197 matches
-
Unitate Cerință EN ISO 4589-2 [2] LOI % oxigen 26 Cerințe aplicabile materialelor utilizate ca pardoseli, dar nu pentru podele Metoda : Condiții Parametru Parametru Unitate Cerință ISO 5658-2 [3] CFE CFE kWm-2 24 EN ISO 5659-2 [4] 50 kWm-2 Ds max Adimensional 600 Cerințe aplicabile materialelor utilizate ca pardoseli pentru podele Metoda : Condiții Parametru Parametru Unitate Cerință EN ISO 9239-2 [6]CFE CFE kWm-2 4,5 EN ISO 5659-2 [4] 50 kWm-2 Ds max Adimensional 600 Clasificarea suprafețelor Toate materialele utilizate trebuie
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
ISO 5659-2 [4] 50 kWm-2 Ds max Adimensional 600 Cerințe aplicabile materialelor utilizate ca pardoseli pentru podele Metoda : Condiții Parametru Parametru Unitate Cerință EN ISO 9239-2 [6]CFE CFE kWm-2 4,5 EN ISO 5659-2 [4] 50 kWm-2 Ds max Adimensional 600 Clasificarea suprafețelor Toate materialele utilizate trebuie să respecte cerințele minime în cazul în care aria suprafeței materialului/elementului este mai mică de 0,25 m2 și * în cazul plafonului: * dimensiunea maximă în orice direcție a suprafeței este mai mică
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
teoriile de calibru non-abeliene constantă de cuplaj este negativă.Chiar mai mult cuplajul scade logaritmic cu creșterea energiei, deci cromodinamica cuantică ar trebui să devină cuplata puternic la energii joase, iar aplicarea unei expansiuni de puteri ale constanței de cuplaj adimensionale g nu mai este valabilă. Dat fiind că odată cu scăderea energiei, cuplajul a crescut, metodele perturbative cu dezvoltarea cu o serie de puteri nu mai țin, metodele neperturbative ar fi cele mai eficiente în această situație.Pe lângă libertatea asimptotica este
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai atunci când argumentul lor este adimensional (eventual după reducere algebrică). Din această cauză, funcțiile transcendente pot fi o sursă de erori dimensionale ușor de detectat. De exemplu, log(5 metri) este o expresie fără sens, spre deosebire de log(5 metri / 3 metri) sau log(3) metri. S-
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
deplasează într-un fluid: proiectil, avion, rachetă etc. Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în fluidul respectiv; în condiții standard Mach 1 este egal cu 1224 km/h (sau 340 m/s). "Numărul lui Mach" este o mărime adimensională care arată de cîte ori este mai mare viteza unui mobil decît viteza sunetului în acel mediu. Valorile subunitare ale numărului lui Mach înseamnă viteze subsonice (mai mici decît viteza sunetului), iar valorile supraunitare înseamnă viteze supersonice. O clasificare mai
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
Feynman: „e ceea ce aș numi un proces sucit!” ("a dippy process") Electrodinamica cuantică este teoria interacțiilor electromagnetice și totodată un prototip pentru teorii de câmp care încearcă să explice alte interacții fundamentale, cum e cromodinamica cuantică. Dar constanta de cuplaj adimensională pentru forțele nucleare are o valoare cuprinsă între 7 și 57, și nu 1/137, iar teoria perturbațiilor nu e aplicabilă: diagramele Feynman pot fi utilizate pentru a ilustra calitativ câmpurile implicate, nu ca instrumente de calcul. În 1951 Feynman
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
besonderer Berücksichtigung auf die Bedürfnisse des Maschinenbaus" (Rezistența materialelor cu accent special pe nevoile construcției de mașini). A elaborat o serie de formule privind curgerea aburului, dar n-a avut contribuții semnificative privind convecția liberă. Criteriul Grashof, un important parametru adimensional în analiza convecției libere a fost numit astfel în cinstea lui. După moartea sa, survenită în 1893, VDI îi onorează memoria instituind "Grashof-Denkmünze" (Medalia comemorativă Grashof), ca cea mai înaltă distincție pentru merit în domeniul ingineriei. Medalia a fost conferită
Franz Grashof () [Corola-website/Science/310895_a_312224]
-
ca o undă care se mișcă prin spațiul formula 24, cu toate că nu se subordonează exact ecuației de undă. Pentru a arăta acest lucru considerăm că formula 3 reprezintă faza unei unde în care formula 126 este o constantă introdusă pentru a face exponențiala adimensională. Schimbarea în amplitudine a undei poate fi reprezentată printr-un număr complex formula 3. Putem rescrie ecuația Hamilton-Jacobi astfel: care este o variantă "neliniară" a ecuației Schrödinger. Invers, plecând de la ecuația lui Schrödinger și de la Ansatzul lui formula 62, obținem: Limita clasică
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
În fizică, o constantă de cuplaj este o cantitate adimensională ce caracterizează intensitatea unei interacțiuni. Evaluate la scară macroscopică, atomică sau nucleară, constantele de cuplaj pentru cele patru interacțiuni fundamentale diferă între ele prin multe ordine de mărime. Valorile constantelor de cuplaj pentru interacțiunile tare, electromagnetică și electroslabă, măsurate la
Constantă de cuplaj () [Corola-website/Science/337066_a_338395]
-
și, prin urmare, mai puternic legate, din cauza . Marea majoritate a masei unui atom provine de la protoni și neutroni. Numărul total al acestor particule (numite „nucleoni”) într-un anumit atom se numește numărul de masă. Este un număr întreg pozitiv și adimensional (în loc de a avea dimensiunea de masă), pentru că exprimă un număr. Un exemplu de utilizare a unui numărul de masă este „carbon-12,” care are 12 nucleoni (șase protoni și șase neutroni). Deoarece chiar și cei mai masivi atomi sunt mult prea
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
electronului pe o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul stărilor de spin este un spațiu vectorial complex bidimensional. Vectorii proprii formula 8, comuni pentru operatorii formula 9 și formula 10, satisfac ecuațiile unde În calcule e convenabilă utilizarea operatorului adimensional și notația simplificată Vectorii formula 15 și formula 16 corespund unor valori proprii diferite ale operatorului formula 17: deci sunt automat ortogonali; presupunând că sunt și normați, ei constituie o bază ortonormată în spațiul stărilor de spin ale electronului. În baza formula 19, operatorii
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
și formula 13 în formula (1.4) rezultă forma funcției formula 10 formula 51formula 52 Pentru aducerea la o formă mai simplă a acestei expresii se face o schimbare de variabilă prin care se trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: formula 53formula 54 această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: formula 53formula 54 această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma funcției formula 55 devine: formula 56formula 57 Folosind notația ajutătoare: formula 58formula 59 soluția (1.4) se scrie formula 60formula 61 se observă că factorul ce conține variabila formula 62 se poate dezvolta în serie
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul): De asemenea, poate fi definită și ca raportul dintre permitivitatea absolută în funcție de frecvență și permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
Factorul de putere al unui sistem de energie electrică de curent alternativ este în electrotehnică definit ca fiind raportul dintre puterea reală care se scurge spre sarcină și puterea aparentă din circuit, și este un număr adimensional în intervalul închis de la -1 la 1. Un factor de putere mai mic decât 1 înseamnă că curba de tensiune și cea de curent nu sunt în fază (sunt defazate), reducându-se astfel produsul instantaneu al celor două forme de
Factor de putere () [Corola-website/Science/335780_a_337109]
-
unități fundamentale" independente, din care se obțin prin analiză dimensională toate celelalte unități, adică "unitățile SI derivate". Unitățile fundamentale sunt considerate independente în măsura în care permit măsurarea mărimilor fizice independente. Unitățile fundamentale sunt dimensionale prin definiție, spre deosebire de cele derivate care pot fi adimensionale. Pentru definirea unităților fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar kilogramul este încă definit printr-un obiect material degradabil. În prezent se fac cercetări pentru a înlocui și această definiție printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
de exprimare a concentrației unui component dintr-un amestec sau soluție, fiind raportul dintre cantitatea (numărul de moli) componentului și cantitatea totală din soluție. Se notează de obicei cu x sau x după cum e notat componentul. Este deci o mărime adimensionala. Prin multiplicare cu 100 rezultă procentul molar al componentului. În amestecuri ideale coincide că valori numerice cu fracția volumică. unde Fracția molara a unui component se poate calcula cunoscând masele componenților din amestec: Într-un compus raportul molar este dat
Fracție molară () [Corola-website/Science/311876_a_313205]
-
de hidrogen elementar (H), având numărul atomic (și de masă) 1, are atomi de hidrogen. În mod similar, 12 g de C, cu numărul de masă 12 (numărul atomic 6), are același număr de atomi de carbon, . este o cantitate adimensională și are aceeași valoare numerică a lui Avogadro dată în unități de bază. În contrast, constanta lui Avogadro are dimensiunea inversului cantității de substanță. Revizuirile setului de bază de unități SI a necesitat redefinirile conceptelor de cantitate chimică. , și definiția
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
utilizând relațiile (2.10.1) și (2.10.2) rezultă formele: Pentru aducerea la o formă mai avantajoasă a acestor expresii se face o schimbare de variabilă prin care se trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Introducând noua
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
se trece de la coordonata x a microparticulei la o nouă coordonată adimensională: această schimbare induce alegerea unei unități naturale de lungime pentru măsurarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Introducând noua variabilă în expresiile (2.26.1) respectiv (2.26.2) se obțin formele: Ecuația (2.18), care determină univoc forma funcției formula 31, devine, prin înlocuirea operatorului dat de expresia
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
zgomot alb (fluctuații aleatoare într-un spectru). Deplasarea spre roșu (și cea spre albastru) pot fi caracterizate prin diferența relativă dintre lungimile de undă (sau frecvențele) emise și cele observate ale unui obiect. În astronomie, se obișnuiește ca această cantitate adimensională să fie denumită "z". Dacă "λ" reprezintă lungimea de undă, și "f" reprezintă frecvența (atenție, "λf" = "c" unde " c" este viteza luminii), atunci "z" se definește prin ecuațiile: După ce se măsoară "z", distincția dintre deplasarea spre roșu și cea spre
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
tranzițiilor de fază în sistemele cu cristale lichide. După cum am văzut deja mai sus, cristalele nematice sunt compuse din molecule cilindrice, având axele lungi aproximativ aliniate între moleculele vecine. Pentru a descrie această structură anizotropă, se introduce un vector unitar adimensional n numit "directoare", pentru a reprezenta direcția preferată a orientării moleculelor în apropiere de orice punct. Pentru că nu există polaritate fizică (nu contează sensul, ci doar direcția) de-a lungul axei directoare, n și -n sunt complet echivalente. Descrierea cristalelor
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
unitate a numărului a valorii proprii motiv pentru care mai este denumit și "operator de creștere" Printr-un procedeu de algebra operatorilor și trecerea la o nouă variabilă prin care se transormă coordonata x a microparticulei într-o nouă coordonată adimensională:formula 52, se găsesc pentru operatorii de crestere si de descrestere formele: Ecuația care determină univoc forma funcției formula 53 este de forma: Prin integrare si normare se obține soluția normată în scara naturală formula 22: Aplicând de n ori relația de recurență
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
formei ecuației, se introduce o notație ajutătoare dată de relația această schimbare este echivalentă cu alegerea unei unități naturale de lungime pentru exprimarea elongațiilor. Avantajul acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Cu această notație, forma ecuației (2.1) devine: Ecuația de mai sus este o ecuație diferențială liniară de ordinul al doilea și ea admite două soluții liniar independente, oricare ar fi
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
două regimuri de mișcare a fluidelor: laminar și turbulent. Studiile sale experimentale, devenite clasice, au contribuit decisiv la clarificarea problemelor legate de viscozitatea fluidelor și de curgerea în regim turbulent. De numele său este legat "Numărul Reynolds" ("Re"), o mărime adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a regimului de mișcare: laminar, tranzitoriu sau turbulent. De asemenea, studiile sale referitoare la transferul de căldură dintre solide și lichide au dus la inovații în proiectarea cazanelor de încălzire
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]