru
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
temple de piatră... XXII. NU ESTE VIS, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013. inima ta s-a deschis floare joacă lumina și roua zorilor printre petale dansează în jurul meu în ritm de jazz ademenindu-mă am întins mâna să-i prind umbra mi-a înfășurat sufletul în ritual ceresc acum o am aproape simt cum bate cântă șoptește tresare pentru mine de ieri și azi și mâine... învelită în strai de îngeri dimineața va
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
le-om zâmbi, si le-om dori În orice clipă ce-om trăi. C-or fi mai bune sau mai rele Toți vom gusta stropi de prin ele, Și-n gura mare le-om zgorni Da-n taină, le-om ademeni. Așa e omul pe pamant Să iubească doar plângând, Când nu curg lacrimi de plăcere Se scaldă-n cele de durere... Dar toate au... iubire-n ele! Referință Bibliografica: Iubiri au fost, sunt și vor fi / Ana Soare : Confluente Literare
IUBIRI AU FOST, SUNT ŞI VOR FI de ANA SOARE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370066_a_371395]