5,887 matches
-
cuvintelor mulți și puțini, la interferența dintre adjectiv, numeral și pronume, valorile numeralului, formele pronominale clitice, tranzitivitatea verbului, concurența dintre pasivul cu auxiliar și cel reflexiv, construcțiile specifice ale participiului și ale supinului, plasarea unor adverbe la limita cu clasa adjectivului, a prepoziției sau a conjuncției, multitudinea de valori diferite ale prepoziției pe, ambiguitatea conjuncției de. Clasele cele mai eterogene se dovedesc a fi articolul, numeralul, adjectivul, adverbul. E tratată și o problemă fundamentală pentru tipologia limbilor și caracterizarea românei: relația
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
construcțiile specifice ale participiului și ale supinului, plasarea unor adverbe la limita cu clasa adjectivului, a prepoziției sau a conjuncției, multitudinea de valori diferite ale prepoziției pe, ambiguitatea conjuncției de. Clasele cele mai eterogene se dovedesc a fi articolul, numeralul, adjectivul, adverbul. E tratată și o problemă fundamentală pentru tipologia limbilor și caracterizarea românei: relația subiect-verb-obiect. Capitolul final este destinat exclusiv dificultăților de analiză sintactică (temă care a fost permanent prezentă pe parcurs), cu cîteva cazuri speciale: structura nu numai că
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de individualizare în construcții cu „dublă articulare”, precum lu șefu’, rolul articolului în adaptarea împrumuturilor recente la sistemul morfosintactic românesc, extinderea clasei de adjective invariabile etc. Un discurs clar, impecabil articulat și permanent susținut de mulțimea exemplelor e stimulativ deopotrivă în planul științific (prin numeroase sugestii pe care le oferă pentru noi teme de cercetare) și în cel didactic (propunînd o abordare inteligentă și
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
presărat cu umor (lui Aristotel i-ar fi plăcut, cu siguranță, cinematograful), ironie și autoironie (cutare informație ar putea proveni din somn sau din vis), cu un simț al ludicului nicidecum reprimat. Astfel autorul vorbește de operatori de metalepsă, creează adjectivul „metaleptic”, asociindu-l unor termeni precum efect, practică, ocazie, tratament, intruziune, transgresiune, manevră, alunecare sau chiar lovitură de forță, dar nu se oprește aici și născocește și adverbul corespunzător - „metalepticamente”, am putea spune în românește -. Ici și acolo apar fugitive
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu adjectivele. Mi-am recitit articolul și sunt uimit, din contră, de cât de reținut am fost în exprimare! Nici măcar pasajul care i-a ulcerat pe cosemnatari („Când raportor de frunte la o astfel de organizație devine fiul unuia dintre cele mai
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
universității, studenți și elevi). Poate, în numărul pe decembrie * În aceeași publicație, un lung și spiritual interviu îl are în rol de protagonist pe dl Șerban Foarță. Între altele, poetul și eseistul timișorean este de părere că toți autorii „copți” (adjectivul și ghilimelele îi aparțin) ar trebui să fie atenți la cei mai tineri decît ei. Am putea remarca o disimetrie între concluziile sondajului evocat în editorial și părerile dlui Foarță: doar cei „copți” (care, să recunoaștem, fac majoritatea revistelor culturale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
fost introdus în Supliment și în ediția DEX 1996. Prezent azi în titluri de reviste, pagini de Internet, emisiuni de televiziune - constituie un domeniu (și comercial) înfloritor. Din punct de vedere etimologic și în uzul său principal, cuvîntul este un adjectiv: „revistă cu apariție lunară cu informații din domeniul paranormal” (dmoz.org), ”lumea fenomenelor paranormale” (dol.ro). Exemplele recente arată că paranormală poate fi: capacitatea, însușirea, puterea, „priceperea și înzestrarea”, o activitate, o trăire, o experiență, dar și o familie („familie
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
cele câteva publicații cu acest profil”, spiritus.go.ro) - și chiar o problemă („am o problemă paranormală”) și o chestie („Chestia paranormală cu înscrisul pe listele votanților care au spus da! a funcționat”, racovitan.com). Uzul intens a determinat substantivizarea adjectivului; acesta a produs în primul rând un substantiv neutru (cel puțin după sens, dat fiind caracterul abstract și absența pluralului), pentru a desemna domeniul, ansamblul fenomenelor; sinonim cu paranormalitate, dar preferat acestuia: „Incursiune în paranormal” (astromagie.com), „Paranormalul de pretutindeni
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
acestuia: „Incursiune în paranormal” (astromagie.com), „Paranormalul de pretutindeni” (inoan-press); folosit, în stil colocvial, în construcții prepoziționale care atestă stabilizarea sa ca denumire a unei discipline: „tânăra lucra la o revistă de paranormal” (spiritus.go.ro). O asemenea trecere de la adjectiv la substantiv e destul de firească; mai șocantă - dar motivată tocmai de frecvența cuvîntului - e substantivizarea sa (cu o clară deplasare semantică, prin metonimie) ca masculin, desemnînd persoane: „paranormalul, cică, punea mâna pe tine și te făcea bine, indiferent de ce boală
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
gramaticală, ca DOOM, cuprinde în schimb pe sie și pe sieși (nu și pe șie), cu articolul principal consacrat lui sieși. Raritatea în uz a reflexivelor accentuate se explică prin existența unor construcții echivalente, cu pronumele personal, eventual însoțit de adjectivul de întărire, observate deja de I. Heliade Rădulescu, la 1828: lui însuși, ei însăși, descrise și de Al. Philippide, în 1897: „Mai rar decît sine se întrebuințează șie (ori mai bine sie și sieș) și se înlocuiește și el de
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
mascate de absența diacriticelor, și ocolind omonimia cu sigla SIE, foarte prezentă în textele românești din ultima vreme!), observăm că sieși e în avantaj clar. Sie este extrem de rar și - în puținele cazuri în care e folosit - este însoțit de adjectivul de întărire însuși: “Stau pe două picioare? își șoptea întrebătoare sie însăși. Atunci cum se face că nu cad?” (lumeapiticilor.ro); “Eminem ăla de sub fereastra ta (...) își răcnește sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai dublează un alt pronume reflexiv; de pildă, determinînd participii și adjective: „reconcilierea-propagandă făcută sieși” (users 4.cgiforme); „avem de-a face cu o părere pură, suficientă sieși, cu o părere care subzistă prin ea însăși” (sorincucerai.home.ro); „cea mai fidelă oglindă a rătăcitorului său spirit, veșnic sieși vrăjmaș” (teora.ro
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
singur? Te plictisești? Ai nevoie de un animăluț de companie!” (trafic.ro);” primim foarte multe animăluțe de pluș de la fani și toate sunt foarte simpatice!” (o-zone-fanclub). O altă categorie de diminutive, mai greu acceptabile în registrul standard, este cea a adjectivelor. Dicționarele noastre cuprind unele diminutive adjectivale curente, frecvente, dar limitate la limbajul familiar (micuț, bunișor, bunuț, multișor, călduț), precum și unele populare, destul de rare (albior, bălăiel, bălănuț etc.). Și în această zonă lexicală, uzul inovează; în limbajul tinerilor, poate mai ales
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
unele reacții de respingere chiar din interiorul mediilor lor specifice: „urăsc (...) în general cuvintele din categoria: puiuț, scumpel ... am oroare de ăia care intră (...) cu nickuri de genu (...) «un dulcik»” (FanClub Forum, 21.09. 2003). Unele dintre cele mai frecvente adjective diminutivale noi sînt într-adevăr dulcic (în DEX apare în schimb dulcișor), scumpic, scumpel (în DEX există doar scumpușor și scumpișor) și drăguțel (în DEX doar drăguleț, drăgulic, drăguliță). Diminutivele în discuție aparțin registrului familiar din mediul urban, în vreme ce în
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
la ureche altcineva” (Cuvîntul Liber - Deva, 8, 2002); „e o clujeancă dulcică foc, în vârstă de 19 ani” (viva.ro); „orice ai mânca n-ai să regreți: cabanierii sunt niște dulcici” (alpinet.org); “niscai fete dulcici” (EZ 14.12.1999). Adjectivul apare și substantivizat - „o pupă pe mami tot timpul și e un dulcic scump” (mami.ro/forum) - și chiar ca adverb: „V-am pupat dulcic pe toți” (umblarici.refresh.ro); „Asistenta dulcică îmi zîmbea dulcic” (cloudsmagazine.com). Forma scumpic apare
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
a Dicționarului de argou al limbii române de Nina Croitoru Bobârniche. În orice caz, belea coexistă cu termenii mai vechi: "marfă ești belea oana ține-o tot așa!" (mesaj cu punctuație drastic simplificată, din 15-01-2005; fanclub.ro). Substantivul devine un adjectiv invariabil, postpus - "câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai ..." (forum.apropo.ro
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
prăpăd, catran etc. Sens hiperbolic adesea pozitiv atribuie și rău ("frumoasă rău") sau construcția consecutivă de groază. Limbajul tinerilor, începînd de prin anii '70, a reînnoit seria prin hiperbolele negative bestial, criminal, de comă, folosite cu sens puternic apreciativ. Devenit adjectiv, belea primește și gradație, și comparație; retorica limbajului argotic juvenil preferă, desigur, sensul extrem al superlativului, în cele mai diferite construcții: "e prea belea mașinuța ta... sunt belea rău amândouă" (daciaclub.ro ); "este unul dintre cele mai belea jocuri" (computergames
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
numele lui Mihai Pelin, iar între corespondenții din străinătate pe acela al lui Grigore Arbore. Ileana Vulpescu are o rubrică, Gemulețul cu imagini, în care se ocupă de folosirea improprie a unor cuvinte. în nr. 16, cuvîntul e substantivul (și adjectivul) securist - "derivat al substantivului securitate, desemnînd instituția care s-a ocupat, cu păcatele și cu însușirile ei, de Siguranța națională". Derivarea corectă, ne învață d-na Vulpescu, ar fi fost în românește securitist "Termenul securist este impropriu în acest caz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
comisura buzelor spre bărbie, în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se hrănește dintr-o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt, naiv, sedentar, umflat" etc. Analizând portretul nedrept și inadecvat făcut de critic lui Aurel Vlaicu, Camil Petrescu numește foarte bine tehnica portretelor din Memorii: "ferocitate candidă" (p. 80). Dar miza și frumusețea
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Liviu Dănceanu De câțiva ani încoace - remarca George Sebbag în Les Editions Surrealistes, IMEC, 1993 -, de când ne-am scufundat într-un haos moral, intelectual și estetic, nu este de mirare că adjectivul suprarealist (s.a.) iese din nou la suprafață". Sunt driblate, tot mai subtil, prenotările formale, sistemele articulate de creație, iscându-se o serie de replici (de multe ori naive, vlăguite) la seismul experimentalismului istoric de la începutul veacului trecut, când am asistat
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
eliminăciune, emulăciune, preponderăciune, premedităciune, prostituciune, peregrinăciune etc. În realitate, sînt puține formele în -ciune cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a reflectat asupra sufixului, adăugînd la nuanța sa învechită și o conotație peiorativă. În ultima
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
codru. Sunteți niște nesimțiți" (sportplus.ro), cît și în contexte culte, în alăturări contrastante destul de stridente: "descoperim o poveste similară, dar cu elemente de furăciune mai pronunțate" (revistapresei.ro). Cred că impunerea lui furăciune a fost favorizată și de existența adjectivului furăcios "care are obiceiul să fure". Mi se pare destul de surprinzător faptul că acest adjectiv lipsește din dicționarele noastre. Mai vechi, apărut probabil în limbajul copiilor, în care este și în prezent obișnuit ("Furăcioasaaa! Te spun!"), adjectivul are o nuanță
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
stridente: "descoperim o poveste similară, dar cu elemente de furăciune mai pronunțate" (revistapresei.ro). Cred că impunerea lui furăciune a fost favorizată și de existența adjectivului furăcios "care are obiceiul să fure". Mi se pare destul de surprinzător faptul că acest adjectiv lipsește din dicționarele noastre. Mai vechi, apărut probabil în limbajul copiilor, în care este și în prezent obișnuit ("Furăcioasaaa! Te spun!"), adjectivul are o nuanță de sens specifică toleranței din lumea infantilă: tentația furtului nu apare ca o vină foarte
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
și de existența adjectivului furăcios "care are obiceiul să fure". Mi se pare destul de surprinzător faptul că acest adjectiv lipsește din dicționarele noastre. Mai vechi, apărut probabil în limbajul copiilor, în care este și în prezent obișnuit ("Furăcioasaaa! Te spun!"), adjectivul are o nuanță de sens specifică toleranței din lumea infantilă: tentația furtului nu apare ca o vină foarte gravă, ci doar ca un obicei neplăcut, într-o serie de defecte mai mult sau mai puțin antipatice (mîncăcios, pîrîcios, supărăcios etc.
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
are o nuanță de sens specifică toleranței din lumea infantilă: tentația furtului nu apare ca o vină foarte gravă, ci doar ca un obicei neplăcut, într-o serie de defecte mai mult sau mai puțin antipatice (mîncăcios, pîrîcios, supărăcios etc.). Adjectivul e folosit în stilul colocvial: "cățelul furăcios" (alfone.ro), adesea și substantivat: "când eram la grădiniță eram cel mai mare furăcios"(quake.fanclub.ro); "gașca de furăcioși" (expres.ro); "furăcioasa aia (n.r. pisica) iar a șparlit peștele de pe masă, nu știu cum
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]