1,620 matches
-
umane autentice și, în special, valorile identitare ale propriului popor. Astfel, prin conținutul unui materialism și nu prin conținutul unui idealism, demagogia clasei dominante se manifestă cu multă încredere prin forme false de administrare care nu fac altceva decât să ademenească masele în acțiuni ce sunt favorabile doar puterii statale. Această realitate, lipsită de valori, este prezentă...” („Demagogia - procedeu real în subjugarea poporului basarabean”, pag. 70). Iar în studiul „Criza economică între putere și mentalitate”, pag. 96, autoarea concretizează că „clasa
O LUCRARE DESPRE DESTINUL BASARABIEI de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1492724887.html [Corola-blog/BlogPost/374018_a_375347]
-
îți scrie a ta Evă: Din negura de timpuri renaște vechea sevă să te întrebe cât mai vrei să povestești despre cum te-a mințit, tu, însă, o iubești...? Cum fuse ispitită de cel mai viclean șarpe și cum te-ademenise în cea mai neagră noapte să guști și tu, bărbate, din fructul ,,blestemat’’, punând pe capul vostru cel mai cumplit ,,păcat’’. De-atâtea mii de veacuri, cum n-ai văzut, tu, oare? Cunoașterea-i un dar și-o binecuvântare! Iisus
SCRISOARE CĂTRE FIUL OMULUI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1449243495.html [Corola-blog/BlogPost/343009_a_344338]
-
te-aud, dar nu-ți descopăr calea, Pornesc buimac să răscolesc și valea, Venind de sus, din munți semeți sub creste. Îți caut ochi să îmi alunge jalea Ce parcă-n piept adânc mă răscolește, Dar vocea ta senin m-ademenește Prin vag ecou ce-ți repeta chemarea. Îmbrățișări, săruturi curg năvală, Sub noi cresc flori - grădină-nmiresmată, Ascuns izvor ne-ngână-n hârjoneală, Iar păsări trec în horă spiralată. Se trece zi și noapte inegală În visul meu, când fosta
DE DRAGOSTE, ÎN OGLINDĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1458598637.html [Corola-blog/BlogPost/363734_a_365063]
-
urmând traseul sforilor întinse de un destin necunoscut, fără să știe că-n decorul timpului este pierdut acela care, nevisând, în viață țintă n-are! Ele apar timide-n frântura de secundă în care Universul deschide lumi compacte ce te ademenesc, strălucitoare-n noapte prin poleiala viselor ce le inundă. Atunci, întinde-ți eu-l spre visul ce-ți zâmbește și care te ridică deasupra fiecărei nopți purtându-te-n fantastic, fără să bați la porți, pentru că el e-acela care
CE ESTE OMUL FĂRĂ VISE? de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1420964173.html [Corola-blog/BlogPost/372820_a_374149]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > BĂTRÂNEȚEA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrânețea e ca somnul, te prinde fără veste Cu surâsu-i tâmp, viclean te-ademenește, Îți spune că ți-a fost menit în astă lume S-aduni în spate saci de-nțelepciune. La început mlădiță, apoi un pom pe rod Chiar între generatii din tine face pod, În suflet, rămâi macul în lanuri înflorit Dar
BĂTRÂNEŢEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Batranetea_0.html [Corola-blog/BlogPost/355619_a_356948]
-
despre nimic. Beldie ca fiind unul care nu prea era cunoscut printre interniști a fost pus să povestească despre umblările sale pe la ciurda din oraș. Fiindcă nu prea voia să vorbească despre ce lucrase vara, colegii au început să-l ademenească pentru a auzi acele așa zise ,,aventuri”! Pe colegi îi interesau mai mult cum se jucau copiii ciurdari! Auziseră că la oraș erau jocuri deosebite față de cele de la sat. Dar nu acesta era adevărul. Copii ciurdei chiar dacă erau de la oraș
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_la_internat_mihai_leonte_1327767721.html [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
se potriveau perfect, indiferent de neînțelegerile ce avuseseră loc între ei. Albert nu era decât un corp străin într-o emulsie ; nu avea ce să caute acolo ! Nu era atât de pornită împotriva lui cât împotriva Dorei, ștoarfa care îl ademenise pe Jen numai și numai pentru a câștiga un pariu ! Aceastea sunt convingerile ei. Referință Bibliografică: IV. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473236203.html [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității by http://revistaderecenzii.ro/prof-ion-ionescu-bucovu-publius-ovidius-naso-un-petrarca-al-antichitatii/ [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
lacrimi în cădere sânge mistuiți de patimi rătăciți în mreje jeruiesc ard scrum fiori păcat răscolitor vântuiă iertarea fluturată-n speranță om păcătuit tresări în tine prunc de vis iubirea te strecori dorință către paradis o alta vânzare te-a ademenit. Referință Bibliografică: Mistuiți de patimi / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MISTUIŢI DE PATIMI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/_mistuiti_de_patimi_gheorghe_serbanescu_1367568806.html [Corola-blog/BlogPost/344700_a_346029]
-
-a înspre mine un sărut. Te-ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1456380180.html [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
pe stradă/ aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit.../ fără să-l știu/ doar o tresărire aș avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ ... piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/grete_tartler_1463022721.html [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
stadionul părăsit). La limită, se ajunge la dezarticularea logică a limbajului însuși (nu doar a referentului), la ipostazierea și etalarea discursivă a demenței, potrivit unei poetici pseudo-parodice, postmoderne, susținute de aserțiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinați dar în singură sprânceană ademenesc, ostașii cerți ai furtunilor și idioților. Te foarte mulțumesc cu o remușcare” (Singurătatea vede acoperiș jos). Se pot decela, totuși, trei modalități (cel puțin) de a evada din acest infern, din această mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una este
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Proza_lui_marian_drumur_sau_de_eugen_dorcescu_1391340223.html [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
căprioară și împlinită de satisfacțiile de care avusese parte în această zi minunată de iulie, pierdu din vedere pericolul ce-l reprezenta înclinația coastei acoperită cu frunzele uscate, picate din copaci, în anii trecuți. O mică neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494597104.html [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, te ai scuzat . Alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieții. Sub mantia minții
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1464035249.html [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
FEMEIE!? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 218 din 06 august 2011 Toate Articolele Autorului De ce mă chinui, azi, femeie!? De-o viață tot mă amăgești; Când ești departe îți spun zeie, Dar lângă mine cine ești? De ce m-ademenești, femeie!? De când mă știu, tot mă alergi, În visul nopții ești atee, Pe trupul meu desculță mergi. De ce mă torturezi, femeie!? Când mă privești, scântei aprinzi, În păr luceferi vor să-ți steie Și cerul vrea ca să-l cuprinzi. Eu
DE CE MĂ CHINUI, AZI, FEMEIE!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/De_ce_ma_chinui_azi_femeie_.html [Corola-blog/BlogPost/357020_a_358349]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DRAGOSTEA ALBĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1143 din 16 februarie 2014 Toate Articolele Autorului dragostea albă crește case la Santorini pe lave stinse de munte cafeaua longevității ademenește cel mai frumos răsărit pe terase cu aer de mare chemarea ta are ochii verzi cu tot alaiul primăverii brațele tale albastre au întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima și tot
DRAGOSTEA ALBĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Dragostea_alba_radu_liviu_dan_1392531204.html [Corola-blog/BlogPost/364089_a_365418]
-
sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez. Se cască largi prăpăstii la care ai trudit. Fiorul meu prelung țipă în ruine, Iar din păcatu-n care tu m-ai ademenit, Blândul Dumnezeu se va-ntregi cu mine. Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă... Și astăzi ruga mea poartă haine grele; Un înger mi-a dezis credința curajoasă Și e scrum amiaza vremurilor mele. 10.12.10 Referință Bibliografică: AI
AI FOST IUBITA MEA de STELIAN PLATON în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ai_fost_iubita_mea_stelian_platon_1334387698.html [Corola-blog/BlogPost/348333_a_349662]
-
probleme mi-a făcut... Ți-l spun: Nu voi să-l apăr! Nu sta nici-cum unde-l puneam Pe Cer, ...pe calea sa. Cu muritorii-l tot găseam: Tot printre ei era!... Cum oare-o fată reușea Să-l tot ademenească? Îl tot chema, ...și ce-i spunea? 'Ncepu să și-o dorească! Odată, chiar a îndrăznit, Să vină și să-mi ceară, În schimbul nemuririi lui, ...o biată primăvară: Să-l îl distrug, să-l fac pământ! (Era îndrăgostit!...) Să-l
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mihai_eminescu_in_memoriam_.html [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
le-om zâmbi, si le-om dori În orice clipă ce-om trăi. C-or fi mai bune sau mai rele Toți vom gusta stropi de prin ele, Și-n gura mare le-om zgorni Da-n taină, le-om ademeni. Așa e omul pe pamant Să iubească doar plângând, Când nu curg lacrimi de plăcere Se scaldă-n cele de durere... Dar toate au... iubire-n ele! Referință Bibliografica: Iubiri au fost, sunt și vor fi / Ana Soare : Confluente Literare
IUBIRI AU FOST, SUNT ŞI VOR FI de ANA SOARE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_soare_1460202205.html [Corola-blog/BlogPost/370066_a_371395]
-
grup mai mult decât zgomotos: - În sfârșit, bine c-ați mai venit și voi! - Unde l-ai găsit și unde-i John? - Hai Ursula, spune ce-ai făcut cu el? Ceata de cheflii se întărâta la vederea femeii ce mă ademenise acolo.Muzica megafonului părea să întrețină o atmosferă de isterie ciudată. - Ce bei?, mă întrebă ea brusc. - Același lucru! Îmi turnă un pahar de votcă peste două cuburi de gheață. L-am luat în mână, bucurându-mă de răcoarea ce-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nimic. Din copilărie încerc să mă eliberez de povara morții florilor și nu reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le pătrunse în mădulare și-i trezi din somn. Își înviorară chipurile cu apă rece de izvor, gustară câteva merinde din traistă și în cele din urmă încălecară. Se
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
încolțită, dar în același timp simțind că forțele-i miraculoase încep să-i revină, hotărî să-l înfrunte pe obraznicul cavaler. Se opri într-un luminiș și la lumina lunii își desfășură voalul transparent ca un evantai. Încerca să-l ademenească cu farmecele trupului său. Călărețul își struni animalul și în cuget medită surprins: „Căpitane, după ce nălucă a nopții alergi? Nu vezi că în fața ochilor tăi dănțuiește o zână din povești?” Arnăutu se frecă nedumerit la ochi și-și zise în
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1472153187.html [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu se va mai putea apropia de poarta sufletului său, rămasă
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fiori_cu_zmeura.html [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]